TITLU:
Evaziune fiscala. Facturi fiscale neînregistrate în contabilitate. Neîntocmirea documentelor justificative. Sustragere de la plata impozitului pe profit si a TVA
Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. b), 11, 13
Legea nr. 82/1991, art. 10
REZUMAT:
Fapta inculpatului care, în calitate de administrator al unei societati comerciale, în baza aceleiasi rezolutii infractionale, a procedat la emiterea unui numar de 138 facturi fiscale catre diferiti clienti din tara, fara a le include în jurnalul de vânzari, precum si la vânzarea mai multor cantitati de marfa, fara a detine documente justificative pentru aceste operatiuni contabile, în scopul sustragerii de la plata obligatiilor catre bugetul de stat, respectiv a impozitului pe profit si taxei pe valoare adaugata, producând un prejudiciu de 128.798 RON, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În calitate de administrator al societatii, inculpatul este responsabil si de faptul ca la nivelul punctului de lucru al acesteia nu a fost întocmit niciodata un registru de casa pentru evidentierea fidela a încasarilor si platilor efectuate prin casieria unitatii, iar acesta nu s-a îngrijit nici de întocmirea fiselor de magazie care ar fi redat fidel situatia stocurilor zilnice ale marfurilor rulate prin intermediul societatii comerciale.
(Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, Decizia nr. 668/A din 8.12.2009, nedefinitiva)
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: DRAGU MIHAELA
JUDECATOR: TÂRTAU LUMINITA SPERANTA
CONSIDERENTE:
Prin sentinta penala nr.234/26.03.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, în dosarul penal nr. 2277/300/2008, în baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., s-a dispus condamnarea inculpatului M.N., la 2 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala.
În baza art.64 alin. 2 si 3 C.p. raportat la art.9 alin.1 din Legea nr.241/2005, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a doua si lit.b C.p. pe o durata de 1 an, cu titlul de pedeapsa complementara.
În baza art. 71 alin. 1 C.p., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua si lit b) C.p., cu titlul de pedeapsa accesorie.
În baza art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C.p..
În baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 alin. 1 C.proc.pen., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si 84 C.pen., a caror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a admis actiunea civila si în baza art. 14, art. 346 C.p.p. si a art. art.998 si urmatoarele Cod civil, au fost obligati inculpatul si partea responsabila civilmente S.C. O.F. S.R.L. în solidar la plata catre partea civila Statul Român, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, a sumei de 221.242 lei si a majorarilor de întârziere aferente, calculate conform art. 119 si urmatoarele din O.G. nr. 92/24.12.2003 republicata privind Codul de procedura fiscala.
S-a luat act ca Ministerul Economiei si Finantelor nu s-a constituit parte civila în cauza.
În baza art. 353 C.p.p. raportat la art. 163 alin. 1 si 2 C.p.p. si art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, s-a mentinut masura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului pâna la concurenta sumei de 128.798 lei, dispusa prin ordonanta din 07.11.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, si s-a dispus aplicarea masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului pâna la concurenta cu diferenta fata de prejudiciul total de 221.242 lei plus majorarile de întârziere aferente.
În baza art. 353 C.p.p. raportat la art. 163 alin. 1 si 2 C.p.p. si art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus aplicarea masurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale partii responsabile civilmente S.C. O.F. S.R.L. pâna la concurenta prejudiciului de 221.242 lei plus majorarile de întârziere aferente.
În baza art.13 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus comunicarea, la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri, a unei copii a dispozitivului catre Oficiul National al Registrului Comertului.
