Obiect: fond funciar, plângere legea 247/2005
Sentinta civila: 442/ 24 Februarie 2010
Prin plângerea adresata acestei instante si înregistrata, petentii F.M. si F.X. au formulat plângere împotriva Hotarârii Comisiei Judetene nr. 7674/28.08.2009 solicitând în contradictoriu cu pârâtele Comisia locala X. de aplicare a legilor fondului funciar si Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 5,00 ha teren cu vegetatie forestiera pe raza comunei X. în calitate de mostenitoare a defunctului F.C..
În motivare au aratat ca autorul lor, F.C. a fost beneficiarul prevederilor art.2 din Legea nr. 187 din 23 martie 1945 având dreptul la împroprietarirea cu suprafata de 5,00 ha teren fara însa a-l primi în posesie.
În fapt, în temeiul dispozitiilor art. 36 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere, potrivit prevederilor legilor fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, petentii sustin ca au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 5 ha teren situata pe raza comunei X..
Comisia locala a solutionat cererea de reconstituire pe care petentii au formulat-o în calitate de mostenitori ai defunctului F.C. si a propus Comisiei Judetene Neamt respingerea acesteia.
Petentii considera ca, în mod netemeinic, Comisia Judeteana a dispus validarea acestei propuneri înaintate de Comisia locala X. si au solicitat ca instanta sa aprecieze netemeinicia acesteia, în considerarea dispozitiilor art.53 din Legea nr.18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru urmatoarele motive:
S-a aratat ca, în cauza, Comisia Judeteana Neamt a considerat ca prin admiterea acestei cereri se încalca art.2 din Legea nr. 187/1945, deoarece scopul Legii de Reforma Agrara a fost acela de a mari suprafetele arabile ale gospodariilor taranesti existente, care aveau mai putin de 5 ha si respectiv crearea de noi gospodarii taranesti, dispozitii care nu au avut în vedere si terenuri cu vegetatie forestiera, cum a fost solicitat prin cererea de reconstituire, ci doar terenuri agricole. De asemenea, un alt motiv al respingerii cererii a fost acela al tardivitatii formularii sale.
Raportat la motivele mentionate de Comisia Judeteana Neamt pentru care s-a validat propunerea de respingere a cererii de reconstituire, petentii au aratat ca acestea împreuna nici nu pot constitui temei al respingerii, în conditiile în care solutionarea cererii pe exceptia tardivitatii depunerii acesteia, face de prisos solutionarea cererii cu antamarea fondului acesteia. Aceasta, deoarece în momentul în care o cerere este apreciata ca fiind tardiv depusa, are ca efect imposibilitatea analizarii sale pe fondul pretentiilor, exceptia invocata, din dilatorie, transformându-se în peremptorie absolut.
În primul rând, referitor la motivul tardivitatii formularii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate au precizat ca art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede ca au calitatea de titulari ai dreptului si pot sa solicite reconstituirea, urmatoarele categorii de persoane:
1) persoanele fizice carora li s-a stabilit dreptul prin împroprietarire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfaptuirea reformei agrare;
2) persoanele carora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau carora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfaptuirea reformei agrare, le-a fost anulata;
3) persoanele îndreptatite la împroprietarire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfaptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;
4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apararii ca au luptat pe front si ca îndeplineau conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietarite.
Pentru toate aceste categorii de persoane, se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile, agricole sau respectiv forestiere.
În al doilea rând, referitor la data formularii acestei cereri, au mentionat ca, deoarece categoria de persoane, introdusa ca având calitatea de îndreptatiti la împroprietarire prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, nu exista anterior, pentru a fi atins scopul modificarii legii, si anume reconstituirea dreptului de proprietate pentru acestia, trebuie luat în considerare termenul calculat pe zile libere prevazut de legile anterioare ale proprietatii. Astfel, conform art. 10 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 în forma initiala, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 zile, acest termen a fost prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin. 3 din Legea nr. 169/1997, si cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului de la data intrarii în vigoare a acestui act normativ - 16.06.2005 - pâna la data de 30.11.2005.
