Drepturi salariale ale functionarilor publici. Indemnizatia de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, solicitata de functionari din administratia publica locala. Recunoasterea dreptului (cu opinie separata)
Având în vedere faptul ca Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor, are o dubla subordonare, respectiv atât în subordinea Consiliului Judetean, cât si a Inspectoratului National pentru Evidenta Persoanelor, angajatorul recunoscând ca reclamantii „efectueaza activitati specifice serviciului si dupa program, dupa caz în situatii deosebite”, opinia majoritara este ca acestia sunt îndreptatiti a primi sporul de dispozitiv, fara a prezenta relevanta sustinerea angajatorului privitoare la inexistenta fondurilor banesti necesare.
Opinia separata considera ca reclamantii nu sunt îndreptatiti a beneficia de aceasta indemnizatie, având în vedere ca institutia în care îsi desfasoara activitatea se afla în structurile administratiei publice, iar nu în cele ale asigurarii sigurantei publice, la care fac trimitere prevederile art. 11 alin. 2 din O.U.G. nr. 63/2003 si ale O.U.G. nr.30/2007, conditiile acestora de munca nefiind similare cu cele ale cadrelor militare.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 412/CA din 29 septembrie 2008
Prin sentinta civila nr. 179/C.A. din 16 iunie 2008, Tribunalul Vaslui a admis cererea formulata de Sindicatul salariatilor din administratia publica locala din cadrul S.P.C.J.E.P. Vaslui, în numele si pentru reclamantii A.D., B.R., B.L., B.T., C.C.-C., I.T., O.V., P.L., T.S., V.I., Z.L., N.O.-S., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar Judetean de Evidenta Persoanelor Vaslui, obligând pârâtul sa plateasca reclamantilor drepturile banesti reprezentând indemnizatia de dispozitiv, în cuantum de 25 % lunar, calculata la salariul de baza corespunzator timpului efectiv lucrat, începând cu data de 1 aprilie 2005 si în continuare, drepturi banesti ce urmeaza a fi actualizate cu rata inflatiei de la data platii.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamantii sunt functionari publici în cadrul S.P.C.J.E.P. Vaslui si ca, potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara, de 25 % din solda de functie, respectiv din salariul de baza, norma ce se aplica si personalului militar si civil din cadrul Ministerului de Interne, în conditiile în care, prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, emis de ministerul administratiei si internelor, s-a prevazut, la punctul 9.2, ca „Indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice”.
Prima instanta a apreciat ca din moment ce reclamantii îsi desfasoara activitatea ca personal civil în cadrul Consiliului Judetean Vaslui, prevederea înserata la pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 îi vizeaza si pe acestia, întrucât numai în acest fel se asigura egalitatea de tratament salarial pentru personalul ce-si desfasoara activitatea în sectorul de evidenta a populatiei, se realizeaza principiul constitutional al egalitatii cetatenilor si a personalul din cadrul autoritatii publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului nr. 496/2008, în masura în care autoritatea dispune de resurse financiare care sa asigure plata sporului, fiind dovedit ca reclamantii desfasoara activitati specifice si dupa terminarea programului normat de munca, fapt confirmat de institutia publica pârâta.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea a respins cererea pârâtului este nefondata, sens în care retine urmatoarele:
Este necontestat faptul ca reclamantii, reprezentati de structura sindicala din care fac parte, au statut de functionari publici si ca ei se afla în raporturi de serviciu cu pârâtul-recurent, care este organizat ca institutie publica de interes judetean, cu personalitate juridica.
Faptul ca, potrivit actului de înfiintare a Serviciului, acesta este subordonat Consiliului Judetean Vaslui, autoritate care nu se afla în raporturi de subordonare cu Ministerul Internelor si Reformei Administrative, nu-l plaseaza pe acesta în afara domeniului „administratiei publice”, la care se refera pct. 9.2. din Ordinul nr. 496/2003, având în vedere ca Serviciul Public Comunitar de Evidenta Persoanelor are dubla subordonare, acest lucru rezultând în mod expres atât din art. 4 alin. 2 al Hotarârii nr. 136/2004, emisa de Consiliul Judetean Vaslui, cât si din O.U.G. nr. 63/2003, structura din cadrul Ministerului Internelor chemata sa asigure coordonarea si controlul activitatii Serviciului public comunitar judetean fiind Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, relatia de subordonare dintre structura centrala si cea teritoriala fiind dovedita pe deplin si cu actele aflate la dosar.
