Extinderea procesului penal pentru alte fapte. Schimbarea încadrarii juridice. Tâlharie. Tentativa la omor deosebit de grav. Neretinerea unor elemente circumstantiale agravante pentru ambele infractiuni
Prin sentinta penala nr. 20/14 martie 2007, Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov i-a condamnat pe inculpatii:
1. H.G. la:
- pedeapsa principala de 20 de ani închisoare si pedeapsa complementara a interzicerii pe o durata de 5 ani a drepturilor prevazute în art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si c) Cod penal, pentru infractiunea de omor deosebit de grav, prevazuta de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) si art. 75 lit. c) Cod penal, prin schimbarea încadrarii juridice din infractiunea de omor deosebit de grav, prevazuta de art. 174 alin.(1), 175 alin. (1) lit. b) si d), 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) si 75 lit. c) Cod penal;
- pedepsele principale de câte 12 ani închisoare si pedepsele complementare de interzicere pe o durata de 5 ani ale drepturilor prevazute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal, pentru savârsirea a doua infractiuni de tâlharie, prevazute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (21) lit. a), b) si c), cu aplicarea art. 37 lit. a) si art. 75 lit. c) Cod penal.
În baza art. 33 lit. a) si 34 lit. b) Cod penal a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa principala cea mai grea, de 20 de ani închisoare. I-a aplicat inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) si c) Cod penal pe durata prevazuta de art. 71 Cod penal. Din pedeapsa principala a scazut retinerea si arestarea preventiva a inculpatului, de la data de 21 martie 2006 la zi si a mentinut masura arestarii preventive;
2. H.V.I. la:
- pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru infractiunea de complicitate la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), si art.176 lit. d), cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal, prin schimbarea încadrarii juridice din infractiunea de complicitate la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. b) si d) si art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal;
- pedepsele de câte 10 ani închisoare, pentru savârsirea a doua infractiuni de tâlharie, prevazute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (21) lit. a), b) si c), cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal.
În baza art. 33 lit. a) si 34 lit. b) Cod penal a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare. I-a aplicat si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si c) Cod penal pe durata prevazuta de art. 71 Cod penal. Din pedeapsa principala a scazut retinerea si arestarea preventiva, de la data de 21 martie 2006 la zi si a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului.
În baza art. 11 alin.(2) lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) Cod penal i-a achitat pe inculpati pentru infractiunea de tentativa la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 176 lit. a) si d), cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal pentru inculpatul H.G. si cu art. 99 si urmatoarele pentru inculpatul H.V.I., infractiune pentru care s-a extins procesul penal cu privire la partile vatamate V.P. si V.A.
A respins cererea procurorului, de schimbare a încadrarii juridice, pentru:
- inculpatul H.G., din infractiunea de omor deosebit de grav, prevazuta de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) si art. 75 lit. c) Cod penal, în infractiunea de omor deosebit de grav, prevazuta de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 lit. c) si d), cu aplicarea art. 37 lit. a) si art. 75 lit. c) Cod penal si din infractiunea de tâlharie, prevazuta de art. 211 alin. (1), alin. 2 lit. b) si alin. (21) lit. a), b) si c), cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal, în infractiunea de tâlharie, prevazuta de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (21) lit. a), b, c) si e), cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal;
- inculpatul H.V.I., din infractiunea de complicitate la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit. d), 176 lit. d), cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal, în infractiunea de complicitate la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 lit. c) si d), cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal.
În baza art. 118 lit. b) Cod penal a dispus confiscarea speciala a urmatoarelor bunuri: suport de lumânare, piatra, cablu telefonic rosu, mâner cutit negru, lacat, fragment telecomanda, mâner clanta exterior, mâner clanta interior, lumânare rosie, pânza dantela pat, 4 capace sigurante fuzibile tablou electric, ambalaj tensiometru, cutie tensiometru electronic, resturi carbonizate, doua lame de cutit.
A dispus restituirea: catre partea vatamata V.P. a unei legitimatii de veteran de razboi; catre inculpatul H.G. a unor fotografii si a unui set chei cu breloc. A respins cererea acestui inculpat de restituire a unei geci din piele maro, a unei perechi de pantaloni negri, a unui tricou si a unor cartele de telefon.