Prin urmare, termenul de a formula cererea de reconstituire de catre categoria de persoane introdusa ca beneficiar prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, nu poate fi, prin echipolenta, mai mic, în lipsa de dispozitie contrara, care sa faca posibila aplicarea sa directa, decât termenele anterioare prevazute în legile precizate.
Legea nr. 212/24.10.2008 a intrat în vigoare la data de 30.10.2008, fiind publicata în Monitorul Oficial nr.737/2008, dupa promulgarea de catre Presedinte prin Decretul nr. 993 din data de 23.10.2008, iar cererea formulata la data de 20.11.2008, este depusa în termenul legal.
A considera într-o alta modalitate, ar însemna sa fie imposibil de aplicat o norma de drept substantial, prin corelarea sa cu o norma de drept procesual, anterioara intrarii în vigoare a celei dintâi. Mai mult, o alta interpretare ar avea ca efect o ultraactivitate a unei dispozitii procesuale pentru un drept care este creat ulterior de o norma de drept material, constitutiva de drepturi, si care în mod firesc ar trebui sa fie circumscrisa doar regulilor de procedura proprii, sau în lipsa acestora, conform principiului echipolentei, celor anterioare aplicate prin similitudine, care sa conduca, însa la o posibilitate de valorificare a dreptului, si nu la o imposibilitate absoluta de recunoastere a acestuia.
În al treilea rând, referitor la motivul de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, constând în imposibilitatea acordarii terenului care are categoria de folosinta padure, fata de dispozitiile Legii nr.187/1945, au aratat ca textul de lege aplicabil este art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, care stabileste o posibilitate alternativa de atribuire, si anume teren agricol sau forestier.
Asadar, dreptul material aplicabil este cel prevazut de textul mentionat, si care consacra dreptul de a primi teren pentru categoria de persoane expres mentionata. Din analiza acestui text, rezulta ca, referirea la Legea de Reforma Agrara are implicatii numai în ceea ce priveste, dovada de îndeplinire a conditiilor de împroprietarire, care în mod evident nu are nici o legatura cu categoria de teren reconstituita, în baza acestei norme constitutiva de drepturi. Ca atare, ceea ce este supus analizei prin prisma Legii de Reforma Agrara este îndeplinirea conditiilor de a fi împroprietariti la momentul intrarii în vigoare a acestei Legi, în anul 1945, si nicidecum categoria de folosinta atribuita, în anul 2009, sub imperiul Legii nr. 1/2000, cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008.
Un alt considerent pentru care au apreciat ca nu este fondat acest motiv este cel conform caruia, pentru a se putea ajunge la acest nivel de analiza de catre cele doua comisii, si anume categoria de folosinta pentru terenul care li se cuvine ar fi fost mai întâi necesar sa se stabileasca în favoarea lor existenta dreptului la reconstituire si doar în cazul în care ar fi ajuns la aceasta concluzie ar fi fost necesara citarea lor în fata comisiei pentru a se face aprecieri cu privire la categoria de folosinta a terenului atribut. Aceasta, în conditiile în care, categoria de folosinta a terenului solicitat nu se poate determina decât în cadrul unei operatiuni juridice ulterioare celei de recunoastere a dreptului la reconstituire, iar lipsa categoriei de folosinta solicitata, ca teren disponibil, la dispozitia comisiei nu este de natura sa aiba ca efect respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, ci doar formularea de propuneri de atribuire pe un teren de o alta categorie de folosinta, propunere care nu le-a fost, însa adresata de catre comisia locala, în atributia careia este stabilirea categoriei de folosinta si amplasamentul terenului. Mai mult, în situatia în care nu avea teren la dispozitie, ca urmare a realizarii balantei fondului funciar, comisia locala avea posibilitatea de a le prezenta si propunerea de acordare de despagubiri, operatiune, care, însa, nu s-a realizat.
