Prin sentinta penala nr. 130/27.03.2008, pronuntata de Judecatoria Tg.Neamt, în baza dispozitiilor art. 10 lit. d si art. 11 pct.2 lit. a Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul Y. M., pentru savârsirea infractiunii de înselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 1,3 Cod penal si a infractiunii prevazute de art. 84 din Legea 59/1934, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În baza art. 346 alin. 2 Cod procedura civila, a fost lasata nesolutionata latura civila a cauzei.
S-a dispus ca onorariul aparatorului din oficiu sa fie suportat din fondul Ministerului Justitiei, iar cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
În baza probelor administrate, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt: La data de 24.10.2005, SC P. F. SRL Tg. Neamt a achizitionat de la SC V. SRL Cracaoani, cantitatea de 23,607 m.c. cherestea, la pretul de 9847, 66 lei. Cumparatoarea nu a efectuat plata imediat, inculpatul înmânând reprezentantului societatii vânzatoare, o fila cec semnata si stampilata. Marfa a fost facturata la data de 14.11.2005, când a fost emisa factura nr. HR 4086911/14.11.2005. Ulterior, reprezentantul SC V. SRL Cracaoani - D. C, a completat aceasta fila, înscriind data emiterii la 14.11.2005 si data scadentei la 25.11.2005, precum si suma de plata, respectiv pretul marfii livrate. La data de 21.11.2005, SC. P. F. SRL Tg. Neamt a intrat în interdictie bancara, ca urmare a unei file cec emise de catre SC T. C. SRL Suceava, astfel ca fila cec data SC V. SRL Cracaoani, nu a mai putut fi decontata, din lipsa de disponibil în cont.
Martorul F. I., care la data respectiva se ocupa cu receptia materialului lemnos, a declarat ca inculpatul a fost împuternicit de catre administratorul SC P. F. SRL Tg. Neamt, D. I., sa se ocupe de afacerile acestei societati si ca în luna octombrie 2005, aceasta societate a achizitionat o cantitate de cherestea de la SC V. SRL Cracaoani, inculpatul lasând acesteia în garantie o fila cec doar semnata si stampilata. Martorul a mai declarat ca aceeasi fila cec a fost lasata de mai multe ori ca garantie pentru marfurile achizitionate si ca de fiecare data plata se facea la 15 zile, însa, întrucât administratorul societatii a hotarât sa închirieze sediul firmei si punctul de lucru, i-a ridicat inculpatului dreptul de administrare, chiar de la data la care acesta remisese acea fila cec ca garantie.
S-a retinut ca depozitia acestui martor se coroboreaza cu declaratiile date de inculpat în cursul procesului penal si, ca neplata la scadenta a sumei datorate catre SC V. SRL Cracaoani, a fost generata de administratorul D. L, care nu a asigurat mijloacele financiare la care s-a obligat prin întelegere cu inculpatul, împrejurare care rezulta tot din depozitia martorului Filip Ilie.
De asemenea, din probele administrate în cauza, nu rezulta intentia frauduloasa a inculpatului, respectiv ca acesta a actionat cu intentia de a induce în eroare SC V. SRL Cracaoani, în scopul obtinerii unui folos material injust.
Pe cale de consecinta, faptelor lipsindu-le un element constitutiv al infractiunii, instanta a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Referitor la prejudiciul material, s-a apreciat ca se impune administrarea în continuare de probe, având în vedere ca s-a încheiat un proces-verbal de compensare a datoriei, proces-verbal pe care partea vatamata 1-a contestat, în sensul ca datoria nu s-a stins în totalitate, astfel ca în baza art. 346 alin. 2 Cod procedura penala, prima instanta a lasat nesolutionata latura civila a cauzei, constatând ca partea vatamata are posibilitatea sa se adreseze instantei civile pentru recuperarea prejudiciului.
Împotriva sentintei a declarat apel, Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg. Neamt, care a criticat hotarârea ca fiind nelegala si netemeinica, deoarece din probele existente la dosarul cauzei, rezulta ca inculpatul a avut intentia de a induce în eroare SC V. SRL Cracaoani, atunci când a emis fila cec refuzata la plata, iar în aceste conditii, a savârsit infractiunea de înselaciune si de asemenea a semnat si stampilat o fila cec, savârsind si infractiunea prevazuta de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Ca atare, în cauza nu poate fi vorba de o lipsa de intentie din partea inculpatului, care a ignorat natura juridica a cecului, aceea de instrument de plata si nu de mijloc de garantare a obligatiilor comerciale.
Pe de alta parte, inculpatul lasând cecul ca garantie, semnat si stampilat, dar necompletat, a savârsit infractiunea de înselaciune, prevazuta de art. 215 alin.l si 3 Cod penal, întrucât în momentul scadentei cecului nu exista disponibil în cont, conditie necesara pentru existenta acestei infractiuni.