I-a obligat pe inculpati în solidar, pe inculpatul minor H.V.I. în solidar si cu partile responsabile civilmente H.G. si H.M. sa plateasca: 716,20 lei catre partea civila Spitalul Judetean Brasov, cu titlu de cheltuieli de spitalizare; 1520 lei catre partea civila Spitalul Municipal Fagaras, cu titlu de cheltuieli de spitalizare; 10.000 lei catre partea civila P.D. junior, cu titlu de daune materiale; 50.000 lei catre partile civile P.D. junior, P.M. si P.G., cu titlu de daune morale; 1926,22 lei catre stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A respins actiunea civila formulata de partea civila V.A. si a constatat ca persoana vatamata V.P. nu s-a constituit parte civila în cauza.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca:
1. În noaptea de 20/21 martie 2006, în jurul orelor 24,00, inculpatii H.G. si H.V.I., care sunt frati, au patruns prin sarirea gardului în curtea locuintei partilor vatamate V.P. si V.A. din comuna Lisa, cu scopul de a le lua banii, cunoscând ca acestea vândusera cartofi. Întrucât partile vatamate nu dormeau, inculpatul H.G. a întrerupt alimentarea locuintei cu curent electric, ceea ce a determinat-o pe partea vatamata V.P. sa iasa afara din casa sa vada ce s-a întâmplat. Când aceasta a intrat în casa, inculpatii au navalit peste ea, H.V.I. lovind-o cu o piatra în cap, iar H.G.taind-o cu un cutit la fata si apoi înfingându-i cutitul în spate, ocazie cu care lama cutitului s-a rupt, partea vatamata ramânând cu ea în corp pâna la interventia chirurgicala.
Pentru ca a început sa strige, partea vatamata V.A. a fost lovita de inculpatul H.G. cu pumnii în zona fetei, ambii inculpati continuând sa loveasca partile vatamate si sa le ceara banii, amenintându-le cu moartea daca nu le spun unde sunt banii. Desi partile vatamate le-au spus ca banii obtinuti din vânzarea cartofilor i-au dat ginerelui lor, inculpatii le-au legat initial pe doua scaune, spate în spate, iar apoi le-au obligat sa se aseze în pat. În timp ce inculpatul H.V.I. le pazea, fiind înarmat cu un cutit, celalalt inculpat cauta prin casa bani si alte bunuri. Între timp, inculpatii au taiat firul de la telefon si au aruncat receptorul în soba. Observând cerceii de aur ai partii vatamate V.A., pe care aceasta nu-i mai putea scoate, inculpatul H.V.I. a amenintat-o ca-i taie urechile, numai promisiunea acesteia, ca-i va da ulterior împreuna cu suma de 5.000.000 lei ROL, facându-l sa renunte.
Inculpatii au stat în casa partilor vatamate circa doua ore, timp în care partii vatamate V.P., care a ramas constienta, îi curgea sânge din rana, astfel cum arata însusi inculpatul H.V.I., „ca atunci când se taie porcul”. Negasind bani, inculpatii au luat din locuinta partilor vatamate doua tensiometre, diverse articole de îmbracaminte, încaltaminte si un telefon mobil, inculpatul H.G.luând si doua cutite.
Dupa ce si-au schimbat hainele, care aveau urme de sânge, pe ale lor bagându-le în soba, inculpatii au parasit locuinta, încuindu-le pe partile vatamate în casa si aruncând cheia peste drum.
Urmare loviturilor primite, partea vatamata V.A. a suferit leziuni ce au necesitat 30- 35 zile îngrijiri medicale, iar partea vatamata V.P., care a fost supusa unei interventii chirurgicale pentru extragerea lamei de cutit din spate, a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, concluzia raportului de constatare medico-legala fiind ca leziunile nu i-au pus viata în primejdie;
2. În continuare, în jurul orelor 02,00, inculpatii au escaladat gardul locuintei familiei Paler, la care inculpatul minor H.V.I. lucrase cu câteva zile înainte la sortat de cartofi, si au intrat în casa printr-o usa din spatele casei, ramasa descuiata. Dupa ce au aprins lumina, inculpatii au început sa caute bunuri pe care sa le sustraga, luând o geanta de voiaj, mai multe pachete de cafea, bauturi si diverse obiecte de îmbracaminte, precum si o bancnota de 1.000.000 lei ROL si alte sume mici de bani gasite prin sertare.