Pe fondul cererii de reconstituire si fata de dreptul lor consacrat de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, au aratat ca, în conditiile în care comisiile de fond funciar nu au facut aprecieri cu privire la inexistenta acestuia, ar trebui sa se considere ca acesta a fost recunoscut si doar imposibilitatea de reconstituire a terenului cu vegetatie forestiera a fost singurul temei al respingerii cererii de reconstituire a dreptului lor de proprietate.
Au mai precizat ca la data intrarii în vigoare a Legii nr. 187/1945, autorul lor nu avea rol agricol distinct de al autorilor sai, nefiind casatorit. Casatoria autorului cu P.M., devenita prin casatorie F., a intervenit în anul 1944, data de la care a dobândit si calitatea de titular de rol agricol, în care au fost initial înscrise doar terenuri, pe care le-a primit cu titlu de zestre de la autorii sai, si nici un teren cu privire la care sa existe vreun act translativ de proprietate din care sa rezulte ca a fost dobândit de autor în nume propriu înainte de anul 1945. La momentul încheierii casatoriei, 1944, Legea pentru înfaptuirea reformei agrare nu era intrata în vigoare, de la data de 23.03.1945.
În dovedire, au depus în copii : hotarârea contestata, certificatul de casatorie al autorului cu F. C. M, certificatul de deces al autorului, legitimatia de vaduva de veteran de razboi seria NT xxxxx, emisa de Ministerul Apararii Nationale, cupon de pensie de veteran de razboi, certificatul de nastere pentru petentul F. C. M. si au solicitat ca instanta sa puna în vedere intimatelor sa depuna documentatia care a stat la baza emiterii hotarârii contestate, inclusiv cererea pe care de reconstituire a dreptului de proprietate.
Comisia judeteana Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenului au formulat întâmpinare prin care a aratat urmatoarele:
În fapt, petentii au formulat plângere împotriva Hotarârii nr. 7674 din 28.08.2009 a Comisiei judetene Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor; prin aceasta hotarâre s-a validat propunerea Comisiei comunale X. privind respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de petenti, în calitate de mostenitori ai defunctului F.C., pentru suprafata de 5,00 ha teren cu vegetatie forestiera, situat pe raza comunei X., jud. Neamt.
Petentii sustin ca dovedesc calitatea de veteran de razboi a ascendentului lor cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apararii, potrivit carora sus numitul a luptat pe front.
Comisia comunala X. a propus respingerea cererii petentilor, prin Hotarârea nr. 2/19.01 2009. Prin hotarârea criticata, Comisia judeteana Neamt a validat propunerea comisiei comunale, cu urmatoarea motivare: cererea este tardiva, întrucât termenul de 60 de zile, prevazut de dispozitiile art. II din Legea nr. 193/2007, este aplicabil doar persoanelor fizice mentionate la art. I pct. din legea nr. 193/2007; persoanelor care au formulat cereri în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000 nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru terenuri cu vegetatie forestiera, deoarece conform art. 2 din Legea nr. 187/1945 pentru înfaptuirea reformei agrare, scopul acestei din urma legi este:
„marirea suprafetelor arabile ale gospodariilor taranesti existente, care au mai putin de 5,00 ha"
„crearea de noi gospodarii taranesti individuale pentru muncitorii agricoli fara pamânt"
În drept s-a precizat ca:
Potrivit dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, asa cum a fost modificat prin dispozitiile art.1, pct. 2 din Legea nr. 193/2007 si prin dispozitiile Legii nr. 212/2008, persoanelor fizice carora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietarire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfaptuirea reformei agrare, dar carora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau carora atribuirea le-a fost anulata, precum si persoanelor îndreptatite la împroprietarire, înscrise în tabelele nominale, precum si persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apararii ca au luptat pe front si ca îndeplineau conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietarite, li se vor acorda terenurile respective, agricole si forestiere, în limita suprafetelor disponibile, sau despagubiri.
De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi consta în marirea suprafetelor arabile ale gospodariilor taranesti existente, care au mai putin de 5,00 ha si crearea de noi gospodarii taranesti individuale pentru muncitorii agricoli fara pamânt.
