Drepturile inculpatului, garantate de art. 6 par. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Consecinta încalcarii acestor drepturi
Vatamarea intereselor legitime ale inculpatului, lipsa pe parcursul judecatii la fond si în apel, care nu a primit calitatea de inculpat prin punerea în miscare a actiunii penale si a avut cunostinta de declansarea procedurii de judecata în urma sesizarii instantei prin rechizitoriu, nu poate fi înlaturata decât prin casarea hotarârilor pronuntate la fond si în apel.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 71 din 16 octombrie 2008
Prin sentinta penala nr. 51 din 11 februarie 2008, Judecatoria Pascani l-a condamnat pe inculpatul D.I. la pedepse de sapte ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de viol, prevazuta de art. 197 al. 2 lit. a) C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a), b), d), e) C.pen. pentru o perioada de 3 ani; trei ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de perversiuni sexuale, prevazuta de art. 201 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; sapte ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de tâlharie, prevazuta de art. 211 alin. 2 lit. b) si alin. 2 ind. 1 lit. c) C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; cinci ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de detinere de imagini pornografice cu minori în memoria mijloacelor de stocare a datelor informatice, prevazute de art. 51 ultima teza din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a),b),d), e) C.pen. pentru o perioada de 3 ani.
În temeiul art. 34 lit. b) C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultanta de sapte ani închisoare. S-a dedus perioada retinerii inculpatului din data de 11 noiembrie 2005.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a),b),d),e) C.pen.
S-au aplicat inculpatului dispozitiile art. 71 raportat la art. 64 lit. a),b),d),e) C.pen.
Împotriva sentintei a declarat apel inculpatul D.I. si – prin decizia penala nr. 236 din 22 mai 2008 – Tribunalul Iasi a respins apelul ca nefondat si a mentinut hotarârea judecatoriei.
În termenul prevazut de art. 385 ind. 3 alin. 1 C.pr.pen., hotarârile au fost recurate de inculpatul D.I.
În motivarea recursului, aparatorul ales al inculpatului a invocat cazul de casare prevazut de art. 385 ind.9 alin. 1 pct. 21 C.pr.pen., sustinând ca judecata în prima instanta si în apel au avut loc în absenta inculpatului, care a fost plecat în Italia, prin urmare a fost în imposibilitatea de a se prezenta în instanta si, mai mult, a fost în imposibilitatea de a înstiinta instanta, atâta timp cât nu a stiut de existenta acestui dosar.
De altfel, nici materialul de urmarire penala nu i-a fost prezentat, iar din dosarul de urmarire penala rezulta ca în urma verificarilor efectuate s-a constatat ca inculpatul este plecat din tara.
S-a mai sustinut, de asemenea,ca cererile de apel si de recurs formulate în cauza nu au fost semnate de inculpat, ci au fost redactate de aparatorii desemnati din oficiu, inculpatul fiind lipsit de un proces echitabil, în care sa fie prezent si sa-si faca aparari.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotarârilor recurate si trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecatoria Pascani.
Pe fondul cauzei, într-o teza subsidiara s-a invocat cazul de casare prevazut de art. 385 ind.9 alin. 1 pct. 14 C.pr.pen. referitor la gresita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului prin ignorarea circumstantelor personale: lipsa antecedentelor penale, conduita sincera si regretul manifestat fata de faptele comise.
În sustinerea motivelor de recurs s-au depus la dosar declaratiile martorilor P.M.-C. si B.I., date în fata unui notar public din care rezulta ca în perioada 14 noiembrie 2005 – 17 septembrie 2008 inculpatul a fost plecat în Italia, precum si un certificat de atribuire a codului fiscal (traducere legalizata din limba italiana), eliberat de Agentia Taxe si Impozite, pe numele inculpatului la data de 24 iulie 2007.
Potrivit prevederilor art. 385 ind. 14 alin. 1 ind. 1 C.pr.pen. s-a procedat la ascultarea inculpatului prezent cu ocazia judecarii recursului.
Examinând actele si lucrarile dosarului în raport de motivele de recurs invocate de inculpat, ce se analizeaza prin prisma cazurilor de casare prevazute de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 si 21 C.pr.pen., s-au retinut urmatoarele:
Participarea partilor la judecata în prima instanta sau în apel constituie un drept procesual derivat direct din dreptul la aparare si este garantata, printre altele si de principiul contradictorialitatii sedintei de judecata. Ca urmare, atunci când nu s-au respectat dispozitiile legale privind asigurarea participarii partilor la judecata, intervine o nulitate relativa – în interesul partilor – care poate atrage casarea hotarârilor recurate.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului se constata ca împotriva inculpatului D.I. s-a început urmarirea penala la data de 11 noiembrie 2005 pentru infractiunile prevazute de art. 211 alin. 2 lit. b) si 2 ind. 1 lit. c) C.pen., art. 197 alin. 2 lit. a) si art. 201 alin. 1 C.pen., acesta fiind audiat în calitate de învinuit. La data de 13 ianuarie 2006, în temeiul dispozitiilor art. 228 alin. 1 Cod procedura penala s-a dispus începerea urmaririi penale si pentru infractiunea prevazuta de art. 51 din Legea nr. 161/2003.
Urmarirea penala efectuata de organele de cercetare s-a desfasurat pe o perioada de 1 an si 6 luni, instanta de judecata fiind sesizata prin rechizitoriu la data de 14 mai 2007. Împotriva inculpatului D.I. s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 197 alin. 2 lit. a) C.pen., art. 201 alin. 1 C.pen., art. 211 alin. 2 lit. b) si alin. 2 ind. 1 lit. c) C.pen. si art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Înca din cursul urmaririi penale (conform procesului-verbal de cautare încheiat la data de 30.11.2005) si pe parcursul cercetarii judecatoresti în fata instantei de fond si de apel, inculpatul D.I. a fost plecat din tara, în Italia; atât judecata în prima instanta, cât si în apel s-au desfasurat în lipsa.
D.I. a fost audiat în cursul urmaririi penale doar în calitate de învinuit, care nu este parte în procesul penal, nefiind mentionat ca atare în dispozitiile art. 23-24 din Codul de procedura penala, nu a primit calitatea de inculpat prin punerea în miscare a actiunii penale si nu a avut cunostinta de declansarea procedurii de judecata în urma sesizarii instantei prin rechizitoriu.
Ca atare, dreptul la aparare al inculpatului a fost asigurat în cauza prin aparatorii desemnati din oficiu, pe parcursul întregii proceduri penale în fata instantei de fond si de apel, si prin audierea si prezenta sa nemijlocita în fata instantei de recurs, când a invocat „încalcarea dreptului” de a fi prezent la desfasurarea procedurilor” si „de a-si conduce apararea”.
Luând în calcul faptul ca dreptul inculpatului de a fi prezent la judecata este recunoscut în Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art. 6 par. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el însusi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este în principiu obligatorie la solutionarea cauzei.
Astfel, în concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, vatamarea intereselor legitime ale inculpatului prin încalcarea principiului egalitatii de arme într-o procedura de judecata contrara legii, nu poate fi înlaturata decât prin casarea hotarârilor pronuntate,context în care, criticile formulate într-o teza subsidiara privind gresita individualizare a pedepselor nu vor fi supuse examinarii instantei de control judiciar.
În baza art. 385 ind.15 pct. 2 lit. c) C.pr.pen. s-a admis recursul declarat de inculpat, s-au casat hotarârile recurate si s-a dispus trimiterea cauzei la instanta de fond pentru rejudecare.