1. executarea clauzelor din contractul colectiv de munca
Prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 12144/63/2008 reclamantul SINDICATUL DEMNITATEA FORD ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâta SC FORD ROMÂNIA SA a solicitat obligarea pârâtei la alocarea unui coeficient de 10% din profitul companiei ce se va repartiza salariatilor membri de sindicat.
În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca este parte a contractului colectiv de munca 2005-2009, respectiv reprezentant al salariatilor din cadrul SC FORD ROMÂNIA SA.
Prin contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura –constructii masini pe anii 2006-2007 sunt mentionate la capitolul III , art. 64 alin. 5 lit. a si alte venituri ce se cuvin salariatilor, respectiv cota parte din profit ce se repartizeaza salariatilor , de pâna la 10%.
Aceste prevederi au fost mentinute si în CCM unic pentru anii 2007-2010 .
Având în vedere aceste prevederi, reclamantul s-a adresat consiliului de administratie cu propunere de negociere a capitolului referitor la salarizare în vederea alocarii unui coeficient de 10% din profitul companiei ce se va repartiza salariatilor.
Refuzul companiei de a participa la negocieri a fost categoric.
Clauzele contractelor colective de munca nu pot stabili drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
În conditiile în care prin contractele colective de munca la nivel de ramura si la nivel national, sunt prevazute pentru salariati si alte venituri, suplimentare celor salariale, respectiv o cota parte de 10% din profitul companiei, unitatea angajatoare nu va putea refuza negocierea pentru stabilirea acestei cote si acordarea acestor drepturi.
Negocierea este obligatorie, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii încadrati în toate unitatile de ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca, precum si pentru toti salariatii încadrati în toate unitatile din tara , în cazul contractelor colective de munca.
In consecinta, având în vedere prevederile art. 238 alin. 1 si art. 241 alin. 1 lit. c si d din Codul Muncii si prevederile art. 8 alin. 2 si art. 11 alin. 1 lit. c si d din Legea nr.130/1996 a solicitat obligarea pârâtei la alocarea unui coeficient de 10% din profitul companiei pentru a se repartiza salariatilor.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri si anume:propunerea de negociere, contractul colectiv de munca 2005-2009.
La data de 02.07.2008 reclamantul a depus precizare de actiune, în sensul ca îsi mentine obiectul cererii de chemare în judecata, respectiv obligarea pârâtelor la alocarea unui coeficient de 10% din profitul companiei ce se va repartiza salariatilor membri ai sindicatului , pe perioada anului 2007.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 02.07.2008 prin care a invocat lipsa calitatii procesuale active a reclamantului, lipsa calitatii procesuale pasive a SC FORD, prescriptia extinctiva, inadmisibilitatea actiunii.
In fapt, pârâta a sustinut ca reclamantul nu are calitate procesual activa deoarece în patrimoniul sau nu s-a nascut obligatia de plata a 10% din profitul obtinut.
Salariatii dobândesc dreptul asupra unei cote parti din profit numai în baza contractului colectiv de munca la nivel de unitate , negociat si acceptat , la încheierea caruia Adunarea Generala a Actionarilor angajatorului decide ca salariatii sunt /nu îndreptatiti la plata unei parti din profit, or, lipseste atât aprobarea Adunarii Generale a Actionarilor cu privire la acordarea salariatilor a unei cote parti din profit cât si prevederea în contractul colectiv de munca la nivel de unitate a modalitatii de exercitare a acestui drept.
Neîndeplinirea cumulativa a acestor doua conditii face ca dreptul dedus judecatii sa nu existe în patrimoniul reclamantului , situatie în care, acesta nu are calitate procesual activa.
Totodata, a sustinut ca nu are calitate procesual pasiva deoarece reclamantul nefiind titularul dreptului pretins rezulta ca nu exista nici o obligatie corelativa acestui drept în sarcina pârâtei, iar legea societatilor comerciale nu îi confera vreo obligatie pârâtei, în sensul celor reclamate.
Actionarii, în cadrul A.G.A. decid , în acord cu prevederile legale si cu interesele lor, asupra modalitatii de repartizare a profitului, pârâta neavând nici o pârghie legala pentru a-l determina sa actioneze într-un sens sau altul.
A sustinut ca termenul de prescriptie aplicabil dreptului la actiune exercitat de reclamant prin cererea de chemare în judecata este de 6 luni , actiunea fiind introdusa dupa împlinirea acestui termen.
În alta ordine de idei, pârâta considera actiunea inadmisibila deoarece pretentia reclamantului putea fi valorificata pe calea conflictului de interese si nu pe calea conflictului de drepturi.
Completul investit cu solutionarea cauzei nr. 8531/63/2008 a respins exceptia de conexitate invocata de catre reclamant, cu motivarea ca aceasta masura nu se impune , având în vedere ca în dosarul 8531/63/2008 sunt implicate si alte parti.
Reclamantul a depus note scrise cu privire la exceptiile invocate de pârâta.
La 17.10.2008 instanta a dispus unirea exceptiilor lipsei calitatii procesuale active si pasive cu fondul .
S-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu motivarea ca dreptul la actiune s-a nascut la momentul evidentierii profitului realizat în anul 2007 si repartizarii acestuia, respectiv la data Hotarârii Adunarii Generale a Actionarilor, abilitata în acest sens.