Pentru a împiedica anuntarea organelor de politie, inculpatul H.G. a taiat cablul telefonic.
Observând lumina în camera în care se aflau inculpatii, partea vatamata P.M. s-a dus sa o stinga, fiind lovita de inculpatul H.G. cu cutitul în zona umarului si apoi cu pumnii în cap. La strigatele de groaza ale acesteia, victima P.D. s-a trezit si s-a îndreptat spre camera, fiind lovita de mai multe ori de inculpatul H.G. cu cutitul în zona gâtului, în piept si în spate pâna a cazut jos, decedând pâna la plecarea inculpatilor din locuinta cu bunurile sustrase. La scurt timp, inculpatii au fost depistati de organele de politie.
Urmare a loviturilor primite, partea vatamata P.M. a suferit leziuni care nu i-au pus viata în primejdie, dar care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, fara a fi necesara internarea sa în spital. Potrivit raportului de constatare medico-legala, moartea victimei P.D. a fost violenta si s-a datorat hemoragiei externe si interne, consecinta unui traumatism toracic acut cu plaga taiata-întepata penetranta în cavitatea toracica si lezarea plamânului si a hemotoraxului.
Împotriva acestei hotarâri au declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, partile civile P.M., P.G. si P. D., partile responsabile civilmente H.G. si H.M. si ambii inculpati.
Procurorul a criticat-o cu privire la: gresita achitare a inculpatilor pentru infractiunea de tentativa la omor, prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) si d) Cod penal; retinerea elementului circumstantial agravant prevazut în art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal, pentru infractiunea de omor deosebit de grav privind-o pe victima P.D., în ipoteza condamnarii inculpatilor pentru infractiunea de tentativa la omor deosebit de grav; gresita individualizare judiciara a pedepsei aplicate inculpatului H.G.; omisiunea aplicarii dispozitiilor art. 35, art. 61 si art. 64 alin. (1) lit. d) si e) Cod penal pentru inculpatul H.G.; gresita încadrare juridica a faptei privind pe partile vatamate V.P. si V.A., prin neretinerea si a art. 211 alin. 21 lit. e) Cod penal; aplicarea pedepsei principale inculpatului minor H.V.I. în alte limite decât cele legale si lipsa mentiunii pentru acest inculpat ca pedeapsa accesorie începe sa se execute dupa împlinirea de catre acesta a vârstei majoratului; gresita confiscare speciala a unor bunuri; gresita obligare în solidar a inculpatilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
S-a motivat ca:
- din împrejurarile în care a fost comisa fapta asupra partii vatamate V.P., aceasta fiind lovita în mod repetat si cu intensitate de catre inculpati, unele lovituri vizând zone vitale ale corpului cu obiecte apte de a ucide, rezulta intentia acestora de a suprima viata partii vatamate prin cruzimi;
- pentru retinerea art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal, nu este obligatoriu ca infractiunea anterioara de omor sa fie consumata sau sa existe o hotarâre definitiva de condamnare, acest text fiind incident si în ipoteza în care infractiunea de omor a ramas în forma tentativei;
- raportat la împrejurarile concrete în care inculpatul H.G. a comis infractiunile si tinând seama de antecedentele acestuia, se impune aplicarea pedepsei detentiunii pe viata;
- în conditiile în care inculpatului H.G. i-au fost stabilite mai multe pedepse complementare, se impunea aplicarea art. 35 alin. (3) Cod penal, fiind în prezenta unui concurs de infractiuni;
- inculpatul H.G. a savârsit infractiunile pentru care este trimis în judecata în intervalul de timp de la eliberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 392/12 august 2004 a Judecatoriei Medias, pâna la împlinirea duratei acestei pedepse, fiind eliberat la data de 20 decembrie 2005, cu un rest de pedeapsa ramas neexecutat de 472 zile de închisoare, fara a se face aplicarea art. 61 alin. (1) Cod penal;
