Drepturi salariale ale personalului bugetar. Efectele în timp ale hotărârii judecătoreşti prin care angajatorul a fost obligat să achite drepturi salariale intr-un anumit cuantum

Dosar Nr. 378 (02.03.2010)

Drepturi salariale ale personalului bugetar. Efectele în timp ale hotarârii judecatoresti prin care angajatorul a fost obligat sa achite drepturi salariale intr-un anumit cuantum

Codul muncii, art. 157 alin. (2)

Art. 157 alin. (2) din Codul Muncii prevede ca sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.

Prin urmare, în ipoteza în care printr-o hotarâre judecatoreasca s-a stabilit obligatia angajatorului de a plati pentru viitor drepturile salariale ale angajatilor sai într-un anumit cuantum, efectele acesteia sunt limitate în timp pâna la o eventuala modificare a dispozitiilor legale aplicabile raporturilor de munca.

(Decizia civila nr. 378 din 2 martie 2010,

Sectia litigii de munca si asigurari sociale, dr. C.P.)

Prin sentinta civila nr. 1712/23.11.2009, pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4812/108/2009, a fost respinsa ca nefondata actiunea civila formulata de reclamantii A.N.B. si altii, reprezentati prin Sindicatul Democratic Învatamânt Arad, împotriva pârâtului Grupul Scolar Sava Brancovici Ineu, actiune ce a avut ca obiect obligarea pârâtului: la plata drepturilor salariale dupa data de 01.01.2009, asa cum erau acestea cuantificate la data de 31.12.2008, respectiv la plata diferentelor ce rezulta dintre sumele efectiv încasate si cele cuvenite; la actualizarea drepturile salariale enuntate pâna la data platii efective a acestora si la consemnarea în carnetele de munca si în celelalte evidente salariale si de munca a modificarilor salariale solicitate si acordate de catre instanta de judecata, în scopul luarii lor în seama la recalcularea punctelor de pensie, cu cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut, în esenta, ca pretentia reclamantilor este aceea de a nu fi diminuate veniturile lor salariale, stabilite printr-o hotarâre judecatoreasca anterioara, având în vedere dispozitiile legale adoptate în scopul asigurarii unei cresteri a salariilor din învatamânt si care nu puteau conduce la stabilirea unor salarii mai mici.

Salariul reclamantilor a fost calculat si platit conform modificarilor aduse prin O.G. nr.10/2008, O.G. nr.15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008 si O.U.G. nr.1/2009. Grila de salarizare stabilita prin aceste acte normative este superioara celei prevazute prin vechile acte normative, dar este inferioara celei ce rezulta din hotarârea judecatoreasca invocata de catre reclamanti, aspect ce nu a fost contestat de partile litigante.

Având în vedere ca salarizarea reclamantilor, în calitate de bugetari, este reglementata prin lege, cuantumul salariului lunar al acestora trebuie stabilit în functie de dispozitiile legale în vigoare, cu exceptia situatiei în care printr-o hotarâre judecatoreasca irevocabila, data în aplicarea legii, se stabileste un alt nivel salarial.

Totodata, prima instanta a retinut ca, în ceea ce îi priveste pe reclamanti, calculul salariilor acestora nu s-a realizat în cursul anului 2008 în temeiul unor hotarâri judecatoresti, deoarece Sentinta Civila nr.402/2008 a Tribunalului Arad nu se refera la drepturile lor salariale ale acestora, ci ale altor salariati, membri ai aceluiasi sindicat. Astfel, în sentinta civila nr.402/2008 a Tribunalului Arad, figureaza ca pârât Centrul Scolar „Sava Brancovici” Ineu, dar acesta nu este unul si acelasi cu pârâtul din cauza pendinte, respectiv Grupul Scolar „Sava Brancovici” Ineu. Sindicatul este un organism reprezentativ al salariatilor, însa cuantumul salariului lunar reprezinta un drept personal al fiecarui angajat în parte, deoarece el este negociat, individual, cu ocazia încheierii contractului individual de munca.

În acest context, dat fiind principiul relativitatii hotarârii judecatoresti si a raporturilor juridice pe care le consacra, drepturile individuale dobândite în favoarea membrilor, prin actiuni juridice introduse de catre sindicat în numele si reprezentarea legala a acestora, în virtutea competentelor si prerogativelor pe care i le consacra art. 27 – 30 din Legea nr. 54/2003, nu pot profita altor salariati, membri sau nu ai sindicatului, ci numai celor în numele carora sindicatul actioneaza în justitie pentru reglementarea unor raporturi juridice individuale. Raporturile de munca se leaga între unitatea scolara, pe de o parte, si fiecare salariat, privit separat, pe de alta parte, sindicatul ramânând exclusiv un organism de reprezentare, care poate actiona fie în numele tuturor membrilor sai, fie în numele unora dintre salariati. Astfel, efectele unei hotarâri judecatoresti se produc doar asupra acelora dintre membrii de sindicat care au fost reprezentati de sindicat în fata justitiei. Prin urmare, reclamantii sunt salarizati conform dispozitiilor legale în vigoare, iar hotarârea judecatoreasca invocata nu se refera la ei si nu le este opozabila.