Hotarârea Adunarii Generale a Actionarilor a fost adoptata la data de 16 mai 2008, data de la care a început sa curga termenul de prescriptie de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii or, raportat la momentul introducerii actiunii, 17.06.2008, s-a constatat ca nu a operat prescriptia dreptului material la actiune(fila 85).
S-a respins proba cu expertiza contabila pretinsa de reclamant în vederea determinarii cuantumului pretentiilor solicitate cu motivarea ca nu este utila cauzei.
Federatia Sindicala „Automobilul Românesc” a depus cerere de interventie accesorie în interesul reclamantului, la data de 05.11.2008 solicitând admiterea actiunii .
A intervenit în interesul reclamantului deoarece acesta este membru al Federatiei, pentru a sustine interesele legitime si drepturile acestuia recunoscute prin contractele colective de munca încheiate inclusiv la nivel de ramura.
Fata de dispozitiile art. 49 din cod procedura civila instanta a încuviintat în principiu judecarea cererii de interventie accesorie alaturi de cererea principala(fila 100), dispunând conceptarea si citarea în cauza a intervenientului.
La dosar s-au mai depus urmatoarele înscrisuri:proces verbal al AGA nr. 70/16.05.2008, hotarârea 17/2008, propunerea de distribuire a profitului, proces verbal din 10.06.2008 cu ocazia negocierii, tabel cu membrii de sindicat care sustin reprezentarea lor prin sindicat pentru obtinerea cotei de profit, sentinta 351/CM/2008 cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii, situatii financiare pentru exercitiul financiar încheiat la data de 31.12.2007, raportul administratorilor pentru acelasi an, CCM 2005-2009, proces verbal de negociere, sentinta civila 436/22.03.2006 a Tribunalului Municipiului Bucuresti, adeverinta nr. 551/2008, act aditional la contractul colectiv de munca.
Prin sentinta nr. 6520/05.12.2008 Tribunalul Dolj a respins actiunea si, ca o consecinta a respingerii acesteia, a respins si cererea de interventie accesorie formulata în interesul reclamantului retinând urmatoarele:
În conformitate cu dispozitiile art. 248 alin. 3 din Codul Muncii” conflictele ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligatii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum si din contractele colective sau individuale de munca sunt conflicte referitoare la drepturile salariatilor, denumite conflicte de drepturi”.
În prezenta cauza s-a reclamat încalcarea obligatiilor instituite prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, privitoare la repartizarea cotei de profit salariatilor pârâtei, mai exact a dispozitiilor art. 64 alin. 5 lit. a din CCM la nivel de ramura constructii de masini pentru anii 2006-2007 raportat. la art. 42 alin. 2 lit. a din CCM la nivel national pentru anii 2007-2010, si prin urmare, prezentul litigiu este un conflict de drepturi si nu de interese cum a sustinut pârâta.
Pentru aceste considerente exceptia inadmisibilitatii actiunii, pe considerente ce tin de calificarea acestui litigiu ca fiind un conflict de interese, a fost respinsa.
Referitor la exceptiile lipsei calitatii procesuale active si pasive instanta retine urmatoarele:
In contractul colectiv de munca încheiat la nivelul ramurii de constructii de masini pentru anii 2006-2007 la art. 64 alin. 5 lit. a s-a prevazut ca salariatii pot sa beneficieze de „cota de profit care se repartizeaza salariatilor de pâna la 10%”.
Cota parte de profit a fost prevazuta si în contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007-2010 la art. 42 alin. 2 lit. a , aceasta cota fiind „de pâna 10% în cazul societatilor comerciale si de pâna la 5% în cazul regiilor autonome”.
În privinta întinderii efectelor contractelor colective de munca, art. 241 alin. 1 lit. c si d din Codul muncii, statueaza în termeni neechivoci ca „acestea produc efecte …pentru toti salariatii încadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel”, respectiv „pentru toti salariatii încadrati la toti angajatorii din tara , în cazul contractului colectiv de munca la nivel national”.
Se poate conchide ca sunt obligatorii pentru pârâta clauzele contractelor colective de munca încheiate la nivel superior , chiar daca în contractul colectiv de munca la nivel de unitate nu s-au inserat clauze cu privire la cota de profit cuvenita salariatilor.
Dat fiind ca pârâta are obligatia sa acorde salariatilor sai, toate drepturile ce decurg din CCM la nivel de ramura si respectiv la nivel national, actiunea fiind promovata de sindicat în numele si în interesul salariatilor pârâtei, fara îndoiala ca partile justifica legitimare procesuala activa si pasiva, exceptiile cu acest obiect fiind neîntemeiate.
Pe fond, instanta constata ca actiunea este neîntemeiata.
Clauzele din contractele colective de munca încheiate la nivel superior nu prevad, în mod concret, ce cota de participare la profit revine salariatilor, ci stabilesc în mod generic dreptul salariatilor la o cota parte din profit ce nu poate fi mai mare de 10% din profitul net al societatii.
Nu s-a negociat un procent concret din profit, iar aceasta chestiune nu poate fi transata de instanta în cadrul procesual configurat de reclamant, ca fiind un conflict de drepturi.
Or, în lipsa acestor negocieri, nu putem vorbi de un drept individual al fiecarui salariat la obtinerea cotei de profit. ????