Este adevărat că prin Codul de procedură fiscală (prin art.89 alin.2) termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale începe să curgă de la data de l ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală po

Dosar Nr. 183/2009 (11.02.2010)

Drept comercial

Decizie civila

Prescriptii

Este adevarat ca prin Codul de procedura fiscala (prin art.89 alin.2) termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale începe sa curga de la data de l ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta fiscala potrivit art.23 ( se refera la nasterea creantelor si a obligatiilor fiscale), însa Codul de procedura fiscala a intrat în vigoare la 0l iulie 2003 si dispozitiile sale nu se pot aplica retroactiv, asa cum stabileste norma de principiu de la art.l5 alin.2 din Constitutia României.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com. si de cont. adm., dec. nr. 183/3 aprilie 2009, nepublicata)

Prin sentinta civila nr. l623 din l8 noiembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Nasaud s-a respins ca inadmisibil petitul de suspendare a executarii silite a dosarului executional nr. 2594/2004 întocmit de Autoritatea Nationala a Vamilor – Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Cluj, pâna la solutionarea definitiva a prezentei contestatii; s-a respins ca neîntemeiata exceptia prescrierii dreptului de a stabilii obligatia fiscala prin titlurile executorii A.C. nr. 85/17.06.2004 si Decizia nr. 2747/28.02.2008 emise de organul fiscal Autoritatea Nationala a Vamilor – Directia Regionala Vamala Oradea – Biroul Vamal Bors Oradea, respectiv de Agentia Nationala a Vamilor – Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Cluj , precum si exceptia prescrierii dreptului organului fiscal de a cere executarea silita în temeiul acestor titluri executorii, invocate de contestatoarea Fundatia Macarena Rebrisoara; s-a respins ca inadmisibila contestatia la aceste titluri executorii, formulata de contestatoarea Fundatia Macarena Rebrisoara în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Nationala a Vamilor – Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Cluj si Directia Regionala Vamala Oradea, Biroul Vamal Bors Oradea jud. Bihor; s-a respins ca neîntemeiata exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare silita având ca obiect anularea formelor de executare silita din dosarul executional nr. 2594/2004 al Agentiei Nationale Vamale - Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Cluj, invocata din oficiu de catre instanta, si în consecinta, pe fond, s-a respins ca neîntemeiata contestatia la executare silita cu privire la acest dosar executional, formulata de contestatoare în contradictoriu cu intimatele Agentia Nationala Vamala - Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Cluj si Directia Regionala Vamala Oradea; s-a respins contestatia fata de intimata D. G. F. P. Bistrita-Nasaud, pentru lipsa de calitate procesuala pasiva în cauza a acesteia; s-a respins ca neîntemeiata cererea de obligare a intimatelor la cheltuieli de judecata catre contestatoare.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs contestatoarea.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât si sub toate aspectele, potrivit dispozitiilor art. 3041 C.pr.civ, tribunalul constata ca recursul este fondat si urmeaza sa fie admis ca atare pentru urmatoarele argumente.

Rezulta fara dubiu din actele dosarului si nici nu este contestat de parti ca la data de l0 iulie l999, împuternicitul fundatiei M. a introdus în tara prin Vama Bors un autoturism donat din Germania, marca Opel Astra, întocmindu-se declaratia vamala nr. 7723/l0.07.l999 de catre Biroul Vamal Bors (f.33).

Potrivit dispozitiilor OG nr. 26/l993 privind tariful vamal de import al României, importul era scutit de plata taxelor vamale cu conditia ca înauntrul termenului prevazut de art. l64 alin. l din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal aprobat prin HG nr. 626/l997 în vigoare la acea data bunul sa fie prezentat la biroul vamal de destinatie (în speta, Biroul Vamal Bistrita) .