- fata de gravitatea infractiunilor savârsite de inculpatul H.G., care l-a atras la comiterea acestora si pe fratele sau minor, în vârsta de numai 15 ani, se impunea si interzicerea drepturilor prevazute în art. 64 alin. (1) lit. d) si e) Cod penal, atât ca pedeapsa accesorie, cât si ca pedeapsa complementara;
- având în vedere ca inculpatul H.V.I. este minor si ca din dispozitivul hotarârii rezulta ca instanta a ales pedeapsa închisorii, pentru infractiunea de complicitate la omor deosebit de grav, pedeapsa de 15 ani închisoare aplicata acestui inculpat depaseste maximul special de 12 ani si 6 luni închisoare, fiind încalcate dispozitiile art. 109 Cod penal;
- întrucât inculpatul H.V.I. este si în prezent minor, drepturile prevazute în art. 64 Cod penal trebuiau sa fie interzise ca pedeapsa accesorie numai dupa împlinirea vârstei de 18 ani;
- a fost dispusa confiscarea unor bunuri apartinând partilor vatamate si nu s-a indicat persoana inculpatului de la care urmeaza a se confisca unele bunuri;
- au fost încalcate dispozitiile art. 191 alin. (2) Cod procedura penala, inculpatii fiind obligati în solidar la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Procurorul a suplimentat oral motivele de apel, solicitând, în principal, retinerea art. 175 alin. (1) lit. b) si d) Cod penal pentru infractiunea de tentativa la omor privind pe partea vatamata Vintila Petru si, în subsidiar, a circumstantei agravante legale prevazute în art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal.
Partile civile P.M., P.G. si P.D. au solicitat condamnarea inculpatului H.G. la pedeapsa detentiunii pe viata, pentru inculpatul minor H.V.I. solicitând aplicarea art. 109 alin. (2) Cod penal, precum si obligarea acestora la plata despagubirilor solicitate. S-a criticat si gresita achitare pentru infractiunea de tentativa la omor privind-o pe partea vatamata V.P. si gresita neretinere a elementului circumstantial agravant prevazut în art. 211 alin. 21 lit. e) Cod penal pentru infractiunea de tâlharie având ca parti vatamate pe sotii Vintila.
Partile responsabile civilmente H.G. si H.M. au solicitat înlaturarea obligarii lor la plata despagubirilor civile, motivând ca nu au posibilitatea materiala de a le achita.
Inculpatii au solicitat reducerea pedepselor si a despagubirilor civile la care au fost obligati. Au motivat ca nu au avut intentia de a ucide si ca despagubirile civile sunt prea mari în raport cu veniturile lor.
Apelurile sunt fondate, mai putin cele declarate de partile responsabile civilmente, în ceea ce priveste latura penala a cauzei si modalitatea de obligare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, pentru urmatoarele considerente:
Desi a retinut corect starea de fapt cu care a fost sesizata, prima instanta a procedat gresit atât cu privire la extinderea procesului penal pentru infractiunea de tentativa la omor, prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) si d) Cod penal, cât si cu privire la încadrarea juridica a faptei privind-o pe victima P.D..
În conditiile în care instanta a fost sesizata cu fapta privind pe partile vatamate V.P. si V.A., retinându-se ca, pentru sustragerea bunurilor acestora, inculpatul H.G. a înjunghiat-o în spate pe partea vatamata V.P., aceasta ramânând cu lama rupta în corp pâna la interventia chirurgicala si timp de circa doua ore partea vatamata a fost legata si tinuta sub amenintarea cu moartea, desi sângele îi curgea abundent din rana, procedeul juridic nu era cel prevazut în art. 336 Cod procedura penala, de extindere a procesului penal pentru alte fapte, întrucât aceasta fapta nu a fost descoperita în cursul judecatii, ci erau incidente dispozitiile art. 334 Cod procedura penala, cu privire la schimbarea încadrarii juridice.