Fiind administrator al SC P. F. SRL Tg. Neamt, inculpatul stia ca nu poate emite o fila cec decât daca exista acoperirea necesara atât în momentul emiterii înscrisului, cât si în momentul scadentei, conditie neîndeplinita în speta.
Pentru considerentele invocate, procurorul a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei atacate si pronuntarea unei hotarâri temeinice si legale.
Tribunalul, verificând în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedura penala, hotarârea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât si din oficiu, conform dispozitiilor art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, a constatat ca aceasta este temeinica si legala.
S-a apreciat ca în mod corect instanta de fond a dispus achitarea inculpatului Y. M., pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal si art. 84 din Legea nr. 59/1934, pentru lipsa unui element constitutiv al infractiunilor si anume intentia infractionala.
La data de 08.08.2005, inculpatul a fost împuternicit de cetateanul israelian D. I. - administratorul SC P. F. SRL Tg. Neamt, pentru ca în numele lui si pentru el sa faca orice act sau fapt juridic, pentru buna conservare si administrare a societatii, sa încheie contracte comerciale si sa efectueze orice operatiuni bancare în contul societatii.
La data de 24.10.2005, SC P. F. SRL Tg. Neamt a achizitionat de la SC V. SRL Cracaoani, cantitatea de 23,607 mc cherestea, la pretul de 9847,66 lei, iar inculpatul i-a remis societatii vânzatoare o fila cec, doar semnata si stampilata. La data emiterii respectivei file cec, SC P. F. SRL Tg. Neamt, nu se afla în interdictie bancara, societatea intrând în interdictie bancara la data de 21.11.2005, ca urmare a emiterii unei file cec catre SC T. C. SRL Suceava.
Reprezentantul SC V. SRL Cracaoani, D. C, a cunoscut problemele financiare grele prin care trecea SC P. F. SRL Tg. Neamt si din acest motiv a completat fila cec ulterior, la data de 14.11.2005, trecând aceasta data ca data emiterii filei cec, precum si data scadentei de 25.11.2005, cât si pretul marfii livrate. La data scadentei, SC P. F. SRL Tg. Neamt, nu mai avea nici un ban în cont, astfel ca fila cec nu a mai putu fi decontata.
În aceste conditii, beneficiarul cecului nu a fost dus în eroare de catre inculpat, cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, prin nici unul din mijloacele prevazute de art. 215 alin. 1 Cod penal, în scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.
Conform deciziei nr. IX din 24.10.2005, pronuntata de înalta Curte de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii, s-a statuat ca, în cazul în care beneficiarul unui cec are cunostinta în momentul emiterii cecului, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu constituie infractiunea de înselaciune, deoarece îi lipseste un element constitutiv esential, respectiv inducerea în eroare, conditie ceruta fara echivoc prin alin. 1 al articolului 215 Cod penal.
Referitor la infractiunea prevazuta de art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, în oricare din modalitatile de realizare prevazute de punctele 1 -4, puncte care nu au fost precizate nici în rechizitoriul procurorului si nici în cele doua hotarâri pronuntate de instanta de fond, tribunalul constata ca nu poate fi retinuta în sarcina inculpatului nici infractiunea la legea cecului, întrucât acesta a actionat în calitate de mandatar al administratorului SC P. F. SRL Tg. Neamt, D. L, iar acesta din urma nu a asigurat mijloacele financiare necesare pentru buna desfasurare a activitatii acestei societati, astfel ca inculpatul a fost nevoit sa garanteze plata marfii achizitionate pentru societate, cu o fila cec, pe care a semnat-o si stampilat-o.
Mai mult, asa dupa cum rezulta din declaratia inculpatului, coroborata cu declaratia martorului Filip Ilie, inculpatul a încunostintat pe administratorul SC P. F. SRL Tg. Neamt, în cursul lunii noiembrie 2005, despre faptul ca societatea întâmpina dificultati financiare, însa D. I., în loc sa acopere deficitul financiar al societatii, i-a retras inculpatului dreptul de a mai gestiona societatea, si a luat hotarârea sa închirieze atât sediul societatii cât si punctul de lucru.
În consecinta, s-a retinut ca si în cazul infractiunii la legea cecului, lipseste intentia frauduloasa a inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt, reiterând în esenta motivele de apel. Astfel, cu privire la infractiunea de înselaciune a aratat ca pentru existenta acesteia este suficienta lipsa disponibilului în momentul emiterii cecului si la data scadentei.