Potrivit acestui text de lege, „termenul de încheiere pentru regimul de tranzit vamal se stabileste de biroul vamal de plecare …. fara ca durata tranzitului sa depaseasca 45 de zile iar în baza alin. 2, în carul acestui termen, titularul de tranzit vamale este obligat sa prezinte marfurile, împreuna cu declaratia vamala de tranzit si documentele însotitoare, la biroul vamal de destinatie care, potrivit alin.3, înregistreaza mijlocul de transport si confirma biroului vamal de plecare primirea marfurilor.

In temeiul acestor prevederi legale clare, biroul vamal de plecare a stabilit un termen de l0 zile în care titularul importului (fundatia M.) trebuia sa prezinte autovehiculul la biroul vamal de destinatie Bistrita pâna la data de 20 iulie l999 dar aceasta obligatie nu s-a îndeplinit. Nu are nici o relevanta faptul ca împuternicitul B. S. ar fi înstrainat autoturismul în alta parte, obligatia legala revenind fundatiei M., care l-a împuternicit pe numitul B., aceasta fundatie fiind titulara importului si beneficiara donatiei, conform actelor înregistrate la autoritatea vamala.

In aceste conditii au devenit aplicabile prevederile art. l65 alin. l din Regulamentul Vamal amintit, potrivit carora „declaratia vamala de tranzit vamal constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale si a drepturilor de import, în cazul în care transportatorul nu prezinta marfurile la biroul vamal de destinatie în termenul stabilit…”, iar la alin.2 se prevede ca biroul vamal de plecare percepe taxele vamale si drepturile de import devenite exigibile potrivit alin. l dupa ce a solicitat biroului vamal de destinatie informatii cu privire la sosirea marfurilor tranzitate si a primit în scris raspunsul acesteia.

In acest sens sunt si dispozitiile art. l4l (l) coroborate cu art. l44 (2) Cod vamal în vigoare în perioada respectiva (Legea nr. l4l/l997), din care rezulta, fara echivoc, ca datoria vamala ia nastere în momentul înregistrarii declaratiei vamale, iar atunci când s-a acordat regim suspensiv si nu a fost îndeplinita conditia stabilita, în momentul în care nu s-a îndeplinit acea conditie, în speta, neprezentarea bunului la biroul vamal de destinatie în termenul stabilit de l0 zile, adica pâna la data de 20 iulie l999 .

Asadar, potrivit dispozitiilor mentionate, si care nu comporta alte interpretari, declaratia vamala a devenit titlu executoriu la data de 20 iulie l999, datoriile vamale devenind exigibile de la aceasta data, iar biroul vamal de plecare (vama Bors), avea posibilitatea sa puna în executare acest titlu executoriu în termenul de 5 ani prevazut de art. 98 lit. a din OG nr. ll/l996 rep., privind executarea creantelor bugetare, în vigoare la data respectiva si care ramân aplicabile si dupa intrarea în vigoare a OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, iar potrivit dispozitiilor art. 97 din acelasi act normativ, termenele de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita privind o creanta bugetara încep la data când, potrivit legii, se naste acest drept .

Este adevarat ca prin Codul de procedura fiscala (prin art.89 alin.2) termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale începe sa curga de la data de l ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta fiscala potrivit art.23 ( se refera la nasterea creantelor si a obligatiilor fiscale), însa Codul de procedura fiscala a intrat în vigoare la 0l iulie 2003 si dispozitiile sale nu se pot aplica retroactiv, asa cum stabileste norma de principiu de la art.l5 alin.2 din Constitutia României.

De altfel, organul de control a ignorat si alte dispozitii din legile speciale în materie, care prevad ca termenele în curs se socotesc dupa normele legale în vigoare la data când au început sa curga.

Astfel, în acest sens sunt atât dispozitiile art.l68 alin.2 din OG nr. 6l/2002 privind colectarea creantelor bugetare si care, prin art. l72 (2) a abrogat OG nr. ll/l996 republicata, cât si cele ale art. l99 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala care prevad ca „termenele în curs la data intrarii în vigoare a prezentului cod se calculeaza dupa normele legale în vigoare la data când au început sa curga”.

