Faliment. Plan de distribuire a sumelor obtinute din averea debitorului. Obiectiuni. ( IV )
În procedura reorganizarii judiciare si a falimentului nu sunt incidente dispozitiile Conventiei Internationale pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile si ipotecile maritime, Bruxelles, 1926. În consecinta, rangul de prioritate al creantelor declarate de personalul ambarcat este cel reglementat prin Legea nr. 64/1995, iar nu cel dat de dispozitii speciale aplicabile în procedura clasica de urmarire silita asupra navelor.
Creditorul SBN a formulat, în contradictoriu cu debitoarea CNM NAVROM S.A. si lichidatorul desemnat în cauza, obiectiuni asupra planului de distribuire partiala înregistrat la grefa tribunalului si afisat la 05.12.2000.
S-a sustinut ca în mod gresit lichidatorul a mentionat creanta de 3.925 dolari SUA, aferenta perioadei de voiaj international cuprinsa între 31.05.1996 – 17.01.1997, pe rangul de prioritate dat de art. 108 pct. 9 din Legea nr. 64/1995. Reclamantul creditor a solicitat, în consecinta, schimbarea ordinii de prioritate a creantei sale si recunoasterea caracterului privilegiat al sumei declarate, în virtutea dispozitiilor speciale ale Codului comercial si ale Conventiei Internationale pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile si ipotecile maritime, Bruxelles, 1926.
Obiectiunile sunt nefondate.
Actul normativ care statueaza asupra rangului de prioritate al creantelor declarate pe parcursul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului este Legea nr. 64/1995. Norma cuprinsa în art. 108 din lege stabileste, cu caracter imperativ, ordinea de distribuire a fondurilor obtinute din lichidarea bunurilor debitoarei, între creditorii fara garantii reale.
La pozitia art. 108 pct. 3 s-a configurat rangul creantelor izvorâte din contracte de munca, pe cel mult sase luni anterioare deschiderii procedurii.
Ca atare, în prezenta cauza vor fi înscrise pe acest rang creantele generate de contractele de munca pe o perioada de cel mult sase luni anterioare deschiderii procedurii, dispusa de judecatorul sindic prin sentinta civila 1631/26.11.1998.
Creditorul este titularul unei creante nascute anterior acestei perioade (31.05.1996 – 17.01.1997), constatate prin sentinta civila nr.16043/ 26.10.1998 a Judecatoriei Constanta.
În speta nu sunt incidente dispozitiile Conventiei Internationale pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile si ipotecile maritime, Bruxelles, 1926. Acestea confera caracter privilegiat creantelor rezultând din contractul de angajare al capitanului, echipajului si celorlalte persoane de la bordul navei si au prevalenta fata de reglementarile similare cuprinse în Cap. IV, Titlul IX - ,,Despre creantele privilegiate asupra vasului’’ din Codul comercial.
Legiuitorul a înteles, însa, sa trateze distinct, în cuprinsul Codului comercial, procedura falimentului, atât sub aspectul normelor de drept substantial, cât si al celor cu caracter procedural, iar nu ca pe o forma atipica, dar subsumata executarii silite comune.
Delimitarea normelor privind executarea silita de drept comun (inclusiv a celor referitoare la urmarirea si vânzarea silita a navelor) de cele ale falimentului, se regaseste si în actuala reglementare.
Fiind lege speciala, cu norme ce se aplica în mod prioritar fata de normele dreptului comun, Legea nr. 64/1995 consacra ordinea de prioritate a creantelor, fara a fi prevazuta expres o exceptie în acest sens, de raportare la dispozitii similare.
Având în vedere aceste considerente, obiectiunile creditorului vor fi respinse ca nefondate.
(sentinta civila nr. 3154 COM/ 18.12.2000, irevocabila conform deciziei civile nr. 607/2001 a Curtii de Apel Constanta - sectia comerciala)