În temeiul art.191 alin.1 si 3 C.p.p., inculpatul si partea responsabila civilmente S.C. O.F. S.R.L. au fost obligati în solidar la plata catre stat a cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca în perioada ianuarie-iunie 2006, S.C. O.F. S.R.L., avându-l pe inculpat drept administrator, a vândut marfuri (ceapa, mere, morcovi – 327.085 kg) pentru care a emis 138 facturi fiscale fara a le mentiona în jurnalele de vânzari, sustragându-se de la plata catre bugetul de stat a TVA aferenta, în cuantum de 70.149 lei, si a impozitului pe profit, în cuantum de 12.529 lei. Totodata, în aceeasi perioada, societatea a vândut marfuri (legume si fructe – 378.915 kg.) în valoare totala de 604.717 lei fara emiterea de facturi fiscale si fara evidentierea operatiunile comerciale în actele contabile sau în alte documente legale, fiind mentionate doar în caietele si agendele ce cuprind notari olografe ale inculpatului si angajatilor societatii, sustragându-se de la plata catre bugetul de stat a TVA aferenta, în cuantum de 114.896 lei, si a impozitului pe profit, în cuantum de 23.668 lei. Starea de fapt retinuta rezulta din coroborarea raportului de expertiza contabila judiciara nr. 6100/30.08.2007 cu înscrisurile administrate în cauza si cu declaratiile martorilor audiati, precum si, partial, cu declaratiile date de inculpat în faza urmaririi penale si în timpul cercetarii judecatoresti.
Astfel, atât în declaratia data în cursul cercetarii judecatoresti cât si în declaratiile date în cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut emiterea celor 138 de facturi fiscale fara evidentierea operatiunilor comerciale în jurnalele de vânzari, contestând cuantumul prejudiciului. Totodata, explicând minusurile din stocul societatii, inculpatul a recunoscut vânzarea de marfuri fara a fi întocmite si înregistrate documente de vânzare.
S-a mai retinut ca, cuantumul total al prejudiciului produs bugetului de stat este de 221.242 lei fiind reprezentat, conform expertizei contabile întocmite, de TVA (70.149 + 114.896 lei) si impozitul pe profit (12.529 + 23.668 lei). În ceea ce priveste sumele rezultând din diferentele dintre datele din caiete si agende si facturile de livrare, nu exista motive pentru ca acestea sa nu fie avute în vedere, având în vedere certitudinea faptului ca au existat operatiuni de vânzari de marfuri fara a fi întocmite si înregistrate vreun fel de documente de vânzare, iar caietele si agendele respective s-au întocmit ca urmare a dispozitiei inculpatului de a se tine evidenta operatiunilor cu numerar ale societatii. Totodata, expertul a tinut cont la stabilirea prejudiciului de coeficientii legali de perisabilitate, stabilind cantitatea de marfuri vânduta fara includerea perisabilitatilor.
De asemenea, instanta fondului a mai stabilit ca SC. O.F. S.R.L. a fost constituita prin Actul constitutiv autentificat în data de 21.12.2004, fiind înregistrata la Oficiul Registrului Comertului al Judetului Ilfov sub nr. J23/2058/29.12.2004, având C.U.I. – R17085370, si înmatriculata din nou în data de 28.07.2005 sub nr. J40/13239/2005, atribuit de O.R.C. Bucuresti. Domeniul principal de activitate al societatii este reprezentat de comertul cu ridicata al produselor alimentare, al bauturilor si al tutunului – cod CAEN 513, obiectul principal de activitate fiind comertul cu ridicata al fructelor si legumelor – cod CAEN 5131. Conform Actului constitutiv – capitolul IV, atât conducerea cât si administrarea societatii erau asigurate în perioada ianuarie – iunie 2006 de cetateanul turc M.N., inculpatul, acesta fiind asociat unic si administrator. Conform art. 10 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii îi revenea acestuia, care a încalcat dispozitiile alineatelor 2 si 3 ale aceluiasi articol.
Astfel, s-a apreciat ca, in ceea ce priveste contabilitatea societatii, aceasta nu a fost tinuta si organizata în baza unui contract de prestari servicii, martora T. S. aratând ca tinea contabilitatea pe baza unei întelegerii verbale cu inculpatul în perioada noiembrie 2005 – mai 2006, doar pe baza documentelor de evidenta ce îi erau puse la dispozitie de administrator, predarea primirea acestora nefiind facuta pe baza de borderou sau alt înscris justificativ. Astfel, martora nu putea avea în vedere facturile ce nu-i erau remise din vina inculpatului si, cu atât mai putin, operatiunile comerciale pentru care nu s-au întocmit facturi fiscale sau alte documente. Inculpatul nu a pus la dispozitia contabilei toate documentele de evidenta primara emise de catre societate spre plata, ceea ce a condus la depunerea pe zero a raportarilor la organul financiar competent.
