DREPTURI SALARIALE PERSONAL DIN JUSTITIE. MAJORARE INDEMNIZATIE ÎN RAPORT DE VECHIMEA ÎN FUNCTIA DE ASISTENTI JUDICIARI.
Decizia civila nr. 555 din 13 mai 2009
Prin sentinta civila nr. 1040 din 14 decembrie 2007 a T. Nt s-a admis actiunea completata formulata de reclamantele H. P. si V.B. în contradictoriu cu pârâtii M. J., C.A.Bc, T.Nt,. M.Ec.F. si C.N.C.D. si au fost obligati primii trei pârâti sa plateasca reclamantelor drepturi salariale reprezentând majorarea indemnizatiei lunare în raport de vechimea în functia de asistent judiciar cu:
- 10% pentru perioada 1 mai 2004 - 30 iunie 2005 ;
- 15% pentru perioada 1 iulie 2005 - 1 octombrie 2007, precum si în continuare în conformitate cu dispozitiile art. 4 din O.G. 27/2006 în cuantum actualizat cu indicele de inflatie la data executarii efective.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca prin cererea introductiva, reclamantii au chemat în judecata pârâtii pentru plata drepturilor salariale reprezentând majorarea indemnizatiei lunare în raport de vechimea în functia de asistent judiciar cu:
- 10% pentru perioada 1 mai 2004 - 30 iunie 2005;
- 15% pentru perioada 1 iulie 2005 - 1 octombrie 2007 precum si în continuare, conform dispozitiilor art. 4 din O.G. 27/2006 în cuantum actualizat cu indicele de inflatie la data executarii efective.
Instanta de fond a retinut ca, reclamantele îndeplinesc functia de asistent judiciar în cadrul T.Nt începând cu data de 30 iunie 2000, fiind asimilati judecatorului din punct de vedere al salarizarii, fiindu-le, impuse aceleasi conditii stricte, severe, definitorii si specifice ca si magistratilor.
S-a apreciat ca, având în vedere principiul nondiscriminarii persoanelor care au aceleasi obligatii si interdictii profesionale, reclamantii nu pot fi tratati diferit, având dreptul sa le fie recunoscute toate drepturile aferente profesiei, inclusiv cel solicitat.
De asemenea, s-a considerat ca reclamantii se afla, într-o situatie similara magistratului sub aspectul obligatiilor profesionale si al salarizarii, iar neacordarea acestei majorari salariale asistentilor judiciari reprezinta un tratament discriminatoriu între acestia si magistrati.
S-a mai retinut ca în cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 14 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului si a Libertatilor Fundamentale, încalcându-se art. 1 al.2 lit. e pct. (i) din O.U.G. 137/2006 si art. 27 din acest act normativ.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs M.J. si M.Ec.F. prin D.G.F.P. Nt.
În motivarea recursului M.Ec.F., arata în esenta ca au formulat cerere de stramutare cu termen la 10 aprilie 2008 si ca în cauza nu au calitate procesuala pasiva întrucât, acest minister nu poate fi confundat cu Statul Român si este raspunzator de realizarea prevederilor bugetare si de repartizare ordonatorilor principali de credite de sume de la bugetul de stat conform destinatiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetara anuala.
Arata si ca sumele datorate si stabilite în baza titlurilor executorii se achita ca urmare a rectificarii bugetare la propunerea ordonatorilor principali de credite deci de Ministerul Justitiei.
M.J. în motivarea recursului arata, în esenta ca prevederile art. 1 al. 2 lit. e pct.(i) si art. 22 din O.G. 137/2000 sunt neconstitutionale si ca prima instanta a depasit limitele puterii judecatoresti, arogându-si atributii de legiferare ce apartin autoritatii legislative.
Arata ca hotarârea este lipsit de temei legal, fiind data cu aplicarea gresita a legii, întrucât a obligat pârâtii la acordarea majorarii indemnizatiei lunare în raport cu vechimea în functia de asistent judiciar si în continuare, deci si pentru viitor, iar reclamantii nu justificau un interes actual.