Desi potrivit raportului de constatare medico-legala, leziunile cauzate partii vatamate V.P. nu i-au pus acesteia viata în primejdie si au necesitat numai 16-19 zile de îngrijiri medicale, din materialitatea faptei inculpatului H.G., constând în înjunghierea partii vatamate, batrân în vârsta de 83 de ani, cu cutitul într-o zona vitala, precum si lovirea acesteia cu cutitul în zona fetei si multiplele lovituri aplicate cu pumnii, urmata de legarea partii vatamate, cu toate ca acesteia îi curgea sânge din rana, rezulta cu prisosinta ca atât inculpatul H.G., cât si inculpatul minor H.V.I. au prevazut si acceptat posibilitatea suprimarii vietii partii vatamate. Un argument în plus îl reprezinta si faptul ca inculpatii au taiat firul telefonului si i-au încuiat pe sotii V. în casa. Este adevarat ca scopul urmarit a fost acela de a întârzia anuntarea organelor de politie, dar în acelasi timp au acceptat si întârzierea acordarii îngrijirilor medicale. Împrejurarea ca partea vatamata a fost tinuta legata în aceasta stare circa doua ore desi, astfel cum arata inculpatul minor H.V.I., sângele îi curgea „ca atunci când se taie porcul”, timp în care sotia partii vatamate era amenintata cu taierea urechilor pentru a-i lua cerceii, denota din partea inculpatilor o deosebita ferocitate, suferintele partii vatamate fiind prelungite.
Având în vedere ca inculpatii au actionat cu intentie indirecta, infractiunea de tentativa la omor nu este absorbita în infractiune de tâlharie, motiv pentru care, în baza art. 334 Cod procedura penala, se va schimba încadrarea juridica pentru ambii inculpati din infractiunea de tâlharie, prevazuta de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (21) Cod penal în infractiunile de tâlharie, cu aceeasi încadrare juridica, pentru ambii inculpati si în infractiunea de tentativa la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) si d), cu aplicarea art. 37 lit. a) si art. 75 alin. (1) lit. c) Cod penal, pentru inculpatul H.G., si în infractiunea de complicitate la tentativa la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 26 raportat la art. 20, 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) si d), cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal. Desi inculpatul minor H.V.I. a lovit-o, la rândul lui, pe partea vatamata V.P. cu piatra în cap, nu se poate retine participarea sa la savârsirea infractiunii de tentativa la omor în calitate de autor, aceasta actiune constituind elementul material al infractiunii de tâlharie. Prin prezenta sa însa a încurajat pe celalalt inculpat la savârsirea faptei si a anihilat posibilitatea de aparare a partii vatamate.
Solicitarea procurorului, de a se retine si dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. b) si d) Cod penal, respectiv savârsirea tentativei la omor „din interes material” si „profitând de starea de neputinta a victimei se a se apara”, nu poate fi primita. Cu toate ca interesul material al inculpatilor este evident, în conditiile în care în sarcina acestora se retine infractiunea de tâlharie, nu se poate face si aplicarea art. 175 alin. (1) lit. b) Cod penal, întrucât s-ar ajunge la o dubla agravare a raspunderii penale a inculpatilor. De asemenea, desi partea vatamata Vintila Petru era în vârsta de 83 de ani la data savârsirii faptei, nu se poate retine ca a fost în neputinta de a se apara, vârsta înaintata neconstituind prin ea însasi o stare de neputinta în sensul legii penale. Daca partea vatamata s-ar fi aflat într-o stare de neputinta, nu se mai justifica legarea acesteia si tinerea ei sub paza de catre inculpatul H.V.I. în timp ce inculpatul H.G. cauta banii.
Nici solicitarea subsidiara, de retinere a circumstantei agravante legale prevazute în art. 75 alin. (1) lit. d) Cod penal, si anume savârsirea infractiunii din motive josnice, nu poate fi primita, întrucât mobilul de factura egoista al îmbogatirii pe cai ilicite este sanctionat deja prin retinerea infractiunii de tâlharie, infractiunea scop în cazul de fata.
În ce priveste solicitarea de aplicare si a art. 211 alin. (21) lit. e) Cod penal pentru infractiunea de tâlharie privind pe sotii V., pe motiv ca partii vatamate V.P. i s-a cauzat si o slutire, este de observat ca din probele administrate nu rezulta o asemenea urmare, aratata în art. 182 Cod penal. Curtea nu a înteles sa clarifice aceasta împrejurare întrucât, si daca s-ar fi dovedit, nu ar fi atras aplicarea textului de lege aratat, atâta vreme cât în sarcina inculpatilor se retine infractiunea de tentativa la omor asupra partii vatamate V.P., vatamarea corporala grava fiind evident absorbita de tentativa la omor. Or, aceeasi vatamare nu poate fi de doua ori pedepsita.
