Functionar public. Decizie sanctiune disciplinara. Neindividualizarea „neglijentelor” ce i se imputa. Consecinte
Sintagma folosita de organul administrativ în decizia de sanctionare privind „neglijenta repetata în solutionarea lucrarilor”, fara individualizarea acestora, a intervalului de timp când s-au consumat si a motivelor pentru care s-au înlaturat apararile functionarului public, sunt de natura a conduce la nulitatea deciziei de sanctionare.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 370/CA din 10 iulie 2008
Prin sentinta civila nr. 141/CA din 12 mai 2008 a Tribunalului Vaslui s-a hotarât:
Admite actiunea formulata de A.I. împotriva Inspectoratului Teritorial de Munca Vaslui.
Desfiinteaza decizia nr. 36 din 05 martie 2008 a inspectorului-sef al Inspectoratului Teritorial de Munca Vaslui.
Tribunalul a retinut în motivarea sentintei urmatoarele:
Prin decizia nr. 36 din 5 martie 2008 a inspectorului-sef, este sanctionat A.I. cu mustrare scrisa pentru neglijenta repetata în rezolvarea lucrarilor.
Din decizie nu rezulta despre ce abateri disciplinare este facuta mentiune. Din actele depuse rezulta cu mare probabilitate ca au aparut discrepante între situatia reala a lucrarilor efectuate de functionar si cele raportate statistic, lunar. Prin nota explicativa functionarul arata ca este vorba de o eroare de raportare: lucrarea care dura mai mult de o luna apare raportata pe toata durata efectuarii, în timp ce finalizarea apar o singura data.
Nu s-au produs dovezi de vinovatie (neglijenta sau intentie) a functionarului, eroarea fiind de regula exoneratoare de raspundere disciplinara. Aceasta situatie a fost avuta în vedere la rapoartele de evaluare a performantelor profesionale, dar la analiza ulterioara s-a considerat ca exista prezumtie de vinovatie fara a se face verificari privind vinovatia functionarului aflat în eroare de raportare statistica. În consecinta sanctiunea disciplinara este nelegala pentru ca nu s-au verificat apararile si nu s-au înlaturat motivat.
Deoarece faptele presupuse nu întrunesc trasaturile unor abateri disciplinare, urmeaza a se admite actiunea si a se dispune anularea deciziei.
Curtea a constatat recursul pârâtei ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect a retinut instanta de fond ca decizia nr. 36 din 05 martie 2008 în litigiu nu cuprinde elementele a caror lipsa este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului administrativ de sanctionare, astfel cum se prevede expres în art. 268 alin. (2) Codul muncii, respectiv: „a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, b) precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul intern… care au fost încalcate …; c) motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevazute de art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea…”.
Ori, art. 1 din decizia sus-mentionata prevede doar savârsirea abaterilor disciplinare constând în „neglijenta repetata în rezolvarea lucrarilor”, fara a se individualiza concret în ce au constat aceste neglijente, perioada de timp când au fost savârsite, explicatiile oferite de angajat în cadrul procedurii prealabile si motivul înlaturarii lor, omisiuni ce conduc la nulitatea actului.
Abia prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâta-recurenta face cunoscute „neglijentele” comise de intimat, constând în erori de raportare, pentru care i-a luat nota explicativa intimatului „la data de 14 februarie 2008”, pentru activitatea prestata de acesta în anul 2007.
Numai ca aceeasi activitate (a anului 2007), fusese deja apreciata de angajator ca fiind corespunzatoare, din moment ce i-a acordat calificativul „foarte bine” pentru acelasi interval de timp, situatie în care cenzura efectuata de angajator se vadeste a fi si contradictorie în raport cu activitatea intimatului.