În ce priveste infractiunea prev. de art. 84 din Legea 59/1934 s-a sustinut ca sunt îndeplinite elementele constitutive, deoarece fila C.E.C. a fost doar semnata si stampilata.
Verificând decizia, dar si sentinta pe baza motivelor invocate, dar si din oficiu în limitele prev. de art. 3859 al.3 Cod procedura penala, Curtea constata ca recursul este fondat în parte pentru considerente ce se vor expune.
Inculpatul a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de înselaciune în conventii prev. de art. 215 al. 1 si 3 Cod penal si pentru infractiunea prev. de art. 84 din Legea 59/1934, în rechizitoriu retinându-se ca acestea constau în fapta inculpatului de a emite catre S.C. „V" S.R.L. Cracaoani o fila C.E.C. semnata si stampilata si pentru care nu avea disponibil în cont.
Desi prin dispozitiile al. 4 din art. 215 Cod penal înselaciunea prin cecuri este incriminata distinct de celelalte varietati ale infractiunii de înselaciune, în rechizitoriu s-a retinut ca fapta inculpatului de a emite fila C.E.C. fara a avea disponibil în cont constituie infractiunea prev. de art. 215 al. 1 si 3 Cod penal. Cele doua instante au mentinut aceasta încadrare juridica, dar în considerente fac referiri la infractiunea de înselaciune prev. de art. 215 al. 4 Cod penal, inclusiv atunci când invoca decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005.
Din împrejurarea ca atât instanta de fond, cât si cea de apel au mentinut aceasta încadrare juridica rezulta ca, pe baza probelor administrate în cauza, au retinut ca inculpatul a emis fila C.E.C. drept garantie si nu pentru plata marfurilor achizitionate.
Potrivit art. 215 al. 3 Cod penal constituie infractiunea de inducere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate.
Nu exista nici o proba în cauza din care sa rezulte ca la data de 24 octombrie 2005, când partea vatamata S.C. „V" a livrat marfa, iar inculpatul a emis o fila C.E.C. doar semnata si stampilata, acesta din urma ar fi desfasurat vreo actiune de inducere în eroare.
De altfel, din înscrisurile depuse în dosarul de urmarire penala cu privire la situatia contului societatii al carui administrator era inculpatul rezulta ca primul refuz de plata a avut loc la 17 noiembrie 2005 (fi. 33), iar societatea a intrat în interdictie bancara la 21 noiembrie 2005 (fi. 22), deci dupa emiterea cecului ce face obiectul prezentului dosar.
Sub aspectul laturii subiective, infractiunea de înselaciune se savârseste cu intentie directa, deoarece în oricare din variante faptuitorul urmareste realizarea unui scop injust. Ori, asa cum s-a mentionat, în cauza nu exista nici o proba din care sa rezulte ca inculpatul a intentionat sa induca în eroare partea vatamata urmarind un anumit scop, incapacitatea de a plati survenind pe fondul unor dificultati financiare aparute dupa data emiterii cecului.
Din aceste considerente, în mod corect cele doua instante au constatat lipsa unui element constitutiv al infractiunii de înselaciune, solutia de achitare fiind în concordanta cu probele administrate în cauza.
Hotarârile sunt însa nelegale sub aspectul achitarii pentru infractiunea prev. de art. 84 al.l pct. 3 din Legea 59/1934. Este adevarat ca în rechizitoriu nu s-a indicat în mod complet încadrarea juridica, mentionându-se doar dispozitiile art. 84 din Legea cecului, dar din descrierea faptei rezulta fara echivoc ca este vorba de infractiunea de emitere a unui cec cu data falsa sau caruia îi lipseste unul din elementele esentiale cerute de alineatele 1,2,3 si 5 ale art. 1 si art. 11 din Legea 59/1934.
Potrivit art. 1 din lege, cecul cuprinde:
1. denumirea de cec trecuta însusi textul titlului si exprimata în limba întrebuintata prin redactarea acestui titlu ;
2. ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani;
3. numele celui care trebuie sa plateasca ;
4. aratarea locului unde plata trebuie facuta ;
5. aratarea datei si locului emiterii;
6. semnatura celui care emite cecul.
Din probele administrate în cauza, inclusiv recunoasterea inculpatului, rezulta ca la data de 24 octombrie 2005 a înmânat reprezentantului partii vatamate fila C.E.C. continând doar semnatura si stampila, lipsind elementele esentiale cerute de dispozitiile mentionate, fapta comisa constituind infractiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934.
Din acest motiv, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala s-a admis recursul declarat de Parchet si s-a casat în totalitate decizia si în parte sentinta primei instante.
Retinând cauza spre rejudecare, în fond, Curtea a dispus condamnarea inculpatului pentru aceasta infractiune.