Functionar public. Decizie privind desemnarea persoanelor carora urma sa li se acorde prime salariale. Evaluarea performantelor functionarilor publici, ca atribut al colectivului cu functie de conducere. Competenta instantei de contencios administrativ
Competenta instantei de contencios administrativ în cenzurarea modului de apreciere a performantelor functionarilor publici, exercitat de colectivul cu functie de conducere al penitenciarului, se circumscrie doar în privinta verificarii respectarii procedurilor consacrate si a existentei unei motivari pertinente, de natura a elimina eventuala exercitare abuziva a dreptului de dispozitie.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr.27/C.A. din 21.01.2008
Prin sentinta civila nr.1808/E din 14 septembrie 2007, Tribunalul Iasi, respingând exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Penitenciarului I., a respins actiunea formulata de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul I.; actiunea formulata de reclamant în contradictoriu cu pârâtul V.M., în calitatea sa de director al Penitenciarului I., respingându-se ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul a chemat în judecata pe pârâti, pentru ca prin hotarâre sa se dispuna anularea deciziei prin care a fost taiat de la dreptul la prima, prevazut de art.34 din Legea nr.293/2004 si ca aceasta masura a fost luata potrivit prevederilor anexei 6 la Ordinul ministrului justitiei nr.2498/C/1999.
S-a mai retinut ca, din fisa de evaluare pe anul 2006, rezulta ca reclamantul nu a primit punctaj maxim la nici unul din indicatorii de performanta profesionala înserati în cuprinsul acestui act si ca, din aceeasi fisa, mai rezulta ca reclamantul actioneaza în situatii deosebite fara a evalua cauzele, astfel ca nu se poate sustine ca functionarul public si-a îndeplinit în mod exemplar atributiile de serviciu, fapt ce a îndreptatit Consiliul de conducere al Penitenciarului I. sa nu-i acorde prima în cuantum de 400 lei, considerente pentru care actiunea a fost respinsa, inclusiv solicitarea de a se obliga pârâtii la plata de daune.
Curtea a constatat ca cererea de recurs a reclamantului este nefondata, sens în care a retinut urmatoarele:
În mod justificat prima instanta a primit exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului V.M., chemat în judecata în calitatea sa de director al institutiei publice cu care reclamantul se afla în raporturi de serviciu, întrucât desemnarea persoanelor carora urma sa li se acorde prime, pentru activitatea desfasurata în anul 2006, nu s-a facut prin actul exclusiv al pârâtului, ci a fost urmarea discutarii propunerilor într-un cadru largit, astfel ca, indiferent daca acel organism purta denumirea de „consiliu de conducere”, sau era format din cadrele de conducere ale Penitenciarului, hotarârea este una colectiva, raspunderea conducatorului unitatii neputându-se disocia, în acest caz, de raspunderea organismului ce a luat decizia colectiva, pentru care pârâtul nu poarta o raspundere individuala.
În cauza este necontestat faptul ca reclamantul–recurent S.D. este functionar public civil cu statut special si ca regimul sau juridic este guvernat de Legea nr.293/2004.
În conformitate cu dispozitiile art.34 lit.a) din actul normativ citat, functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare au dreptul, printre altele, ca, pe lânga salariul de baza, sa primeasca prime, conditiile de acordare a acestora fiind stabilite prin norme departamentale, art.79 din Legea nr.293/2004 prevazând în mod expres ca, pâna la adoptarea unei noi reglementari de salarizare, ramân aplicabile în continuare dispozitiile legale referitoare la salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala.
Faptul ca, pâna la data adoptarii masurii administrative contestate, puterea legiuitoare nu a adoptat reglementarile la care face referire art.79 din Legea nr.293/2004, nu poate fi imputat pârâtilor, care nu au dreptul la initiativa legislativa, în conditiile în care vechea reglementare nu continea norme discriminatorii sau contrare legii, dreptul la prime si premii pastrându-se ca un drept suplimentar si nu ca un drept imperativ pentru angajator.