Instanta de fond a apreciat ca, în ipoteza în care reclamantii ar beneficia de dispozitiile unei hotarâri judecatoresti, precum sentinta civila nr.402/2008 a Tribunalului Arad, conform careia drepturile banesti se acorda si se calculeaza începând cu data de 01.01.2008 la nivelul celor stabilite la 31.12.2007 pentru salariatii ale caror drepturi au fost diminuate începând cu ianuarie 2008 si în concordanta cu dispozitiile O.G. nr.10/2008 si O.G. nr.15/2008 pentru salariatii ale caror salarii sunt superioare începând cu data de 01.01.2008 fata de cele existente la data de 31.12.2007, aceste majorari salariale nu sunt obligatorii, ci se pot acorda doar „în limita sumelor stabilite si la date ulterioare, corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea cresterilor, cu avizul ordonatorului principal de credite bugetare”, potrivit art.6 din O.G. nr. 15/2008.

Reclamantii nu au dovedit ca exista venituri pentru acordarea majorarilor salariale pe care le solicita si ca exista avizul ordonatorului principal de credite bugetare, iar în lipsa acestui aviz nu se poate efectua majorarea salariilor reclamantilor.

În conditiile în care majorarile salariale solicitate de reclamanti se pot efectua doar cu avizul ordonatorului principal de credite, care nu exista în speta, stabilirea de catre instanta a unei alte modalitati de salarizare decât cea prevazuta de actele normative în vigoare, reprezinta, în opinia tribunalului, un exces de putere savârsit de catre aceasta prin îndeplinirea unor atributii care revin exclusiv puterii legislative.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs, în termenul legal, reclamantii, reprezentati prin Sindicatul Democratic Învatamânt Arad, solicitând modificarea in tot a hotarârii recurate, în sensul admiterii actiunii principale, asa cum a fost ea formulata in primul ciclu procesual .

Sintetizând motivele de recurs ale reclamantilor, Curtea a retinut ca ele reprezinta o reiterare a motivelor de fapt si de drept invocate în actiunea introductiva, în sensul ca drepturile salariale stabilite conform unor hotarâri judecatoresti au fost acordate reclamantilor de catre angajator, iar acest aspect nu a fost contestat de catre unitatea scolara pârâta. Or, începând cu data de 01.01.2008, drepturile lor salariale, asa cum au fost stabilite de instanta, s-au diminuat ca efect al aplicarii O.G. nr. 10/2008 si O.G. nr. 15/2008, diminuare inadmisibila fara acordul salariatilor.

Începând cu data de 01.01.2009, veniturile salariale ale reclamantilor au suferit noi diminuari, ca urmare a intrarii in vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 1/2009.

În drept, s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâta intimata, desi legal citata, nu s-a prezentat în instanta si nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul reclamantilor, prin prisma motivelor invocate, precum si a actelor de procedura efectuate în primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 312 alin. (1) si art. 304 ind.1 C. proc. civ., Curtea a retinut urmatoarele:

Prevalându-se de puterea de lucru judecat a sentintelor civile nr. 402/2008 si nr. 39/2008 ale Tribunalului Arad, reclamantii au solicitat instantei pronuntarea unei hotarâri de principiu, prin care sa le fie recunoscute drepturile conferite prin cele doua hotarâri judecatoresti si dupa intrarea în vigoare a O.G. nr. 10/2007 si O.G. nr. 15/2008, în situatia în care, urmare a recalcularii drepturilor salariale în temeiul mentionatelor acte normative, ar rezulta ca reclamantii beneficiaza o retributie mai mica decât cea stabilita prin hotarârea judecatoreasca.

Fara a contesta autoritatea de lucru judecat a celor doua hotarâri judecatoresti, respectiv sentinta civila nr. 402/2008 a Tribunalului Arad, care nu îi priveste pe reclamanti, si sentinta civila nr. 39/2008 a Tribunalului Arad, ce nu a fost depusa la dosarul cauzei, Curtea a retinut ca, prin aceste sentinte, instanta de judecata a analizat raporturile de munca ale unor membrii ai sindicatului din care fac parte si reclamantii, fara a tine seama de modificarile aduse acestor raporturi prin O.G. nr.10/2007 si O.G. nr. 15/2008, ulterioare introducerii actiunilor, în sensul ca angajatorii au fost obligati sa calculeze drepturile salariale pornind de la salariul minim pe economie, asa cum fusese stabilit prin Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2007-2010.

Or, chiar si în ipoteza în care cele doua hotarâri judecatoresti, de care se prevaleaza autorii actiunii, au stabilit obligatia angajatorilor de a calcula drepturile salariale ale membrilor de sindicat, reclamanti în prezenta cauza, si pentru viitor, efectele lor sunt limitate în timp pâna la o eventuala modificare legala ori conventionala a raporturilor de munca. O atare modificare legala a avut loc prin intrarea în vigoare a celor doua ordonante, care ofera criterii diferite de calcul al salariilor, având ca efect majorarea salariilor de baza ce fusesera stabilite prin acte normative anterioare. Astfel, legiuitorul a uzat de facultatea ce i-a fost recunoscuta prin art. 157 alin. (2) din Codul Muncii, potrivit caruia sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, …bugetele locale … se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.

Prin urmare, hotarârile judecatoresti ce constituie cauza promovarii litigiului nu pot produce efecte decât pentru trecut. Pentru viitor, în contextul în care a operat o modificare legala a raporturilor de munca, pe care instantele judecatoresti nu au avut-o în vedere, ele nu pot fi invocate cu succes de catre reclamanti.

Curtea a apreciat ca, în speta, se impunea o noua analiza a raporturilor de munca, ulterioare celor doua modificari legislative, analiza pe care însa reclamantii nu au solicitat-o, întrucât sentintele invocate de reclamanti si-au încetat efectele pentru viitor .

Pentru motivele de fapt si de drept expuse anterior, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respinge recursul reclamantilor si a mentinut sentinta recurata, ca fiind legala si temeinica.