Drepturi salariale

Dosar Nr. 2773 (13.11.2007)

Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Dolj la data de 27 martie 2007 sub nr. 7097/63/2007, reclamantii Arama Constantina, Ancuta Raluca, s.a. au chemat în judecata pârâtii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj, Ministerul Finantelor Publice si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna obligarea în solidar a primilor trei pârâti la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizatie lunara de 10 % din salariul brut începând cu data de 20.03.2004 si pâna la data introducerii actiunii, actualizate în raport de rata inflatiei la data platii efective a acestora; obligarea pârâtilor sa reglementeze situatia juridica a acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate juridica; acordarea în continuare a acestei indemnizatii de 10 % din salariul brut, pâna la reglementarea situatiei juridice a acestor drepturi în mod nediscriminatoriu; obligarea primilor trei pârâti sa includa în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, dupa ramânerea definitiva a sentintei civile, a sumelor datorate; obligarea pârâtului Ministerul Finantelor Publice sa aloce fondurile necesare achitarii acestor drepturi banesti; obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin încheierea din data de 24.04.2007, instanta a dispus disjungerea cererii formulata de reclamanta Suhan Madalina, formându-se dosarul nr. 9219/63/2007.

În motivarea cererii reclamanta a aratat ca îndeplineste functia de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Dolj.

În cauza,la data de 10.04.2007 pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a formulat un punct de vedere, prin care a enumerat conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca o fapta pentru a fi calificata drept fapta de discriminare.

Pârâtul Ministerul Justitiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.

La data de 09 mai 2007 pârâtul Ministerul Economiei si Finantelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive având în vedere faptul ca reclamantii solicita acordarea unor drepturi salariale, iar MEF, nu are calitatea de angajator pentru a fi obligat la plata acestora.

La termenul din data de 17 aprilie 2007, instanta a încuviintat efectuarea în cauza a unei expertize contabile având ca obiective – determinarea cotei de 10 % din salariul tarifar brut pentru fiecare salariat începând cu 01 aprilie 2004 la zi, actualizarea sumelor de la pct.1 în raport cu coeficientul de devalorizare a monedei nationale, determinarea pentru fiecare salariat a sumelor ce datoreaza fondurile speciale, determinarea sumelor la care fiecare salariat este îndreptatit.

Tribunalul Dolj prin sentinta nr. 912 de la 05 iunie 2007 a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor Publice.

A admis în parte actiunea formulata de reclamanta Suhan Madalina si a obligat pârâtii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Craiova si tribunalul Dolj sa plateasca reclamantei suma de 2364 RON reprezentând drepturile salariale constând în indemnizatia de 10 % lunara din salariul brut conform anexei la raportul de expertiza, pentru perioada 01.04.2004-31.03.2007.

A obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finantelor Publice sa aloce fondurile necesare achitarii acestor drepturi. A respins celelalte capete de cerere.

Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut, în ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor Publice, ca nu este întemeiata. Aceasta institutie a fost chemata în judecata pentru a fi obligata sa aloce fondurile necesare efectuarii platii drepturilor platite de reclamanti.

Cu privire la fondul cauzei, instanta a retinut ca, potrivit art.19 pct.3 din legea nr. 50/1996 grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetatenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiaza de o indemnizatie lunara de 10 % din salariul brut, calculata în raport de timpul efectiv lucrat.

Dispozitiile art. 6 alin.2 Codul muncii stipuleaza ca tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

Pe de alta parte , art.4 si 16 din Constitutia României consacra principiul egalitatii între cetateni, prin excluderea privilegiilor si discriminarii.

Reclamanta din cauza de fata îndeplineste functia de grefier în cadrul Tribunalului Dolj, neefectuând activitati din cele enumerate mai sus. Desi îndeplineste aceeasi functie , iar în virtutea functiei, aceeasi munca egala cu beneficiarii sporului de 10 % nu a primit acest drept, fiind astfel prejudiciata.