Dincolo de raportul existent între Serviciul public de evidenta a persoanelor si Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, Curtea constata ca însasi legiuitorul a stabilit prin O.U.G. nr. 63 din 28 iunie 2003, publicata în Monitorul Oficial nr. 496/2003, ca Ministerul Administratiei si Internelor are, printre alte atributiuni, si atributul de a îndruma si sprijini autoritatile publice locale si aparatul propriu al acestora în aplicarea corecta si unitara a prevederilor legale si de a asigura, prin structurile de specialitate din subordine, aplicarea strategiei si a Programului de guvernare în domeniul managementului functiei publice si a functionarilor publici, precum si a activitatii de evidenta a persoanelor, competente ce presupun si atributii de reglementare unitara a salarizarii functionarilor publici din sfera activitatilor monitorizate.
De altfel, recunoscând caracterul neunitar si discriminatoriu al salarizarii functionarilor publici din sectorul de evidenta a persoanelor, functie de momentul si sectorul din care au fost preluati de Serviciul public comunitar, pârâta-recurenta confirma, prin întâmpinarea depusa la instanta de fond, ca „personalul S.P.C.J.E.P. Vaslui efectueaza activitati specifice serviciului si dupa program, dupa caz, în situatii deosebite, conform prevederilor legale si ar fi bine sa beneficieze legal de aceasta indemnizatie”.
Ori folosirea functionarilor publici peste durata normata a programului de munca, fara a li se asigura o plata corespunzatoare a acestei munci, încalca dispozitiile art. 41 din Constitutia României, revizuita, în mod justificat prima instanta retinând ca prestarea muncii în aceleasi conditii si de catre aceeasi categorie de functionari (salariati) impune angajatorului obligatia de a asigura egalitatea de salarizare.
Împrejurarea ca pârâtul-recurent nu dispune de fondurile necesare platii indemnizatiei în cauza, pentru ca în prezent a considerat ca prevederile Ordinului nr. 496/2003 nu se aplica si personalului sau, nu poate constitui un motiv pentru a nu se recunoaste dreptul reclamantilor de a primi indemnizatia de dispozitiv, întrucât, pe de o parte, recurentul nu-si poate invoca culpa de a fi ignorat o dispozitie normativa a organului central în a carui coordonare se afla, iar pe de alta parte, pentru ca este de competenta sa sa faca demersuri pe lânga ordonatorul principal de credite sa-i fie alocate sumele necesare platii drepturilor salariale cuvenite functionarilor publici ce nu beneficiaza de acelasi regim salarial cu cei care au fost preluati din structurile de evidenta a persoanelor din cadrul organelor descentralizate ale Ministerului de Interne.
Legea nr. 138/1999 republicata, care reglementeaza salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, prevede, în art. 13, plata unei indemnizatii de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza.
Dispozitiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 se interpreteaza în sensul ca se aplica strict unei categorii profesionale care, la data intrarii în vigoare a legii, 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
Potrivit dispozitiilor art. 49 din acelasi act normativ, personalul civil din ministerele si institutiile indicate mai sus, care desfasoara activitati în conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza de primele, sporurile si indemnizatiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Reclamantii sunt functionari publici care îsi desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice, nu în structurile de ordine si siguranta publica la care se refera prevederile art. 11 alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2003, dispozitii reluate în art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2007. Cum activitatea desfasurata de reclamanti este diferita de activitatile din structurile de ordine si siguranta publica, activitati ce se desfasoara în conditii similare cu cele ale cadrelor militare, nu se poate retine ca le sunt aplicabile dispozitiile legale referitoare la plata indemnizatiei de dispozitiv.
Prin urmare, prevederile din Ordinul nr. 496/2003, potrivit carora indemnizatia se acorda si personalului civil ce îsi desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice nu pot fi interpretate în sensul ca indemnizatia de dispozitiv se acorda întregului personal civil, ci în sensul ca se acorda numai acelei parti care îndeplineste conditia impusa prin ordonanta de urgenta, de desfasurare de activitati în conditii similare cu cadrele militare. A considera altfel echivaleaza cu a acorda ordinului ministrului forta juridica superioara ordonantei de urgenta, ceea ce nu este permis.
Având în vedere, deci, ca reclamantii nu desfasoara activitati în conditii similare cu cele ale cadrelor militare, Curtea trebuia sa admita recursul si sa respinga actiunea.