Prin actiunea adresata Tribunalului Bacau, înregistrata sub nr. 2443/23.04.2009 – reclamantele V.R.C. si N.G. au chemat în judecata pârâtii Ministerul Justitiei, Ministerul Finantelor Publice, Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Bacau solicitând:
- obligarea acestor pârâti la calcularea si la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% calculat asupra indemnizatiei de baza brute lunare, începând cu data de 29.01.2009 si pâna la data pronuntarii sentintei, precum si pentru viitor, în forma reactualizata cu indicele de inflatie;
- obligarea Ministerului Finantelor Publice Bucuresti sa puna la dispozitia Ministerului Justitiei Bucuresti sumele necesare achitarii acestor drepturi banesti.
Motivându-si actiunea, reclamantele au aratat ca sunt judecatori la Judecatoria Bacau începând cu data de 29.01.2009, iar drepturile acordate nu includ si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% calculat asupra indemnizatiei de baza brute lunare.
Au sustinut ca prin decizia din 10.03.2008 pronuntata în dosar nr.5/2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca „în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, constata ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea în vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001, invocând considerentele acestei decizii obligatorii conform art. 329 alin. 3 din codul de procedura civila” fiind evocate si dispozitiile art. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, dispozitiile art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la aceasta conventie, art. 16 din Constitutia României.
Prin întâmpinare, pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratând ca rolul sau este acela de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, în speta calitatea de ordonator principal de credite apartinând Ministerului Justitiei.
Mai arata ca în temeiul art.III din OUG 75/2008 s-a emis ordinul comun privind modalitatea de esalonare a platii sumelor prevazute în titlurile executorii emise pâna la data intrarii în vigoare a acestei ordonante si ca prin decizia nr.838/27.05.2009 Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala între autoritatea judecatoreasca pe de o parte si Parlamentul României si Guvernul României pe de alta parte (f.25,26).
Ceilalti pârâti, desi legal citati, nu au formulat întâmpinare si nu au trimis reprezentant în instanta.
Cererea este legal scutita de taxa de timbru.
Examinând cauza instanta constata urmatoarele:
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice, Tribunalul retine ca potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, acest minister coordoneaza actiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregatirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie. Conform art. 3 alin. 1 pct. 2 din H.G. nr. 208/2005 aceasta institutie gestioneaza si proiectul legii de rectificare bugetara. In lipsa rectificarii bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justitiei se afla în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanti.
Drept urmare aceasta exceptie urmeaza a fi respinsa.
Pe fondul cauzei, Tribunalul retine ca potrivit art. art. 47 din legea nr. 50/1996 republicata s-a stabilit ca magistratii au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara.
Prin O.G. nr. 83/2000 s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996.
Prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, publicata în Monitorul Oficial nr. 444/2008 instanta suprema, solutionând recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca „în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, constata ca judecatorii, procurorii, magistratii asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si dupa intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000 aprobata prin Legea nr. 334/2001”, aceasta decizie fiind obligatorie conform art. 329 alin. 3 Cod procedura civila.
A retinut instanta suprema ca desi „Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 sa modifice sau sa completeze Legea nr. 50/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 126/2000, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totusi, prin art. IX alin (2) paragraful 1 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozitiile art. 47 din Legea nr. 50/1996”, iar „prin emiterea Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 au fost depasite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încalcându-se astfel dispozitiile art. 108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constitutia României”.
Înalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca „instantele judecatoresti se pot pronunta asupra regularitatii actului de abrogare si a aplicabilitatii în continuare a normei abrogate în conditiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie în recursul cu a carui solutionare a fost corect investita.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare continute în art. 1 punct 42 si în articolul 9 alin. 2 din O.G. nr. 83/2000 impune ca instantele de judecata sa considere ramase în vigoare dispozitiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicata.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare partiala, determinata de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicata, si, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificata si completata, sa se produca si dupa intrarea în vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele retinute, rezulta fara echivoc faptul ca au supravietuit dispozitiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, astfel ca acestea au produs efecte juridice.
În prezent, dispozitiile respective si-au încetat aplicabilitatea, deoarece, începând cu data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, lege ce abroga orice alta norma privind salarizarea bugetarilor.
Instanta suprema a avut în vedere si practica în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a retinut în mod constant ca exista discriminare atât timp cât diferenta de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situatii analoage nu are o justificare legitima, obiectiva si rezonabila (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Frantei, decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, $ 59).
S-a statuat ca „a accepta teza propusa de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordarii acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situatia în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrati si personal auxiliar de specialitate care beneficiaza de sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica si, pe de alta parte, magistrati si personal auxiliar de specialitate carora, desi desfasoara aceeasi activitate si în aceleasi conditii, nu li s-ar recunoaste acest drept.
Or, este evident ca interpretarea diferentiata a normelor incidente cu privire la aceleasi categorii socio-profesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constata existenta unei justificari legitime, obiective si rezonabile, ar fi de natura sa reprezinte o discriminare în sensul dispozitiilor art. 16 alin. 1 din Constitutie, republicata, ale Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata si ale art. 1 din Protocolul nr. 12 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului”.
Fata de cele retinute, având în vedere ca prin decizia nr. 21/2008 Înalta Curte de Casatie si Justitie – în compunerea Sectiilor Unite a constatat ca art. I pct. 42 si alin. IX alin. 2 paragraful 1 din O.G. nr. 83/2000 adoptata cu încalcarea limitelor legii speciale de abilitare sunt neconstitutionale, conform art. 147 alin. 1 din Constitutie si îsi înceteaza efectele, astfel încât drepturile consacrate legislativ prin dispozitiile art. 47 din legea nr. 50/1996 se cuvin si în continuare persoanelor care se încadreaza în ipotezele la care se refera legea, vazând si dispozitiile imperative ale art. 329 pct. 3 din C. proc. Civ., Tribunalul apreciaza ca actiunea reclamantei este întemeiata, pârâtii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Bacau, urmând a fi obligati la plata drepturilor salariale constând în sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50%, începând cu data de 31.01.2009 pâna la intrarea în vigoare a legii unice de salarizare, respectiv 12.11.2009.
Pentru o justa despagubire, urmare a efectelor inflatiei asupra nivelului de trai, sumele vor fi acordate în valoare actualizata cu rata inflatiei, din momentul în care angajatorul datora respectivele drepturile banesti si momentul în care aceste sume vor fi efectiv achitate.
Ministerul Finantelor Publice va fi obligat la alocarea sumelor necesare platii drepturilor mentionate, deoarece, acest minister are rolul de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, obligatia Ministerul Finantelor Publice de alocare a acestor sume rezulta si din dispozitiile art. 1 din O.G. nr. 22/2002, aprobata prin Legea nr. 288/2002, potrivit carora executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadreaza obligatia de plata respectiva.