Asadar, în speta, este clar ca la data aparitiei codului de procedura fiscala (0l.07.2003), era în curs termenul de 5 ani care începuse sa curga de la data nasterii dreptului (20.07.l999) si ca atare, potrivit normelor invocate mai sus prin însasi actele normative specifice, ignorate de organul de control, termenul de prescriptie de 5 ani pentru încasarea obligatiei fiscale, s-a împlinit cel mai târziu la data de 20.07.2004, astfel ca potrivit prevederilor art. 24 din Codul de procedura fiscala raportat la art. l65 alin. l lit. d Cod vamal (Legea nr. l4l/l997), tribunalul constata ca creanta fiscala datorata s-a stins prin prescriptie.

Având în vedere aceste dispozitii legale, se retine ca în speta dreptul s-a nascut cel mai târziu la data de 20 iulie l999, iar termenul de prescriptie de 5 ani s-a împlinit la data de l9 iulie 2004 astfel ca la data de 28.09.2004 când s-a comunicat prima somatie cu nr. l4435/24.09.2004, era împlinit termenul de prescriptie si aceasta somatie nu mai putea sa-si produca caracterul întreruptiv al prescriptiei.

Nu ale relevanta faptul ca organul vamal a întocmit un act constatator cu nr. 85/l7.06.2004, în temeiul art.l64 si l65 din HG nr.l64 si l65 din moment ce titlul executoriu (declaratia vamala), nu a fost pus în executare în interiorul termenului de prescriptie care s-a împlinit la data de l9 iulie 2004.

Acest act constatator cât si o înstiintare de plata din data de 2l.06.2004 la care se face referire în întâmpinare nu sunt de natura sa întrerupa prescriptia, doar somatia de plata având acest caracter, fiind un prim act de executare.

Actul constatator nr. 85/l7.06.2004 întocmit în temeiul art.l64 si l65 din RG nr. 626/l997, cu referire la termenul de 5 ani prevazut e art.6l Cod vamal în vigoare în acea perioada, este total nelegal.

Un astfel de act constatator poate fi întocmit în conditiile art.6l Cod vamal, cu ocazia unui control ulterior, într-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama, când s-au încalcat reglementari vamale aplicate datorita unor date cuprinse în declaratia vamala (art.6l alin. l si 3) si acest act constituie titlu executor, pentru ca pâna în acel moment nu a existat vreun titlu executoriu si se refera la o alta situatie decât cea în care declaratia vamala a devenit titlu executor în conditiile art.l64 si l65 din Regulamentul vamal aprobat prin HG nr. 626/l997, de la care sa curga un nou termen de prescriptie pentru încasarea creantei vamale.

In speta, asa cum s-a aratat, declaratia vamala a devenit titlu executor la data de l9 iulie 2004 (art.l65 alin. l din HG nr. 626/l997 si ca atare pentru aceeasi datorie vamala nu mai putea fi emis un nou titlu executoriu.

Asa cum a procedat organul vamal, s-ar ajunge ca o creanta vamala sa poate fi urmarita pe o perioada mai mare decât cea de 5 ani prevazuta de lege,de mai multe ori, ceea ce nu este legal .

Fata de toate aceste considerente, în temeiul art.3l2 alin. l si 3 raportat la art. 304 alin.9 C.pr.civ., se va admite recursul si se va modifica în parte sentinta atacata în sensul ca se va admite ca fiind întemeiata contestatia la executare împotriva formelor de executare din dosarul executional nr. 2594/2004 întocmit de intimata DRAOV Cluj cu consecinta anularii tuturor formelor de executare din acest dosar, constatând stingerea datoriei vamale prin prescriptie.

Se vor mentine dispozitiile din sentinta atacata privind respingerea exceptiei tardivitatii contestatiei, ridicate din oficiu si de respingere a contestatiei fata de intimata DGFP – Bistrita-Nasaud pentru lipsa calitatii procesuale pasive, fiind temeinice si legale aceste dispozitii ale instantei de fond si se vor înlatura toate celelalte dispozitii din sentinta atacata.