Fata de retinerea infractiunii de tentativa la omor deosebit de grav privind pe partea vatamata Vintila Petru si având în vedere ca în sarcina inculpatilor se retine si infractiunea de tâlharie, încadrarea juridica corecta a faptei privind-o pe victima P.D. este în dispozitiile art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 alin. (1) lit. c) si d), cu aplicarea art. 37 lit. a) si art. 75 alin. (1) lit. c) Cod penal, pentru inculpatul H.G., si în art. 26 raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 alin. (1) lit. c) si d), cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal, pentru inculpatul minor H.V.I., infractiuni în care urmeaza a se schimba încadrarea juridica potrivit art. 334 Cod procedura penala.
Din formularea art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal, rezulta ca omorul este deosebit de grav când este savârsit de catre o persoana care a mai savârsit un omor. Faptul ca legiuitorul nu a folosit expresia „infractiunea de omor”, ci termenul de „omor”, nu poate conduce la concluzia ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 144 Cod penal, care explica întelesul expresiei „savârsirea unei infractiuni”, prin aceasta întelegându-se savârsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice”. Daca s-ar interpreta restrictiv savârsirea acestei infractiuni în împrejurarea prevazuta de art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal, în sensul ca infractiunea de omor trebuie sa fie consumata, ar trebui ca aceeasi interpretare sa se dea si termenului de „omor” folosit în expresia „omorul savârsit în vreuna din urmatoarele împrejurari”, ceea ce ar fi absurd, întrucât nu s-ar mai pedepsei tentativa la omorul deosebit de grav savârsita în celelalte împrejurari prevazute în art. 176 alin. (1) lit. a), b), d)-g) Cod penal, ca de altfel nici tentativa la omorul prevazut în art. 175 Cod penal, formularea fiind aceeasi.
Considerentele pentru care nu se poate retine si art. 175 alin. (1) lit. b) Cod penal au fost aratate mai sus.
Pentru infractiunile retinute, inculpatii urmeaza a fi condamnati, la individualizarea judiciara a pedepselor facând aplicarea criteriilor prevazute în art. 72 Cod penal. Astfel, având în vedere pericolul social concret deosebit al infractiunilor savârsite, reflectat de împrejurarile în care au fost comise - în timpul noptii, prin patrunderea în locuintele unor persoane în vârsta, prin agresarea cu ferocitate a acestora, partea vatamata V.P. fiind înjunghiata în spate si tinuta legata circa doua ore, desi sângera abundent, iar victima P.D. fiind ucisa cu lovituri de cutit -, de scopul urmarit de inculpati, acela de a sustrage bunuri si bani, tinând seama si de persoana inculpatilor, care au dat dovada de o temeritate neobisnuita pentru vârsta lor, inculpatul H.G. savârsind infractiunile în stare de recidiva postcondamnatorie si împreuna cu fratele sau minor, inculpatul H.V.I., în vârsta de 15 ani, pe care l-a atras la savârsirea infractiunilor, se vor stabili urmatoarele pedepse:
A. Pentru inculpatul H.G. :
- pedeapsa principala de 12 ani închisoare si pedeapsa complementara de 5 ani interzicerea drepturilor prevazute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si e) Cod penal, pentru infractiunea de tentativa la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 20 raportat la art. 21 alin. (2) prima teza, art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) si d), cu aplicarea art. 37 lit. a) si art. 75 alin. (1) lit. c) Cod penal;
- pedeapsa principala de 25 de ani închisoare si pedeapsa complementara de 10 ani interzicerea drepturilor prevazute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si e) Cod penal, pentru infractiunea de omor deosebit de grav, prevazuta de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 alin.(1) lit. c) si d), cu aplicarea art. 37 lit. a) si art. 75 alin. (1) lit. c Cod penal;
- pedepsele principale de câte 14 ani închisoare si pedepsele complementare de câte 5 ani interzicerea drepturilor prevazute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si e) Cod penal, pentru doua infractiuni de tâlharie, prevazute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (21) lit. a), b) si c), cu aplicarea art. 37 lit. a) si art. 75 alin. 1) lit. c) Cod penal.
