1. Forta executorie a dispozitiilor hotarârii judecatoresti pronuntate de instanta de judecata în temeiul unor dispozitii legale declarate ulterior neconstitutionale. Momentul de la care se aplica sanctiunea prevazuta de dispozitiile art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare.
Contencios administrativ
Art. 147 alin. 4 din Constitutia României
Art. 24 alin. 2, art. 25 alin. l din Legea 554/2004
cu modificarile si completarile ulterioare
Împrejurarea ca prin deciziile Curtii Constitutionale s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor unei legi sau ordonante nu reprezinta un impediment la executarea acesteia, având în vedere ca potrivit dispozitiilor art. 147 al. 4 din Constitutia României deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Referitor la momentul de la care se aplica sanctiunea prevazuta de dispozitiile art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, instanta constata ca, potrivit dispozitiilor art. 25 al. 1 din Legea 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare sanctiunea se aplica de instanta de executare la cererea reclamantului. În aceste conditii, stabilirea sanctiunii este conditionata de exercitarea dreptului recunoscut prin lege reclamantului, creditor al obligatiei de executat, fara a opera de drept la momentul împlinirii termenului stabilit de dispozitiile art. 24 al. 1 din lege
.
Curtea de Apel Bacau - Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
Decizia nr. 3/CC din 30 Octombrie 2008
Prin sentinta civila 1/CA/CC/23 aprilie 2007 pronuntata de Tribunalul Neamt în dosarul 425/103/2008 a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamantii N.L, si N.C. ca în contradictoriu cu pârâtii Primarul comunei P. si Consiliul Local al comunei P., dispunându-se sanctionarea pârâtilor cu amenda civila egala cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru fiecare, începând cu data ramânerii irevocabile a hotarârii si pâna la data executarii efective a sentintei civile nr. 9 5/CA/15 mai 2007.
Totodata a fost respins capatul de cerere privind obligarea pârâtilor la plata de despagubiri, fiind obligati pârâtii doar la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 95/CA din 15.05.2007 pronuntata de Tribunalul Neamt - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, ramasa irevocabila prin decizia nr.553 din 7.08.2007 a Curtii de Apel Bacau, admitându-se cererea de interventie accesorie formulata de intervenientii N.L. si N.C., au fost obligati Primarul comunei P. si Consiliul Local al comunei P., sa îndeplineasca procedura privind vânzarea spatiilor medicale inclusiv cu privire la Cabinetul Medical nr.2 P. si pct. Sanitar R., conform dispozitiilor Legii nr.236/2006. Prin aceiasi hotarâre, pârâtii au fost obligati la 500 lei cheltuieli de judecata catre intervenienti.
Faptul ca ulterior ramânerii irevocabile a sentintei civile nr.95/15.05.21007, pronuntata de Tribunalul Neamt-sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 879 din 9.10.2007 a declarat neconstitutionale actele normative care au servit drept temei juridic pentru Sentinta civila nr.95 din 15.05.2007, nu schimba cu nimic caracterul de titlu executoriu al hotarârii adoptate în perioada în care OUG nr. 100/2005 aprobata si modificata prin Legea nr.23672006 a fost în vigoare.
Legea nr.554/2.12.2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, referindu-se la procedura de executare, prin art.24(l) stabileste ca „executarea hotarârii definitive si irevocabile se face în termenul prevazut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data ramânerii irevocabile a hotarârii".
