Fapta condamnatului de a omite sa se întoarca la penitenciar, dupa ce a fost învoit pentru 24 de ore sa participe la înmormântarea mamei sale,nu constituie infractiunea de evadare prevazuta de art. 269, alin. 1 Cod penal, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infractiuni, ci, eventual, poate constitui o abatere disciplinara reglementata de Legea nr. 275/2006.
Prin sentinta penala nr.382/27.11.2008 Tribunalul Harghita, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. b Cod procedura penala l-a achitat pe inculpatul T. A. pentru infractiunea de evadare prevazuta de art. 269 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul din data de 2 octombrie 2008 Parchetul de pe lânga Tribunalul Harghita a dispus trimiterea în judecata a inculpatului T. A. pentru savârsirea infractiunii de evadare prevazuta de art. 269 Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare s-a retinut, în fapt, ca în perioada 22 - 23 august 2008 inculpatul, care era detinut în Penitenciarul Miercurea Ciuc, a beneficiat de o învoire de 24 de ore pentru a participa la înmormântarea mamei sale. Acesta nu s-a prezentat la ora stabilita pentru întoarcere si a fost depistat de organele de politie si reprezentantii penitenciarului în localitatea Siculeni, la fostul domiciliu al mamei sale.
În drept, parchetul a considerat ca fapta inculpatului de a nu respecta termenul fixat pentru întoarcerea în penitenciar ca urmare a învoirii primite, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evadare prevazuta de art. 269 Cod penal.
La întocmirea rechizitoriului parchetul s-a avut în vedere sesizarea judecatorului delegat, declaratiile învinuitului, angajament si înscrisuri privind acordarea permisiunii de a iesi din penitenciar.
Inculpatul a fost ascultat de instanta de fond.
Inculpatul T. A. executa o pedeapsa de 5 ani si 8 luni închisoare fiind condamnat pentru savârsirea infractiunii de furt calificat. El se afla încarcerat în Penitenciarul Miercurea Ciuc fiind repartizat în regimul semideschis de executare. La data de 21 august 2008 comisia de individualizare din cadrul penitenciarului a hotarât sa-i acorde inculpatului permisiunea de a iesi din penitenciar pentru 24 de ore, pentru ca acesta sa participe la ceremonia de înmormântare a mamei sale. Inculpatul nu s-a întors la penitenciar în data de 23 august la ora 8,30, ora ce fusese stabilita de comisie, agentii penitenciarului însotiti de organele de politie depistându-l la fosta locuinta a mamei sale la ora 10,00 de unde a fost adus la locul de detinere.
Potrivit art. 269 Cod penal, infractiunea de evadare consta în „evadarea din starea legala de retinere sau de detinere". Termenul de evadare nu este definit de legea penala astfel ca, interpretând per a contrarie dispozitiile art. 140 Cod penal, întelesul acestui termen este cel din vorbirea curenta. Potrivit DEX a evada înseamna a fugi, a scapa. Tinând seama de aceasta definitie, infractiunea se realizeaza, sub aspectul laturii obiective, printr-o actiune. Faptuitorul înlocuieste în fapt, starea de lipsire de libertate în care se afla în mod legal, cu starea de libertate.
În cauza, inculpatul a iesit în mod legal din starea de detinere, fiind învoit sa plece din penitenciar pentru 24 de ore, însa , acesta a omis sa se întoarca în starea de detinere, omisiune ce nu constituie o fapta prevazuta de legea penala. În opinia instantei de fond, fapta inculpatului poate constitui o abatere disciplinara savârsita în cursul executarii pedepsei închisorii.
Împotriva acestei hotarâri, în termenul legal a declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Harghita, care solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei atacate si condamnarea inculpatului pentru infractiunea dedusa judecatii.
În motivarea apelului parchetul arata ca latura obiectiva a infractiunii de evadare, elementul material al acesteia consta într-o actiune a persoanei care se sustrage în mod voit si ilegal de la privarea de libertate la care este supusa si nu are relevanta locul în care cel condamnat executa pedeapsa, daca lucreaza sau daca se gaseste în alt loc decât în penitenciar.
Consumarea infractiunii are loc în momentul în care autorul a trecut de la starea de privare de libertate la starea de libertate si pentru aceasta, nu are importanta daca autorul a fost repede prins si nici daca acesta, s-a predat dupa savârsirea infractiunii.
La momentul acordarii învoirii inculpatul a semnat un angajament prin care i s-au adus la cunostinta obligatiile care le are în timpul deplasarii la înmormântarea mamei sale ce a avut loc în orasul Vlahita, unde domicilia mama sa anterior decesului, iar inculpatul a fost gasit a doua zi pe raza comunei Ciceu la fostul domiciliu al mamei sale în urma masurilor întreprinse de organele de politie si cadrele din cadrul penitenciarului.
Sustinerile acestuia ca ar fi asteptat venirea copilului pe care nu 1-a vazut demult si care era bolnav, ca l-a parasit sotia în timpul detentiei nu au nici o relevanta în cauza. De asemenea la aprecierea intentiei infractionale nu pot fi avute în vedere declaratiile acestuia ca nu ar fi vrut sa evadeze atâta timp cât cunostea sau trebuia si putea sa cunoasca consecintele actiunii sale.
Parchetul a apreciat, în baza probatoriului administrat în cauza ca, inculpatul în mod voit si ilegal a savârsit infractiunea de evadare prin faptul ca nu s-a întors la locul de detinere la ora si data stabilite înlocuind în acest fel starea de privare de libertate la care era supus cu cea de libertate.
Examinând legalitatea si temeinicia hotarârii atacate sub aspectul motivelor de apel si în conformitate cu disp.art.378 rap.la art.371 Cod pr.penala, Curtea a apreciat ca apelul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.269 alin.1 Cod penal evadarea din starea legala de retinere sau detinere se pedepseste.
Asadar, infractiunea de evadare este o infractiune comisiva al carei element material se realizeaza întotdeauna printr-o actiune.
Actiunea de evadare înseamna sustragerea de la privarea de libertate la care o persoana este supusa prin parasirea în mod voit si ilegal a locului de retinere sau detinere ori prin scaparea de sub paza la care s-ar afla supusa persoana care se gaseste în stare de retinere sau detinere.
În speta, în mod corect a retinut prima instanta ca inculpatul nu a parasit în mod ilegal locul de detinere, acesta fiind învoit de catre conducerea penitenciarului pentru 24 de ore sa participe la ceremonia de înmormântare a mamei sale, si în aceste conditii a omis sa se întoarca la ora stabilita, fiind gasit la fosta locuinta a mamei sale de catre agentii penitenciarului la o ora si jumatate dupa ce expirase timpul de întoarcere.
Prin urmare, omisiunea inculpatului de a se întoarce în penitenciar la ora stabilita nu constituie infractiunea de evadare prev. de art.269 alin.1 Cod penal, ci eventual poate constitui o abatere disciplinara reglementata de Legea nr.275/2006.
Fata de considerentele expuse, Curtea a apreciat ca hotarârea atacata este legala si temeinica, astfel ca în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penala, a respins apelul parchetului ca nefondat.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.penala, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.