Atât pentru infractiunea de omor deosebit de grav, cât si de tentativa la omor deosebit de grav, pedepsele cu închisoarea sunt stabilite la maximul special si, respectiv, catre acest maxim, întrucât curtea apreciaza ca, fata de vârsta tânara si educatia precara a inculpatului H.G. nu se impune pedeapsa detentiunii de pe viata, astfel cu au solicitat procurorul si partile civile apelante.
În ce priveste individualizarea pedepsei complementare de interzicere a unor drepturi, fata de prevederea din art. 3 a Protocolului nr. 1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si Hotarârea din 30 martie 2004 a Curtii Europene a Drepturilor Omului, privind cauza Hirst contra Marii Britanii, nu s-a interzis inculpatului dreptul a vota, întrucât nu exista nici-o legatura între interdictia de a vota si scopul pedepsei, acela de a preveni savârsirea de noi infractiuni si de a asigura reinsertia sociala a infractorilor. Referitor la interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, este de observat ca, potrivit art. 117 alin. (1) lit. c) si d) din Codul familiei, nu poate fi tutore cel caruia i s-a restrâns exercitiul unor drepturi politice sau civile, respectiv dreptul de a fi ales deputat.
Solicitarea procurorului, de fi interzise si drepturile parintesti, contravine art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotarârea din 28 septembrie 2004 în cauza Sabou si Pîrcalab contra României.
Având în vedere ca infractiunile au fost savârsite în concurs, atât real cât si ideal (fiecare infractiune de tâlharie se afla în concurs ideal cu infractiunea de omor savârsita prin aceeasi activitate), în baza art. 33 lit. a) si b) si art. 34 lit. b) Cod penal, se vor contopi pedepsele principale si se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare. Întrucât, fata de ansamblul activitatii infractionale a inculpatului, maximul de 25 de ani închisoare, prevazut pentru infractiunea de omor deosebit de grav, nu este îndestulator, se va adauga un spor de 5 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa principala de 30 de ani închisoare.
Tinând seama ca inculpatul a savârsit infractiunile din prezenta cauza mai înainte de împlinirea duratei pedepsei de 4 ani închisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 392/12 august 2004 a Judecatoriei Medias, din care a fost eliberat conditionat la data de 20 decembrie 2005, în baza art. 61 alin. (1) Cod penal, se va revoca liberarea conditionata a acestei pedepse si se va contopi restul de pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 30 de ani închisoare, inculpatul H.G. având de executat pedeapsa principala de 30 de ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) Cod penal, se vor contopi si pedepsele complementare stabilite si i se va aplica inculpatului pedeapsa complementara cea mai grea, de 10 ani interzicerea drepturilor prevazute în ar. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si e) Cod penal, pedeapsa ce se va executa potrivit art. 66 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, din momentul ramânerii definitive hotarârii, inculpatului îi vor fi interzise, ca pedeapsa accesorie, drepturile prevazute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si e) Cod penal pentru aceleasi considerente ca si în cazul pedepsei complementare.
Prima instanta a gresit interzicând si dreptul prevazut în art. 64 alin. (1) lit. c) Cod penal, si anume acela de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care inculpatul s-a folosit la savârsirea infractiunii. Atâta vreme cât, la savârsirea infractiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul nu s-a folosit de vreo functie, profesie ori alta activitate pe care o desfasura, nu se justifica interzicerea dreptului prevazut în art. 64 alin. (1) lit. c) Cod penal.
B. Pentru inculpatul H.V.I.:
- pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infractiunea de complicitate la tentativa la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 26 raportat la art. 20, 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. a) si d), cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal;
- pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru infractiunea de complicitate la omor deosebit de grav, prevazuta de art. 26 raportat la art. 174 alin. 1), 175 alin. (1) lit. d) 176 alin. (1) lit. c) si d), cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal;
- pedepsele de câte 8 ani închisoare, pentru doua infractiuni de tâlharie, prevazute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si alin. (21) lit. a), b) si c), cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal.
