Exceptia de neconstitutionalitate. Instanta în fata careia se invoca exceptia verifica numai întrunirea conditiilor de admisibilitate a sesizarii Curtii Constitutionale, nu si temeinicia sa.
Curtea Constitutionala este singura instanta competenta sa analizeze fondul exceptiei de neconstitutionalitate si, eventual, sa-si reconsidere pozitia, în cazul în care s-a pronuntat anterior asupra constitutionalitatii unui text de lege.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 413/13 aprilie 2009.
Prin Încheierea pronuntata de Tribunalul Alba în dosar nr. 7768/107/2008 s-a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu privire la exceptia de necompetenta a dispozitiilor art. 298 alin.2 ultima liniuta din Codul Muncii.
Pentru a pronunta aceasta încheierea tribunalul a retinut ca pârâta S.C. P. S.A este nemultumita de modul în care instantele judecatoresti au înteles sa aplice în practica art.298 alin.2 Codul Muncii, or modul în care instantele judecatoresti fac aplicarea legii si aprecierea daca un text legal este abrogat sau nu sunt în competenta exclusiva a instantelor judecatoresti si nu a Curtii Constitutionale. Se invoca în acest sens Deciziile nr.53/2001, 516/2005, 520/2005 si 43/2007 ale Curtii Constitutionale. Se retine de asemenea ca nu exista o legatura directa între solutionarea cauzei si solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece si în ipoteza în care s-ar constata neconstitutionalitatea textului de lege în discutie, Curtea Constitutionala nu ar stabili care este instanta competenta; competenta de solutionare ar fi stabilita tot de catre instanta de judecata, având în vedere principiile solutionarii conflictului de legi în timp.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 29 alin.6 din Legea nr. 47/1992, pârâta S.C. P. S.A solicitând admiterea acestuia, admiterea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale si suspendarea cursului judecatii în dosarul de fond pâna la solutionarea exceptiei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a aratat ca solutia de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale este nelegala, având în vedere faptul ca cererea sa îndeplineste conditiile de forma prev. de art.29 din Legea nr. 47/1992 pentru a fi admisibila exceptia de neconstitutionalitate, or asupra acesteia doar Curtea Constitutionala este competenta a se pronunta.
CURTEA, analizând încheierea atacata a constatat ca recursul este fondat.
Exceptia de neconstitutionalitate este modalitatea prin care pot fi verificate de justitie dispozitiile legale despre care se pretinde ca nu sunt conforme Constitutiei României. Desfasurându-se pe parcursul a doua etape-faza judecatoreasca si faza contenciosului administrativ, judecarea exceptiei de neconstitutionalitate este un atribut al Curtii Constitutionale.
Aparând ca finalitate drept o garantie esentiala a persoanelor pentru apararea drepturilor si libertatilor lor fundamentale, exceptia de neconstitutionalitate îsi gaseste suportul juridic în dispozitiile art.146 lit.d din Constitutie, precum si ale art. 11 alin.1 lit.d din Legea nr. 47/1992.
Din aceste texte de lege rezulta ca dupa criteriul întinderii si al competentei de exercitare legea reglementeaza pe de o parte un control ordinar de admisibilitate, special si restrâns la motivele prevazute de art. 29 ali.1-3 din lege, dat în competenta instantei judecatoresti, iar pe de alta parte, un control de admisibilitate Constitutional general si nelimitat, privind restul cauzelor de inadmisibilitate.
Din prisma controlului exercitat de instanta judecatoreasca este de retinut ca potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. „(1) Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei în orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta de judecata ori de arbitraj comercial. De asemenea, exceptia poate fi ridicata de procuror în fata instantei de judecata, în cauzele la care participa.
(3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
(4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta în fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi însotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, încheierea trebuie motivata, cuprinzând si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare..”.
Din continutul acestui text de lege rezulta conditiile ce se impun a fi îndeplinite pentru invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a unei prevederi legale, respectiv:exceptia sa fie invocata în fata instantei judecatoresti sau a tribunalului arbitrar; exceptia sa aiba ca obiect prevederile legale cuprinse într-o lege (strico sensu) sau într-o ordonanta de Guvern, respectiv ordonanta de urgenta a Guvernului; exceptia sa aiba în vedere prevederile legale ce nu au mai fost declarate neconstitutionale anterior; exceptia sa aiba ca obiect prevederi legale ce au legatura cu solutionarea cauzei.
Or, în speta, raportat la ipotezele reglementate de acest text de lege, toate aceste cerinte de admisibilitate ale exceptiei de neconstitutionalite invocate de partea pârâta au fost întrunite, astfel: exceptia a fost invocata în fata tribunalului; are ca obiect prevederile legale cuprinse în art. 298 alin.2 din Legea nr. 53/2003, în vigoare în momentul invocarii exceptiei; prevederile legale anterior mentionate nu au mai fost declarate ca fiind neconstitutionale de Curtea Constitutionala; aceste prevederi legale au legatura cu solutionarea cauzei vizând modul de solutionare a exceptiei de necompetenta teritoriala invocata în cauza.
În acest context, fiind întrunite cerintele art. 29 din Legea nr. 47/1992, solutia primei instante de respingere a cererii de sesizare a curtii constitutionale a fost considerata nelegala, asa încât în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedura civila, coroborat cu art.304 punct 9 Cod procedura civila s-a dispus admiterea recursului, casarea încheierii atacate si trimiterea cauzei la aceiasi instanta de fond în vederea sesizarii Curtii Constitutionale.