Sentinta civila nr. 95/CA din 25.05.2007 a ramas irevocabila la data de 7.08.2007, prin Decizia nr.553 din 7.08.2007 a Curtii de Apel Bacau - sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal, astfel ca, potrivit dispozitiilor art.24(l) din Legea nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, Primarul comunei P. si Consiliul Local al comunei P. aveau obligatia ca, în cel mult 30 de zile calendaristice de la 7.08.2007, sa procedeze la executarea hotarârii judecatoresti. In cazul nerespectarii termenelor stabilite prin art.24(l), legiuitorul a prevazut prin aliniatul 2 al articolului 24 din actul normativ mentionat anterior, sanctiuni împotriva persoanelor vinovate, respectiv aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Întrucât pârâtii nu si-au respectat - nici pâna în prezent - obligatia impusa prin Sentinta civila nr.95/CA din 15.05.2007, ramasa irevocabila, instanta a apreciat ca apararile acestora nu au justificare legala, astfel ca în conformitate cu prevederile art.24(2) din Legea nr.554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, a dispus sanctionarea Primarului comunei P., Q.I. si a Consiliului Local al comunei P-, cu amenda civila egala cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru fiecare, începând cu data de 7.09.2007 si pâna la data executarii efective.
În ce priveste capatul de cerere privind obligarea pârâtilor la plata a câte 100 RON fiecare, cu titlu de despagubiri pe zi de întârziere, începând cu data de 7.09.2007 si pâna la data de executarii efective, instanta 1-a respins având în vedere ca pârâtii, conformându-se dispozitivului sentintei civile nr.95/CA din 15.05.2008 au luat masurile premergatoare necesare procedurii privind vânzarea spatiilor medicale catre N.L. si N.C.. Decizia nr.871 din 09.10.2007 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor O.U.G nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privata a statului sau a unitatilor administrativ - teritoriale cu destinatie de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfasoara activitati conexe actului medical, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.236/2006, efectele deciziei susmentionate asupra pârâtilor, acestia neavând studii juridice, dar si actiunile în instanta, între aceleasi parti, si anume dosar nr.5208/10372007 în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 50/CA din 15.02.2007, au tergiversat punerea în executare a sentintei civile nr.95/CA din 15.05.2007, ramasa irevocabila.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs, în termen legal, reclamantii N.L. si N.C. si pârâtii Consiliul Local al comunei P. si Primarul comunei P., scutite de plata taxei de timbru, potrivit dispozitiilor art. 25 al. 2 din Legea 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare.
În motivarea recursului, reclamantii au criticat hotarârea primei instante sub aspectul datei de la care curge sanctiunea aplicata, ca fiind 07 septembrie 2007, când trebuia executata sentinta civila 95/CA/2007, iar nu de la data ramânerii irevocabile a hotarârii recurate. Pe de alta parte, s-a sustinut ca în mod gresit a fost respinsa cererea privind despagubirile, având în vedere ca pârâtii în mod abuziv si constient au tergiversat finalizarea procedurii de vânzare, potrivit titlului executoriu, iar necunoasterea legii nu exonereaza de obligatia respectarii acesteia, cu atât mai mult cu cât pârâtii sunt organe ale autoritatii publice locale.
În motivarea recursului, pârâtii au aratat ca finalizarea procedurii de vânzare nu a avut loc datorita promovarii de catre reclamanti a unei alte actiuni pentru cumpararea si a altor spatii cu destinatie medicala. Declararea neconstitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului 110/2005 si a Legii 236/2006 a determinat lipsirea sentintei civile 95/CA/15 mai 2007 de suportul juridic ce îi conferea putere executorie.
Fata de recursul reclamantilor, intimatii - pârâti au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, aratând ca prin declararea neconstitutionalitatii Legii 236/2006 s e afla în imposibilitatea de a duce la îndeplinire dispozitivul hotarârii, nemaiexistând cadrul legal în baza caruia sa actioneze.
Fata de recursul pârâtilor, intimatii - reclamanti au solicitat respingerea recursului, având în vedere ca litigiul invocat privea alte spatii medicale decât cele vizate de sentinta civila 95/CA/2007, iar decizia Curtii Constitutionale având putere numai pentru viitor, conform dispozitiilor art. 147 al. 4 din Constitutie, nu produce efecte asupra sentintei civile 95/CA/2007 care a ramas irevocabila anterior declararii neconstitutionalitatii Legii 236/2006.