Are loc astfel o discriminare din punct de vedere al salarizarii, discriminare ce încalca dispozitiile legale în materie si anume, art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, OG 137/2000, aprobata prin legea nr.48/2002, modificata prin legea nr.27/2004 si art. 6 alin.2 din Codul muncii.

Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferentiat care rezida într-o ilegalitate si a unui tratament diferit în ceea ce priveste drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiasi profesii.

Împrejurarea ca reclamanta nu a desfasurat activitati din cele prevazute în art. 19 pct.3 din legea nr.50/1996 si nu este astfel îndreptatita la plata drepturilor prevazute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea drepturilor sale, întrucât modalitatea de acordare a indemnizatiei de 10 % reprezinta prin ea însasi o practica discriminatorie, pârâtul Ministerul Justitiei neputând invoca propria culpa discriminatorie.

Din cuprinsul raportului de expertiza, cu anexele corespunzatoare, rezulta sumele pe care reclamanta este îndreptatita sa le primeasca, sume ce vor fi reactualizate în continuare, în functie de coeficientul de inflatie, pâna la data platii efective.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâtii Ministerul Justitiei Si Directia generala a Finantelor Publice Dolj pentru Ministerul Economiei si Finantelor criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Pârâtul Ministerul Justitiei critica sentinta în ceea ce priveste art.19 alin.3 din Legea 50/1996 care prevad ca beneficiaza de procentul de 10 % din salariul brut numai personalul auxiliar prevazut în mod expres de acestea si numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitatile enumerate.

A mai aratat recurentul ca nu poate fi retinuta motivarea din cererea de chemare în judecata, în sensul ca între grefierii care participa la activitatile prevazute la art. 19 din legea 50/1996 si cei care nu participa la acestea ar exista o stare de discriminare, întrucât , asa cum s-a statuat si de Curtea Constitutionala prin deciziile pronuntate, principiul egalitatii nu se opune ca o lege sa stabileasca reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situatii diferite.

A apreciat recurentul ca nu se poate retine culpa Ministerului Justitiei pe considerentul ca dispoz. art. 19 alin.3 din legea 50/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt apreciate de reclamanti ca fiind discriminatorii, stiut fiind ca activitatea de legiferare apartine Parlamentului.

Pârâta DGFP Dolj pentru Ministerul Economiei si Finantelor critica sentinta pentru faptul ca între reclamanta si Ministerul Economiei si Finantelor nu exista raporturi juridice de munca si ca urmare nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale, întrucât calitatea de angajator o are Ministerul Justitiei care este si ordonatorul principal de credite, astfel încât acesta trebuie sa plateasca aceste drepturi salariale.

Analizând recursurile formulate se constata ca sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la recursul formulat de Ministerul justitiei:

Din cuprinsul cererii de chemare în judecata se poate observa ca reclamanta ca de altfel toti ceilalti reclamanti au invocat în sustinerea pretentiilor lor o practica discriminatorie instituita prin prevederile legale ce reglementeaza salarizarea acestora, în sensul acordarii acelui spor la salariu doar anumitor salariatii din cadrul institutiei în care îsi desfasoara activitatea.

Instanta de fond a retinut ca în speta nu s-a dovedit existenta unui scop legitim care sa justifice discriminarea respectiva, faptul ca reclamanta nu a desfasurat activitati din cele prevazute în art. 19 pct. 3 din legea 50/1996, neputând conduce la faptul ca nu ar avea dreptul la indemnizatia respectiva, deoarece modalitatea de acordare a acesteia reprezinta prin ea însasi o practica discriminatorie.

Recurentul în recursul formulat a aratat ca in speta nu exista discriminare deoarece nu poate fi vorba de existenta unor persoane aflate în situatii comparabile sau analoage asa cum prevede art. 14 din CEDO , în conditiile în care personalul prevazut de art. 19 din legea nr. 50/1996, îndeplineste sarcini diferite si suplimentare fata de ceilalti.

Critica recurentului nu este întemeiata.

Potrivit art. 14 din CEDO diferenta de tratament devine discriminare,atunci când se introduc distinctii între situatii analoge si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.