Ca atare, în lipsa unui nou cadru normativ, în mod justificat prima instanta s-a raportat la prevederile Ordinului nr.2498/C/1999, emis de ministrul justitiei, care reglementau, prin anexa nr.6, modul de aplicare a unor articole din Legea nr.138/1999.
Ori, metodologia de aplicare a art.28 nu contine elemente de nelegalitate, prin faptul ca impune ca acordarea premiilor sa se faca în raport de anumite criterii de performanta, respectiv obtinerea de rezultate ori realizari exceptionale sau remarcabile pentru ca si permite celor chemati sa dispuna sa nu acorde premiile constituite prin aplicarea unei cote de 5% asupra fondului de salarii persoanelor care au fost sanctionate disciplinar, precum si celor care au avut rezultate slabe în activitate, în perioada la care se refera premierea, corelatia dintre munca si remuneratie acesteia dovedindu-se a fi una corecta si legala.
Prin urmare, era atributul colectivului cu functie de conducere din cadrul Penitenciarului I. de a aprecia performantele functionarilor publici si a decide daca acestea pot fi considerate „rezultate exceptionale” sau „realizari remarcabile”, care sa justifice acordarea premiilor evocate.
Aceasta evaluare nu poate face obiectul controlului instantelor judecatoresti, decât sub aspectul verificarii respectarii procedurilor consacrate si a verificarii existentei unei motivari pertinente, care sa previna si sa elimine eventuala exercitare abuziva a dreptului la dispozitie.
Ori, în cazul reclamantului–recurent, nu se poate vorbi nici de „rezultate exceptionale” si nici de „realizari remarcabile”, atâta timp cât din caracterizarea data Penitenciarului I., la solicitarea Parchetului de pe lânga Tribunalul Iasi, rezulta ca acesta a fost sanctionat disciplinar în anii 1998, 1999, 2001, 2003, 2005, iar în anul 2001 a fost cercetat de parchetul militar pentru savârsirea infractiunii de lovire, scoaterea de sub urmarire penala facându-se prin aplicarea unei sanctiuni administrative si nu prin constatarea inexistentei faptelor.
Chiar daca nu s-ar dat nici o eficienta juridica, în cauza de fata, faptul ca Parchetul de pe lânga Tribunalul Iasi l-a cercetat pe reclamantul–recurent, în dosarul nr.815/P/2006, pentru comiterea infractiunii de purtare abuziva, Curtea constata ca în mod justificat a retinut prima instanta ca simplul fapt al acordarii calificativului „Foarte bine”, în anul 2006, nu înseamna ca functionarul public a înregistrat rezultate exceptionale sau realizari remarcabile.
Semnând fara obiectiuni fisa de evaluare, ce i s-a întocmit de catre seful de birou, aprobata de directorul adjunct al Penitenciarului I., reclamantul–recurent a fost de acord cu constatarea ca el „a respectat atributiile stabilite prin fisa postului”, dar numai „în mare parte”, mentiune din care nu se poate trage o alta concluzie decât aceea ca au existat si situatii în care acele atributiuni nu au fost îndeplinite la nivelul exigentelor si mai ales ca „actioneaza fara a evalua cauzele”, ca tinuta sa nu este întotdeauna cea corecta si ca nivelul de comunicare cu persoanele cu care vine în contact nu este în toate situatiile eficient , deficiente care justifica pe deplin neîncadrarea activitatii recurentului în categoria celor cu rezultate exceptionale sau realizari remarcabile, care sa oblige conducerea institutiei publice sa-l stimuleze prin acordarea de premii si prime.
Ca atare, constatând ca hotarârea primei instante este temeinica si legala si ca, chiar în conditiile acordarii calificativului „Foarte bine”, pârâtul este în drept sa tina cont, la acordarea premiilor, de minusurile necontestate din activitatea functionarului public, Curtea, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul promovat de catre reclamant.