Fata de cele prezentate, s-a mentionat în continuarea întâmpinarii ca petentii au facut dovada calitatii de veteran de razboi a ascendentului lor, dar nu si a faptului ca acestia îndeplineau conditiile prevazute de Legea nr.187/1945 si nici nu se încadreaza scopului prevazut de art. 2 al acestei legi.
Recunostinta pentru sacrificiile veteranilor de razboi este legiferata prin Legea nr.44/1994, iar conform prevederilor art.13 din aceasta „veteranii de razboi, carora le-au fost acordate ordine si medalii pentru fapte de arme savârsite pe câmpul de lupta, beneficiaza de urmatoarele drepturi:
„ împroprietarirea cu un lot de 5,00 ha teren agricol, din rezerva creata în localitatea de domiciliu sau loc de casa în municipiu, orasul sau comuna în care domiciliaza decoratul”. Potrivit acestor prevederi, Comisia judeteana considera ca,veteranii de razboi sunt îndreptatiti la compensari pentru sacrificiile lor, dar nu mai mult decât veteranii decorati.
În concluzie, hotarârea atacata este temeinica si legala, raportat la legislatia aflata în vigoare la data emiterii acesteia, precum si la înscrisurile care au stat la baza emiterii ei si a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.
A solicitat si respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capat de cerere privind obligarea Comisiei judetene Neamt la plata cheltuielilor de judecata, neputându-se retine nici o culpa în sarcina acesteia în acest litigiu, cu motivarea ca, de altfel, comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor nu este persoana juridica - în sensul prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954 si nici prin reglementarile date prin legea speciala privind fondul funciar - si nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
În temeiul art.242 din codul de procedura civila a solicitat judecata în lipsa.
Petentii au formulat raspuns la întâmpinare prin care au precizat ca în fapt, în temeiul dispozitiilor ari. 36 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere, potrivit prevederilor legilor fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 5 ha teren, situat pe raza comunei X..
În întâmpinarea pe care a formulat-o Comisia locala X. recunoaste calitatea autorului lor de veteran de razboi, însa mentioneaza ca ei nu au facut dovada faptului ca îndeplinesc conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 si nici ca se încadreaza în scopul prevazut de art.2 al acestui act normativ; ca autorul lor nu poate primi mai mult decât un veteran de razboi decorat pe câmpul de lupta, în conditiile în care sacrificiile veteranilor de razboi sunt legiferate prin Legea nr.44/1994.
Punctual, fata de cele doua aspecte invocate în întâmpinare, de catre Comisia locala X., au precizat:
Referitor la prima dintre sustineri, conform careia nu au facut dovada faptului ca îndeplinesc conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 si nici ca se încadreaza în scopul prevazut de art.2 al acestui act normativ:
Aceste afirmatii, considera ei, nu sunt fondate în conditiile în care, pe de o parte, un astfel de motiv nu a constituit temei al pronuntarii hotarârii contestate în cauza de fata, iar pe de alta parte, în chiar plângerea formulata au mentionat în mod expres ca aceste conditii sunt îndeplinite.
Astfel, Comisia Judeteana a validat propunerea de respingere a comisiei locale cu urmatoarea argumentare:
- cererea este tardiv formulata;
- imposibilitatea acordarii terenului care are categoria de folosinta padure, fata de dispozitiile Legii nr. 187/1945;
Se constata, asadar, ca nu a reprezentat temei al respingerii cererii de reconstituire neîndeplinirea conditiilor art.2 din Legea nr.187/1945.
Prin plângerea formulata, pe fondul cauzei, au mentionat ca aceste conditii sunt îndeplinite în modalitatea în care le-au reiterat:
- au dovedit ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, respectiv:
- au facut dovada ca îndeplinea autorul conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietarit.