S-a mai retinut de catre instanta de fond ca, în calitate de administrator al societatii, inculpatul este responsabil si de faptul ca la nivelul punctului de lucru al acesteia nu a fost întocmit niciodata un registru de casa pentru evidentierea fidela a încasarilor si platilor efectuate prin casieria unitatii. Inculpatul nu s-a îngrijit nici de întocmirea fiselor de magazie care ar fi redat fidel situatia stocurilor zilnice ale marfurilor rulate prin intermediul.
În drept, instanta fondului a apreciat ca, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infractiunii continuate de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., în temeiul caruia va dispune condamnarea acestuia, constatând ca activitatea inculpatului prezinta pericolul social al unei infractiuni, apreciat în functie de criteriile enumerate de art. 181 alin. 2 C. pen..
Totodata, instanta fondului a constatat ca, inculpatul are calitatea de subiect activ al infractiunii retinute in sarcina sa din obligatiile stabilite de Legea contabilitatii.
Astfel, în ceea ce priveste latura obiectiva din continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala, elementul material consta în omisiunea în tot sau în parte a evidentierii în actele contabile ori în alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Elementul material este realizat în cauza atât prin omisiunea evidentierii a vânzarilor pentru care s-au emis 138 de facturi în jurnalele de vânzari si în celelalte acte contabile, cât si prin omisiunea totala a evidentierii în actele contabile ori în alte documente legale a vânzarilor privind 378.915 kg de legume si fructe si a veniturilor realizate. Urmarea imediata a elementului material este producerea unui prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 21.242 lei fiind reprezentat de TVA si impozitul pe profit datorate, legatura de cauzalitate fiind evidenta.
Cu privire la latura subiectiva, instanta fondului a retinut intentia directa de a savârsi fapta, inculpatul urmarind prin activitatea sa sustragerea de la îndeplinirea obligatiilor fiscale.
Omisiunea evidentierii fiecarei operatiuni de vânzare de bunuri si a veniturilor realizate a avut la baza aceeasi rezolutie infractionala, îndreptata spre acelasi scop, sustragerea de la îndeplinirea obligatiilor fiscale, fapt ce uneste actele de executare într-o infractiune continuata.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului si a modului de executare a acesteia se va tine seama de criteriile prev. de art. 72 si de art. 52 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei savârsite, împrejurarile concrete în care a fost comisa infractiunea, dispozitiile partii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa prevazute pentru infractiunea retinuta, precum si de persoana inculpatului. Instanta va avea în vedere faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Instanta constata ca în cauza nu se poate retine aplicarea art. 73 Cod pen.. Totodata, instanta nu a retinut în favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 al. 1 lit. a) C.pen., întrucât conduita buna înainte de savârsirea infractiunii avuta în vedere de acest articol presupune mai mult decât lipsa antecedentelor penale. De asemenea, s-a constatat ca nu se impune a se retine în favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 al. 1 lit. c) C.pen.. Totusi, atitudinea cooperanta a inculpatului în timpul procesului penal si disponibilitatea exprimata de acesta de a acoperi prejudiciul, desi îi contesta cuantumul, justifica aplicarea unei pedepse principale reprezentând minimul special.
Pe latura civila, instanta fondului a retinut ca în cauza sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale astfel cum reies acestea din art. 998, 999, 1000 alin.3 Cod civil (prejudiciu, fapta ilicita, raport cauzal, vinovatie), astfel ca, având în vedere si dispozitiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954, si a admis actiunea civila obligând pe inculpat si pe partea responsabila civilmente S.C. O.F. S.R.L., în solidar, la plata catre partea civila Statul Român, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, a sumei de 221.242 lei si a majorarilor de întârziere aferente, calculate conform art. 119 si urmatoarele din O.G. nr. 92/24.12.2003 republicata privind Codul de procedura fiscala.