De asemenea potrivit art 2 din OG 137-2000 prin discriminare se întelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex sau orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, în conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vietii publice

Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea se stabilesc potrivit art.3 din OG nr 8/2007,pe baza valorii de referinta sectoriala, si a coeficientilor de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de functia detinuta, nivelul studiilor, vechimea în specialitate si de nivelul instantei.

Prin alin. 8 al aceleiasi articol, au fost preluate prevederile din art 19 din legea 50/1996, în sensul ca grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului ,a actelor de executare penala si civila, beneficiaza de o indemnizatie de 10% din salariul lunar calculata în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activitati.

Aceasta prevedere este discriminatorie, asa cum a retinut si instanta de fond, întrucât nu stabileste un criteriu obiectiv care sa o justifice.

În principiu activitatea grefierilor unei instante sau parchet este aceeasi, constând în participarea la sedintele de judecata, la întocmirea si comunicarea diferitelor acte de procedura, atât în faza judecarii cauzelor cât si în faza executarii dispozitiilor judecatoresti sau a celor date de procurorii parchetelor de pe lânga instantele de judecata.

Din acest punct de vedere acestia se afla în situatii comparabile si analoage, neexistând un criteriu obiectiv care sa stabileasca ca activitatea desfasurata de catre cei vizati de alin. 8 al OG 8/2007, ar fi una mai complexa decât a celorlalti.

Aceasta concluzie este întarita si de faptul ca judecatorii sau procurorii care au de asemenea atributii în efectuarea actelor de executare penala sau civila precum si în solutionarea cauzelor privind procedura reoeganizarii judiciare si a falimentului, nu beneficiaza de aceasta indemnizatie considerându-se deci ca nu efectueaza o munca mai complexa decât ceilalti.

Nici faptul ca prin fisa postului sunt stabilite atributiile fiecarui grefier pe sectii si compartimente, nu constituie o împrejurare care sa înlature caracterul discriminatoriu al prevederilor respective, asa cum sustine recurentul, acesta neputând constitui un criteriu obiectiv, în întelesul prevederilor si practici CEDO.

De asemenea nu se poate spune ca acestia depun o munca suplimentara asa cum sustine recurentul, deoarece activitatea acestora se desfasoara tot în cadrul aceluiasi program de lucru, si nu exista o normare concreta a muncii fiecaruia pentru a se pute spune cu obiectivitate ca cei îndreptatiti la acea indemnizatie desfasoara o munca suplimentara sau esential diferita de ceilalti.

Constatând deci, ca sub acest aspect sentinta atacata este una legala si temeinica, în baza art 312 cod pr. Civ. recursul formulat de recurent va fi respins ca nefondat.

În ceea ce priveste recursul formulat de Ministrul Economiei Si Finantelor,instanta retine ca prin sentinta atacata, acesta a fost obligat sa aloce fondurile necesare platii sumelor respective.

Este adevarat ca ordonatorul principal de credite este Ministerul Justitiei însa acesta nu are posibilitatea de a face aceste plati decât printr-o lege de rectificare bugetara, reglementare în cadrul careia recurentului îi revine obligatia alocarii fondurilor respective prin bugetul Ministerului Justitiei.

Pentru aceste considerente precum si pentru cele aratate anterior cu privire la recursul Ministerului Economiei si Finantelor, în baza art.312 Cod pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursurile formulate de pârâtii MINISTERUL JUSTITIEI si DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE Dolj pentru MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR , în contradictoriu cu intimata - reclamanta SUHAN MADALINA si intimatii - pârâtii CONSILIUL NATIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINARII, CURTEA DE APEL CRAIOVA si TRIBUNALUL DOLJ.

Decizie irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica de la 13 noiembrie 2007.

Presedinte, Judecator, Judecator,

Marin Panduru Ioana Motataianu Ioana Bodri

Grefier,

Georgeta Tiulescu

04.12.2007

Red.jud.M.Panduru

2 ex/AS

j.f.M.Nicu

R.Florescu????