Exceptie de necompetenta teritoriala
Prin Sentinta civila nr. 262 din 07 noiembrie 2007, Judecatoria Întorsura Buzaului , a admis exceptia de necompetenta teritoriala în solutionarea prezentei cauze a Judecatoriei Întorsura Buzaului invocata din oficiu de instanta si a declinat competenta de solutionare a actiunii formulate de reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâtul N.M.E., având ca obiect stabilire paternitate, în favoarea Judecatoriei Novaci, judetul Gorj.
Pentru a hotarâ astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Prin actiunea civila înregistrata pe rolul acestei instante, reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâtul N.M.E a solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se stabileasca paternitatea minorei P.M.D., în sensul ca pârâtul este tatal acesteia, sa se încuviinteze ca minora sa poarte numele pârâtului si sa dispuna obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere pe seama minorei.
În motivarea actiunii, reclamanta arata ca relatia dintre ea si pârât a început în luna aprilie 2005 si a fost o relatie destul de strânsa, bazându-se pe faptul ca partile lucrau împreuna fiind despartiti doar doua zile pe saptamâna, restul timpului petrecându-l împreuna.
În timpul liber, stateau în apartamentul reclamantei din Italia, unde de asemenea, locuia si mama pârâtului.
Relatia s-a sfârsit în luna septembrie 2006, data la care pârâtul stia ca reclamanta este însarcinata, dar a crezut ca nu este adevarat si ca este doar o încercare a reclamantei de a nu pune capat relatiei dintre ei.
Dupa ce s-a nascut minora, reclamanta i-a trimis fotografii pârâtului, dar acesta a afirmat ca nu este copilul sau.
De asemenea, reclamanta a precizat ca pârâtul lucreaza la SC F. SRL, firma al carei proprietar este.
Pârâtul a depus Întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecata, întrucât starea de fapt este cu totul alta decât cea prezentata de reclamanta si pentru ca desi a avut o relatie mai strânsa cu reclamanta, aceasta s-a sfârsit în primavara anului 2006, astfel ca este imposibil sa fie tatal minorei, momentul conceperii, fiind ulterior momentului în care relatia partilor s-a sfârsit.
La termenul de judecata din 17.10.2007, instanta din oficiu a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Întorsura Buzaului în solutionarea acestei cauze.
Având în vedere ca a fost invocata o exceptie de procedura, potrivit art.137 C.proc.civ., instanta s-a pronuntat mai întâi asupra acesteia.
În conformitate cu dispozitiile art. 158 alin.1 Cod procedura civila, când în fata instantei de judecata se pune în discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.
În ceea ce priveste competenta teritoriala, potrivit art.5 C.proc.civ, cererea de chemare în judecata se face la instanta domiciliului pârâtului, actor sequitur forum rei, iar în continuare , potrivit alin.2 al aceluiasi articol, daca pârâtul are domiciliul în strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale din tara, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului, aceasta reprezentând regula de drept comun.
Sunt însa si situatii în care, pe lânga instanta de la domiciliul sau sediul pârâtului mai sunt competente si alte instante, respectiv cele reglementate de art.6, art.7 alin.2, art.8, art.9,art.10 si art.11 C.proc.civ.
Normele de competenta teritoriala au un caracter dispozitiv, daca pricinile sunt privitoare la bunuri, cu exceptia cazurilor prevazute de art.13-16 C.proc.civ. si au un caracter imperativ în materie de persoane.
Competenta teritoriala este asadar exclusiva în pricinile privitoare la persoane.
Legea stabileste în anumite cazuri instanta competenta teritorial sa judece astfel de cauze, ca în materia divortului, iar în alte pricini privitoare la persoane, pentru care legea nu stabileste expres instanta competenta din punct de vedere teritorial, se aplica regula de drept comun înscrisa în art.5 C.proc.civ.
În astfel de cauze, cum este cazul prezentei spete ce are ca obiect stabilire paternitate, norma de competenta aplicabila este cea înscrisa în art.5 C.proc.civ., însa competenta teritoriala are caracter absolut.
Acest caracter rezulta din interpretarea per a contrario a art.159 pct.3 C.proc.civ coroborat cu art.19 C.proc.civ.
Potrivit art. 19 C.proc.civ., partile pot conveni, prin înscris sau prin declaratie verbala în fata instantei, ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decât acelea care, potrivit legii, au competenta teritoriala, afara de cazurile prevazute de art. 13, 14, 15 si 16.C.proc.civ.
Altfel spus, acest argument de text interpretat per a contrario înseamna ca atunci când o cauza nu se refera la bunuri, competenta teritoriala are caracter absolut cu toate consecintele ce decurg din acesta.
Potrivit art. 159 pct.3 C.proc.civ., necompetenta este de ordine publica când pricina este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot înlatura.
Ca o consecinta a celor expuse, exceptia de necompetenta teritoriala invocata de instanta în speta are un caracter absolut, întrucât pricina este privitoare la persoane, iar din punct de vedere al regimului juridic, poate fi invocata de oricare dintre parti, procuror sau instanta din oficiu, în orice faza a judecatii, chiar direct în recurs.
Reclamanta a solicitat sa se stabileasca paternitatea pârâtului fata de minora P.M.D., sa se încuviinteze ca aceasta sa poarte numele pârâtului si acesta sa fie obligat la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorei.
Competenta teritoriala se determina însa în raport cu cererea principala, în speta stabilirea paternitatii, adica apartine instantei de la domiciliul pârâtului si fiind vorba despre o pricina referitoare la persoane, iar nu la bunuri, competenta teritoriala este absoluta.
Cu privire la cererile accesorii privind încuviintarea ca minora sa poarte numele pârâtului si stabilirea pensiei de întretinere se va pronunta instanta competenta sa solutioneze capatul principal al cererii de chemare în judecata, întrucât potrivit art.17 C.proc.civ., cererile accesorii si incidentale sunt în caderea instantei competente sa judece cererea principala, operând în acest caz o prorogare legala de competenta.
Fata de cele ce preced si fata de împrejurarea ca pârâtul N. M. E. domiciliaza în comuna C., judetul Gorj, instanta urmeaza ca în temeiul art.158 alin.3 C.proc.civ. raportat la art.159 pct.3 C.proc.civ coroborat cu art.5 C.proc.civ, a admite exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Întorsura Buzaului invocata din oficiu de instanta si constatând ca si domiciliul reclamantului se afla în circumscriptia Judecatoriei Novaci, judetul Gorj, urmeaza a fi declinata competenta de solutionare a cauzei în favoarea acestei instante.