Împotriva acestei hotarâri au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI, partea responsabila civilmente SC O.F. SRL si inculpatul M.N.
Astfel, Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a solicitat sub aspectul individualizarii pedepsei aplicate inculpatului ca aceasta sa fie mai severa si sporita.
Inculpatul M.N. a solicitat, in baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p. achitarea sa pentru infractiune dedusa judecatii având in vedere ca nu a avut intentia de a se sustrage de la plata obligatiilor pe care societatea le datora bugetului de stat.
Partea responsabila civilmente a solicitat, prin motivele depuse în scris la dosar, reducerea sumei retinute in sarcina inculpatului ca fiind valoarea impozitului datorat bugetului de stat.
Examinând hotarârea apelata prin prisma motivelor de apel invocate cât si din oficiu conform art.371 al.2 Cod pr.pen., Tribunalul constata nefondate apelurile declarate în cauza, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 951/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatului M. N. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., retinându-se ca, în perioada ianuarie-iunie 2006, având calitatea de administrator al SC. O.F. S.R.L., în baza aceleiasi rezolutii infractionale, inculpatul a procedat la emiterea unui numar de 138 facturi fiscale catre diferiti clienti din tara, fara a le include în jurnalul de vânzari, precum si la vânzarea mai multor cantitati de legume si fructe, fara a detine documente justificative pentru aceste operatiuni contabile, în scopul sustragerii de la plata obligatiilor catre bugetul de stat, respectiv a impozitului pe profit si taxei pe valoare adaugata, producând un prejudiciu de 128.798 RON, fapta ce întruneste elementele constitutive ale infractiunii de omisiune în tot sau în parte a evidentierii în actele contabile ori a altor documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în forma continuata, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p..
Astfel, în mod corect prima instanta a dispus condamnarea inculpatului M.N. în baza art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala.
În ceea ce priveste vinovatia inculpatului la savârsirea faptelor pentru care a fost trimis în judecata din analiza coroborata a probatoriului administrat în cursul urmaririi penale, a cercetarii judecatoresti la prima instanta, Tribunalul constata ca în cauza exista probe care sa confirme ca inculpatul, în calitate de administrator al SC O.F. SRL., în baza aceleiasi rezolutii infractionale, inculpatul a procedat la emiterea unui numar de 138 facturi fiscale catre diferiti clienti din tara, fara a le include în jurnalul de vânzari, precum si la vânzarea mai multor cantitati de legume si fructe, fara a detine documente justificative pentru aceste operatiuni contabile, în scopul sustragerii de la plata obligatiilor catre bugetul de stat, respectiv a impozitului pe profit si taxei pe valoare adaugata, producând un prejudiciu de 128.798 RON.
Astfel, atât în declaratia data în cursul cercetarii judecatoresti cât si în declaratiile date în cursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut emiterea celor 138 de facturi fiscale fara evidentierea operatiunilor comerciale în jurnalele de vânzari, contestând cuantumul prejudiciului. Totodata, explicând minusurile din stocul societatii, inculpatul a recunoscut vânzarea de marfuri fara a fi întocmite si înregistrate documente de vânzare.
În ceea ce priveste cuantumul total al prejudiciului produs bugetului de stat, Tribunalul constata ca este de 221.242 lei fiind reprezentat, conform expertizei contabile întocmite, de TVA (70.149 + 114.896 lei) si impozitul pe profit (12.529 + 23.668 lei). În ceea ce priveste sumele rezultând din diferentele dintre datele din caiete si agende si facturile de livrare, nu exista motive pentru ca acestea sa nu fie avute în vedere, având în vedere certitudinea faptului ca au existat operatiuni de vânzari de marfuri fara a fi întocmite si înregistrate vreun fel de documente de vânzare, iar caietele si agendele respective s-au întocmit ca urmare a dispozitiei inculpatului de a se tine evidenta operatiunilor cu numerar ale societatii. Totodata, expertul a tinut cont la stabilirea prejudiciului de coeficientii legali de perisabilitate, stabilind cantitatea de marfuri vânduta fara includerea perisabilitatilor.