În conditiile în care prima instanta nu a facut trimitere la dispozitiile art. 109 alin. (2) Cod penal si fata de pedeapsa aplicata inculpatului major, de numai 20 de ani închisoare, desi acesta a avut contributia majora la savârsirea infractiunii de omor deosebit de grav a carei victima a fost P.D., pedeapsa stabilit de tribunal pentru minor, de 15 ani de închisoare, era evident aplicata în alte limite decât cele prevazute de lege, maximul posibil fiind de 12 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) si b) si art. 34 lit. b) Cod penal, se vor contopi pedepsele de mai sus si se va aplica pedeapsa cea mai grea, inculpatul minor Hampu Vasile Ioan având de executat pedeapsa de 12 ani închisoare.
Inculpatului i se vor interzice, ca pedeapsa accesorie, din momentul ramâneri definitive a hotarârii si împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevazute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si e) Cod penal.
Având în vedere ca drepturile prevazute în art. 64 alin. (1) Cod penal pot fi exercitate numai dupa împlinirea vârstei de 18 ani, interzicerea acestora de catre prima instanta din momentul ramânerii definitive a hotarârii, moment care poate interveni mai înainte de împlinirea de catre inculpatul minor a vârstei majoratului, este gresita.
În baza art. 88 Cod penal se va scade din pedeapsa principala durata retinerii si arestarii preventive a inculpatilor, de la data de 21 martie 2006 la zi, iar în baza art. 350 Cod procedura penala se va mentine masura arestarii preventive a acestora, având în vedere ca lasarea lor în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce consta în starea de temere si insecuritate pe care infractiunile de mare violenta savârsite de inculpati le induc în rândul opiniei publice.
Tribunalul a dispus confiscarea speciala a unor bunuri apartinând partilor vatamate V.P. si V.A. si a respins cererea inculpatului H.G., de restituire a unei geci din piele maro, o pereche de pantaloni negri, un tricou si unele caretele de telefon fix, motivând ca acestea constituie corpuri delicte. Or, chiar si în aceasta situatie, având în vedere ca bunurile apartinând inculpatului H.G. au fost folosite la savârsirea infractiunilor, iar celelalte apartin partilor vatamate, potrivit art. 169 Cod procedura penala, trebuia dispusa restituirea lor dupa ramânerea definitiva a hotarârii.
Prima instanta a nesocotit si dispozitiile art. 191 alin. (1) Cod procedura penala, potrivit carora, când sunt mai multi inculpati, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare, tinând seama de masura în care a provocat aceste cheltuieli. Rezulta ca fiecare inculpat trebuia obligat separat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat si nu în solidar, cum gresit a procedat tribunalul.
Având în vedere ca inculpatul minor a fost obligat în solidar cu partile responsabile civilmente la repararea pagubei, aceeasi solidaritate opereaza si pentru plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel cum se prevede în art. 191 alin. (3) Cod procedura penala.
Apelul declarat de partile civile P.M., P.G. si P.D. junior sunt fondate numai în ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepselor stabilite pentru inculpatul H.G. pentru infractiunile savârsite asupra sotilor P. În ce priveste critica ce vizeaza infractiunile savârsite asupra sotilor V., este de observat ca partile civile nu au interes.
Referitor la latura civila a cauzei, atât apelurile declarate de partile civile , cât si cele declarate de partile responsabile civilmente sunt nefondate, despagubirile, atât cele materiale, cât si cele morale fiind corect stabilite. Împrejurarea invocata de partile responsabile civilmente, ca nu a posibilitati materiale pentru plata despagubirilor la care au fost obligate în solidar cu inculpatul minor H.V.I., nu are nicio relevanta juridica.
Fata de toate cele aratate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala, se vor admite apelurile, mai putin cele declarate de partile responsabile civilmente, se va desfiinta sentinta atacata cu privire la latura penala si modalitatea de suportare a cheltuielilor judiciare avansate de stat, precum si încheierea de sedinta din 7 martie 2007, cu privire la extinderea procesului penal pentru alte fapte, si se va pronunta o noua hotarâre potrivit celor de mai sus.
Decizia penala nr. 149/Ap din 11 septembrie 2007 – Gh. R.