Pentru a fi facute aprecieri cu privire la aceasta conditie necesar sa fie îndeplinita, trebuie sa se aiba în vedere dispozitiile Legii nr. 187/1945, care prevede în art.2 ca scopul reformei agrare este:
- marirea suprafetelor arabile ale gospodariilor taranesti existente, care au mai putin de 5 lut;
- crearea de noi gospodarii taranesti individuale pentru muncitorii agricoli fara pamânt;
- înfiintarea prin apropierea oraselor si a localitatilor industriale, a unor gradini de zarzavaturi pentru aprovizionarea muncitorilor, functionarilor si meseriasilor;
-rezervarea unor terenuri pentru scoli agricole si ferme experimentale model în vederea ridicarii nivelului culturilor agricole, a productiei de seminte selectionate, a cresterii vitelor si crearii si dezvoltarii industriei agricole, terenuri care vor fi sub administrarea Statului, iar conform art. 15, se prevede ca marimea loturilor de împroprietarire nu va trece de 5 ha.
Fata de cele aratate se constata ca pentru a fi fost posibila împroprietarirea în temeiul Legii nr. 187/1945 era necesar sa aiba persoana îndreptatita în proprietate mai putin de 5 ha, iar limita maxima rezultata în urma împroprietaririi sa nu depaseasca aceasta suprafata. De asemenea, în art. 12 se prevede ca la împroprietarire vor avea întâietate ostasii care sunt concentrati sau mobilizati si toti cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste.
La data intrarii în vigoare a Legii nr. 187/1945, autorul lor nu avea rol agricol distinct de al autorilor sai, nefiind casatorit. Casatoria autorului cu P. M., devenita prin casatorie F., a intervenit in 1944, data de la care a dobândit si calitatea de titular de rol agricol, în care au fost initial înscrise doar terenuri, pe care le-a primit cu titlu de zestre de la autorii sai, si nici un teren cu privire la care sa existe vreun act translativ de proprietate din care sa rezulte ca a fost dobândit de autor în nume propriu înainte de anul 1945. La momentul încheierii casatoriei, 1944-Legea pentru înfaptuirea reformei agrare nu era intrata în vigoare, de la data de 23.03.1945.Fata de a doua dintre sustinerile comisiei locale, au precizat ca, în aceasta modalitate comisia locala, interpreteaza un text de lege, care este calificat ca fiind o norma imperativa, prin adaugare si conditionare a acestor dispozitii de altele dintr-o alta lege - si anume din Legea nr. 44/1994 - ceea ce în mod evident este inadmisibil.
Nici una dintre conditiile din art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008 nu impune dovedirea cu acte a faptului ca autorul a fost decorat cu ordine si medalii pentru faptele de arme savârsite pe câmpul de lupta.
Interpretarea dispozitiilor legale dintr-un act normativ se realizeaza potrivit regulilor generale, prin apreciere directa, conforma interpretarii gramaticale sau teleologice, însa numai în functie de ceea ce se prevede în mod expres în textul supus analizei. Niciodata însa, si este absolut neconform tehnicii legislative de interpretare a unei legi sa fie impusa pentru aplicarea unui text dispozitiile dintr-un alt act normativ. Ori, tocmai aceasta conditie o impune comisia locala prin întâmpinarea formulata si anume doreste sa se faca aplicarea dispozitiilor art. 36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, cu luarea în considerare a dispozitiilor din art. 13 lit. a din Legea 44/1994. Aceasta precizare a Comisiei este împotriva oricarui rationament logic, în conditiile în care cele doua acte normative sunt distincte, au o identitate proprie, legifereaza domenii diferite. Daca legiuitorul ar fi considerat necesar sa prevada ca aplicarea art. 36 din Legea nr.1/2000 trebuie sa fie conditionata de îndeplinirea conditiilor 13 lit. a din Legea 44/1994, ar fi facut o mentiune expresa în acest sens. Mai mult, ca sa fie posibila impunerea interconditionalitatii între cele doua acte normative ar fi fost necesar ca legiuitorul sa indice cel putin ca dispozitiile Legii nr.1/2000 cu modificari se completeaza cu Legea nr. 44/1994, însa nici o astfel de mentiune nu este prevazuta.