Astfel, Tribunalul constata ca, in ceea ce priveste contabilitatea societatii, aceasta nu a fost tinuta si organizata în baza unui contract de prestari servicii, iar martora Tache Sanda aratând ca tinea contabilitatea pe baza unei întelegerii verbale cu inculpatul în perioada noiembrie 2005 – mai 2006, doar pe baza documentelor de evidenta ce îi erau puse la dispozitie de administrator, predarea primirea acestora nefiind facuta pe baza de borderou sau alt înscris justificativ. Astfel, martora nu putea avea în vedere facturile ce nu-i erau remise din vina inculpatului si, cu atât mai putin, operatiunile comerciale pentru care nu s-au întocmit facturi fiscale sau alte documente.
De asemenea, Tribunalul mai retine ca, inculpatul nu a pus la dispozitia contabilei toate documentele de evidenta primara emise de catre societate spre plata, ceea ce a condus la depunerea pe zero a raportarilor la organul financiar competent.
Totodata Tribunalul mai constata ca, în calitate de administrator al societatii, inculpatul este responsabil si de faptul ca la nivelul punctului de lucru al acesteia nu a fost întocmit niciodata un registru de casa pentru evidentierea fidela a încasarilor si platilor efectuate prin casieria unitatii, iar acesta nu s-a îngrijit nici de întocmirea fiselor de magazie care ar fi redat fidel situatia stocurilor zilnice ale marfurilor rulate prin intermediul societatii comerciale.
Cu privire la latura subiectiva, Tribunalul constata ca inculpatul a savârsit faptele cu intentie directa, acesta urmarind prin activitatea sa sustragerea de la îndeplinirea obligatiilor fiscale, iar omisiunea evidentierii fiecarei operatiuni de vânzare de bunuri si a veniturilor realizate a avut la baza aceeasi rezolutie infractionala, îndreptata spre acelasi scop, sustragerea de la îndeplinirea obligatiilor fiscale, fapt ce uneste actele de executare într-o infractiune continuata. Reevaluând întreg materialul probator existent în cauza, Tribunalul va constata ca situatia de fapt a fost corect stabilita iar solutia pronuntata, în sensul unei condamnari si are la baza tocmai situatia redata mai sus.
La individualizarea pedepsei instanta de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute de art.72 Cod penal si anume: dispozitiile Legii nr.241/2005 cu referire la tipul de pedeapsa aplicata, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozitiile partii speciale ale Codului penal, modalitatea concreta de savârsire a faptelor, precum si circumstantele de ordin personal ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, iar la stabilirea cuantumului pedepsei si a modalitatii de executare a pedepsei acestor împrejurari li s-a dat eficienta juridica.
De asemenea, Tribunalul mai constata ca inculpatul a avut o atitudine relativ sincera pe tot parcursul procesului penal, astfel ca, în acest context toate criteriile de individualizare au fost analizate, iar stabilirea cuantumului pedepsei a fost stabilit în limite legale si motivat neimpunându-se sporirea cuantumului pedepsei aplicate si nici executarea pedepsei in regim de detentie.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., Tribunalul va respinge apelurile formulate, ca nefondate, constatând ca prima instanta a pronuntat o hotarâre legala si temeinica.
În baza art.192 al.2 Cod pr.pen., va obliga pe apelantul inculpat si apelanta parte responsabila civilmente la plata fiecare a cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti vor ramâne în sarcina statului.
DISPOZITIV:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI, partea responsabila civilmente SC O.F. SRL si inculpatul M.N., împotriva sentintei penale nr.234/26.03.2009, pronuntate de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, în dosarul penal nr. 2277/300/2008.
Obliga pe apelantul inculpat si apelanta parte responsabila civilmente la plata fiecare a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti ramân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronuntata în sedinta publica azi, 08.12.2009.