De asemenea, recurentul a sustinut ca activitatea intimatilor are un caracter esentialmente temporar, ceea ce nu justifica fidelizarea fata de aceasta functie, nepunându-se problema unei egalitati si situatiilor comparabile între intimati si categoria profesionala a magistratilor.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, C.A. retine urmatoarele:
Referitor la recursul formulat de M. Ec. si F. se va aprecia ca nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arata în continuare: acesta are calitate procesuala pasiva întrucât conform art. 19 din Legea 500/2002 atributiile acestui minister constau în pregatirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare si ale legilor privind aprobarea contului general de executie bugetara, luarea masurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare etc. Aceasta conduce la concluzia ca în actiunea formulata de intimatii-reclamanti, în sensul de a asigura sumele necesare acordarii despagubirilor în cauza, M. Ec.F. are calitate procesuala pasiva.
De asemenea, conform art. l din OUG nr. 22/2002 aprobata prin Legea nr. 188/2002 executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice în baza titlurilor executorii se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadreaza obligatia de plata respectiva.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesara includerea sumelor datorate cu acest titlu, în bugetul M.J., recurentul având obligatia sa dispuna toate masurile necesare, în conditiile legii, pentru a asigura în bugetul propriu al Ministerului si al institutiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii (art. 2 din legea nr. 500/2002).
Faptul ca în considerentele hotarârii nu s-a indicat un temei de drept pentru calitatea procesuala a recurentei, nu este de natura a face admisibil recursul formulat, atât timp cât cele retinute de instanta de fond sunt în concordanta cu dispozitiile legale în materie si mentionate anterior.
Privitor la recursul formulat de M.J. se va aprecia ca este fondat, întrucât O.U.G. 27/2006 nu prevede acordarea sporului de fidelitate, magistratilor asistenti.
Astfel, la capitolul 4 intitulat „ Salarizarea si alte drepturi ale asistentilor judiciar" din O.U.G. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, se prevede la art. 16 al.2 ca asistentii judiciari beneficiaza în mod corespunzator de drepturile prevazute de art. 41, 5,7,187,24 si 25.
Intimatii prin actiunea formulata au solicitat drepturile salariale cuvenite conform art. 4 din O.U.G. 27/2006 care se refera la o majorare a indemnizatiei în raport de vechimea în munca numai în functia de judecator, procuror, magistrat asistent la I.C.C.J. sau de personal asimilat judecatorilor si procurorilor, deci o majorare a indemnizatiei pentru vechimea în functia de asistent judiciar.
Se observa însa, ca actul normativ mentionat arata în mod expres de ce drepturi beneficiaza asistentii judiciari, drepturi printre care nu se regaseste si dreptul solicitat de intimatii reclamanti.
De aceea se va aprecia, ca legiuitorul a stabilit în mod expres la art. 16 al.2 din O.U.G. 27/2006 drepturile de care beneficiaza asistentii judiciari, neprevazând pentru acestia majorarea indemnizatiei pentru vechime numai în functia de asistent judiciar.
De asemenea, se va aprecia ca în cauza nu se poate retine existenta vreunei discriminari în raport de categoria profesionala a magistratilor, referitor la salarizare, deoarece cele doua categorii profesionale nu sunt în situatii similare sau comparabile.
Aceasta deoarece conditiile de munca si de încetare a functiei, durata acesteia difera în mod esential de cele aplicabile magistratilor, iar atributiile specifice functiei de asistent magistrat nu sunt exercitate cu caracter permanent.
De aceea se va considera ca nu se poate retine existenta unei discriminari între cele doua categorii profesionale, întemeiate pe dispozitiile art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor fundamentale, iar referitor la dispozitiile retinute de instanta de fond ca temei de drept pentru situatia de discriminare, respectiv dispozitii ale O.G. 137/2000 se va aprecia ca aceste dispozitii nu mai pot fi avute în vedere întrucât prin Decizia nr. 818/2008 a C. C. s-a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin.3 si art. 27 al.l din O.G. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstitutionale, în masura în care din acestea se desprinde întelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii (...).
Având în vedere situatia retinuta CA. în baza art. 3041 cod pr.civila a respins recursul formulat de M.Ec.F. .a admis recursul formulat de M.J. a modificat în tot sentinta recurata în sensul ca a respinge actiunea ca nefondata.