Analizând plângerea, din probatoriul administrat în cauza, instanta va uni exceptia tardivitatii formularii plângerii cu fondul cauzei, retinând urmatoarele:
Asupra exceptiei tardivitatii formularii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate se retine ca art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede ca au calitatea de titulari ai dreptului si pot sa solicite reconstituirea, urmatoarele categorii de persoane:
1) persoanele fizice carora li s-a stabilit dreptul prin împroprietarire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfaptuirea reformei agrare;
2) persoanele carora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau carora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfaptuirea reformei agrare, le-a fost anulata;
3) persoanele îndreptatite la împroprietarire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfaptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;
4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apararii ca au luptat pe front si ca îndeplineau conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietarite.
Pentru toate aceste categorii de persoane, se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile, agricole sau respectiv forestiere, iar autorul petentilor îndeplineste conditiile de încadrare beneficiarii acestei legi.
Cu privire la data formularii acestei cereri de catre petenti, din analiza textului de lege rezulta ca termenul de a formula cererea de reconstituire de catre categoria de persoane introdusa ca beneficiar prin Legea nr. 212/2008, nu poate fi, mai mic, decât termenele anterioare prevazute în legile care au precedat actului normativ în discutie, în lipsa de dispozitie contrara si potrivit principiului de interpretare a legii : „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem” si drept consecinta, exceptia tardivitatii formularii plângerii urmeaza a fi înlaturata.
Pe fondul cauzei petentii au dovedit ca autorul lor, defunctul F.C., îndeplinea conditiile prevazute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, respectiv :
au facut dovada ca autorul lor îndeplinea conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietarit cu suprafata de 5,00 ha teren cu vegetatie forestiera, situata pe raza comunei X., jud. Neamt, dovedind calitatea de veteran de razboi a ascendentului lor cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apararii, potrivit carora susnumitul a luptat pe front.
Nici una dintre conditiile din art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificarile intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008 nu impune dovedirea cu acte a faptului ca autorul a fost decorat cu ordine si medalii pentru faptele de arme savârsite pe câmpul de lupta.
Potrivit dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, asa cum a fost modificat prin dispozitiile art.1, pct. 2 din Legea nr. 193/2007 si prin dispozitiile Legii nr. 212/2008 - „persoanelor fizice carora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietarire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfaptuirea reformei agrare, dar carora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau carora atribuirea le-a fost anulata, precum si persoanelor îndreptatite la împroprietarire, înscrise în tabelele nominale, precum si persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apararii ca au luptat pe front si ca îndeplineau conditiile prevazute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietarite, li se vor acorda terenurile respective, agricole si forestiere, în limita suprafetelor disponibile, sau despagubiri”.
De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi consta în marirea suprafetelor arabile ale gospodariilor taranesti existente, care au mai putin de 5,00 ha si crearea de noi gospodarii taranesti individuale pentru muncitorii agricoli fara pamânt.
Pentru a fi fost posibila împroprietarirea în temeiul Legii nr. 187/1945 era necesar ca persoana îndreptatita sa aiba în proprietate mai putin de 5 ha, iar limita maxima rezultata în urma împroprietaririi sa nu depaseasca aceasta suprafata. De asemenea, în art. 12 se prevede ca la împroprietarire vor avea întâietate ostasii care sunt concentrati sau mobilizati si toti cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste.
La data intrarii în vigoare a Legii nr. 187/1945, autorul petentilor nu avea rol agricol distinct de al autorilor sai, nefiind casatorit. Casatoria autorului cu P.M., devenita prin casatorie F., a intervenit in 1944, data de la care a dobândit si calitatea de titular de rol agricol. În anul încheierii casatoriei autorului petentului F.X., - anul 1944- Legea pentru înfaptuirea reformei agrare nu era intrata în vigoare, ea intra în vigoare ulterior, de la data de 23.03.1945.
Fata de cele retinute, în baza art. 53 din Legea nr.18/1991 si art.36 din Legea nr.1/2000 modificata, instanta constata ca petentii au facut dovada proprietatii si a calitatii succesorale, plângerea urmând a fi admisa privind suprafata de 5 ha de teren.