Pentru sustinerea apararii intimatii - reclamanti au depus înscrisuri: contracte de vânzare - cumparare autentificate sub nr. 122/28.02.2007 la B.N.P.V, T., respectiv sub nr. 2879/15.10.2007 la B.N.R. T.A.A., decizia civila 806/01.11.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bacau.
Examinând recursurile promovate pentru motivele aratate, în conditiile art. 304, 3041 Cod procedura civila, instanta le apreciaza ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arata în continuare.
Obligatiile stabilite prin sentinta civila 9 5/CA/15 mai 2007 pronuntata de Tribunalul Neamt în dosarul 1850/103/2007 în sarcina pârâtilor aveau ca obiect initierea unui proiect de hotarâre de completare a anexei H.CL. nr. 41/2006 cu spatiile medicale - cabinet medical nr. 2 si pct. Sanitar R. ce urmare a fi vândute în temeiul Legii 236/2006, respectiv de îndeplinire a procedurii de vânzare a spatiilor medicale conform dispozitiilor Legii 236/2006.
Împrejurarea ca prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 870, 871/09.10.2007 s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor O.U.G. 110/2005 aprobata cu modificari si completari prin Legea 236/2006 nu reprezinta un impediment la executarea acesteia, având în vedere ca potrivit dispozitiilor art. 147 al. 4 din Constitutia României deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
În conditiile în care procedura reglementata de O.U.G. 110/2005 nu mai este aplicabila, ca urmare a declararii neconstitutionalitatii dispozitiilor ce o statueaza, pârâtii au posibilitatea executarii obligatiei de vânzare a spatiilor medicale potrivit dispozitiilor de drept comune incidente în situatia înstrainarii de imobile.
Nici motivul referitor la imposibilitatea finalizarii procedurii de vânzare datorita promovarii de catre reclamanti a unei alte actiuni pentru cumpararea si a altor spatii medicale nu este întemeiat, executarea obligatiilor stabilite prin sentinta civila 95/2007 nefiind conditionata sau într-o legatura de interdependenta cu vocatia reclamantilor la dobândirea altor drepturi, pentru a justifica întreruperea derularii procedurii.
Cu privire la despagubirile solicitate de catre reclamanti pentru neexecutarea obligatiilor aratate, potrivit dispozitiilor art. 24 al. 2 din Legea 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, instanta apreciaza ca esential în rezolvarea problemei era dovedirea existentei si întinderii prejudiciului cauzat prin neexecutare, în raport de care se impune a fi determinat cuantumul despagubirilor. Cum în cauza nu a fost dovedite împrejurari de natura sa releve existenta si întinderea prejudiciului, în mod corespunzator nu pot fi acordate despagubiri.
Sustinerea reclamantilor referitoare la natura juridica a despagubirilor de mijloc de constrângere a debitorilor pentru executarea obligatiilor nu este întemeiata, având în vedere ca dispozitiile art. 24 al. 2 din lege recunosc reclamantilor dreptul la despagubiri pentru întârziere, ca masura de reparare a prejudiciului provocat de neexecutarea sau executarea cu întârziere. Masura de constrângere pentru executarea obligatiei avuta în vedere de legiuitor referitor la debitori este cea concretizata în amenda stabilita în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere.
Referitor la data de la care se aplica amenda instanta constata ca, potrivit dispozitiilor art. 25 al. 1 din Legea 55472004 cu modificarile si completarile ulterioare sanctiunea se aplica de instanta de executare la cererea reclamantului. In aceste conditii, stabilirea sanctiunii este conditionata de exercitarea dreptului recunoscut prin lege reclamantului, creditor al obligatiei de executat, fara a opera de drept la momentul împlinirii termenului stabilit de dispozitiile art. 24 al. 1 din lege. În consecinta, data stabilita pentru aplicarea sanctiunii prin considerentele sentintei recurate nu au fundament juridic si nu e susceptibila de a produce efecte juridice.
Fata de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedura civila, au fost respinse ambele recursuri ca nefondate.