Lipsa acordului scris al functionarului public. Decizie de mutare nelegala. Interesul public în dispunerea acestei masuri trebuie subordonat dispozitiilor legale în materie.
Prin cererea formulata si înregistrata sub nr.8359/cont./10.08.2006 reclamantul Jianu Petre a chemat în judecata Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) Mehedinti solicitând anularea deciziei nr.116/11.07.2007 emisa de directorul executiv al intimatei, Raceanu Stefan, ca fiind netemeinica si nelegala.
În motivarea actiunii reclamantul arata ca anterior, prin decizia nr.2 din 12.01.2006 emisa de pârâta a fost mutat temporar, pe o perioada de 6 luni, în temeiul art.79 alin.3 din Legea nr.188/1999, modificata, fara consimtamântul sau din cadrul compartimentului Resurse Umane,la compartimentul Stimularea Organizarii Profesionale si Patronale, grupuri de producatori din cadrul DADR Mehedinti, iar începând cu data de 11.07.2006 , când durata mutarii temporare, desi pârâta avea obligatia sa-l treaca pe reclamant, ope egis, în cadrul , compartimentului ,,Resurse Umane’’, aceasta printr-un artificiu tehnic a emis decizia nr.116/11.07.2006 prin care a fost mutat definitiv în functia publica de executie – consilier I superior, treapta I la compartimentul Organizare Filiere si Grupuri de producatori din cadrul DADR Mehedinti (functie pe care fusese mutat temporar), conform noi organigrame si a statutului nominal de functii aprobat de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale (MAPDR).
Reclamantul a mai aratat ca pârâta nu a respectat dispozitiile art.36 din Legea nr.188/1999 modificata care prevad obligatia institutiilor publice de a asigura conditii normale de munca si igiena, de natura sa ocroteasca sanatatea si integritatea psihica si fizica, în conditiile în care pârâtul este bolnav cronic cu nefrita balcanica, cu program de 3 hemodialize pe saptamâna începând cu luna martie 2002 asa cum rezulta din ,, Referatul medical,, nr.41/18.01.2006 emis de Centrul de Hemodializa si Dializa Peritoneala din cadrul Spitalului Judetean Dr.Tr.Severin, întocmit de dr.Florin Margineanu, medic primar nefrolog, seful CHD.
Reclamantul a aratat ca, în cadrul compartimentului Resurse Umane, atributiile de serviciu îi permit sa se îngrijeasca de starea de sanatate, întrucât este un mediu mai putin tensionat si presupune un efor fizic acceptabil, nefiind obligatorie deplasarea sa în tren în mediul rural.
Intimata DAPDR Mehedinti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului, invocând legalitatea deciziei nr.116/11.07.2006 emisa de intimata, aratând ca aceasta masura corespunde satisfacerii interesului institutiei si interesului public si asigura o eficientizare a activitatii potrivit prevederilor art.75 lit.a si b din Legea nr.188/1999, modificata prin Legea nr.251/2006.
Mutarea reclamantului în cadrul compartimentului organizare filiere si grupuri de producatori , s-a facut în urma aprobarii structurii organizatorice de catre MAPDR si a functiilor publice de catre Agentia Nationala a Functionarilor Public (ANFP) în conditiile art.75 alin.3 din Legea nr.251/2006.
Anterior, Tribunalul Mehedinti prin sentinta nr.109 din 22.03.2006 pronuntata în dosarul cu nr.435/CAF/2006 a admis actiunea formulata de reclamant si a anulat decizia nr.2/12.01.2006 emisa de pârâta, iar Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.587 din 30 mai 2006 pronuntata în dosarul cu nr.7125/54/2006, a casat sentinta tribunalului si a mentinut decizia emisa de intimata.
Prin sentinta nr.1738 din 15.11.2006 pronuntata de Tribunalul Mehedinti în dosarul cu nr.8359/2006, s-a admis actiunea reclamantului Jianu Petre si s-a anulat decizia cu nr.116/11.07.2006 emisa de DADR Mehedinti prin care reclamantul a fost mutat definitiv în cadrul compartimentului Organizare Filiere si Grupuri de Producatori, cu consecinta repunerii reclamantului în postul avut anterior de consilier I superior, treapta I în cadrul compartimentului management Resurse Umane.
S-a retinut ca, instanta de control judiciar nu a analizat motivele de fond ale contestatiei, referitoare la încalcarea prevederilor art.36 alin.1 si 2 din Legea nr.188/1999 republicata si nici prevederile Codului muncii privind asigurarea securitatii si sanatatii salariatilor.
Avându-se în vedere starea precara a sanatatii reclamantului, care sufera de o boala cronica severa, aflata în stadiul terminal, instanta a apreciat ca mutarea reclamantului la un alt loc de munca este de natura sa-l expuna la stress, efort fizic si psihic sporit si la deteriorare accentuata a sanatatii pe fondul agravarii boli de care sufera.
În preambulul deciziei contestate se face referire la reorganizarea serviciilor si a compartimentelor, desi aceasta ,, pretinsa’’ reorganizare a mentinut în organigrama valabila la 1.05.2006 compartimentul management Resurse Umane în care a lucrat reclamantul, cu un numar de 2 posturi, precum si Compartimentul pentru Stimularea Organizarii Profesionale si Patronale – Grupuri de Producatori, care si-a schimbat numai denumirea în Compartimentul Organizare, Filiere si Grupuri de Producatori, unde a fost mutat reclamantul, initial, în mod temporar, pentru o perioada de 6 luni, prin decizia nr.2/12.01.2006, iar apoi pe o perioada nedeterminata prin decizia nr.116/11.07.2006.
Asadar, în cadrul intimatei nu a avut loc o restructurare a activitatii, care sa elimine din organigrama compartimentul Resurse Umane – la care lucreaza reclamantul, iar compartimentul la care acesta a fost mutat definitiv a existat anterior aprobarii organigramei din 1.05.2006, operând numai o reformulare a denumirii acestui compartiment.
Întâmpinarea formulata de intimata DADR Mehedinti a fost înlaturata, deoarece aceasta nu a respectat prevederile art.75 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicata, referitor la mobilitatea functionarilor publici, care pot refuza aplicarea masurii prev. de art.75 alin.2 lit.b (detasarea) si lit.d (mutarea în cadrul altui compartiment) în cazurile prevazute de art.77 alin.3 din lege, care la lit.c prevede starea sanatatii dovedita cu certificat medical.
In cazul dedus judecatii, intimata DADR Mehedinti nu a solicitat acordul reclamantului pentru a fi mutat iar reclamantul a facut dovada ca sufera de o boala cronica severa, aflata în stadiu terminal, asa cum rezulta din referatul medical întocmit de medicul sef al Centrului de Hemodializa si Dializa Peritoneala din cadrul Spitalului Jud.Dr.Tr.Severin.
Astfel instanta a constatat ca intimata a emis decizia nr.116/11.07.2006 cu încalcarea dispozitiilor art.75 lit.c din legea nr.188/1999 republicata.
De asemenea, prin emiterea deciziei nr.116/11.07.2006 intimata nu a respectat obligatiile prevazute în Legea nr.53/2003 Codul muncii, art.171 alin.2, 173 alin.1 si 2 si 177 alin.1.
Împotriva acestei hotarâri a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a aratat ca instanta de fond s-a limitat sa analizeze doar probele invocate de reclamant, ignorându-le pe cele propuse de pârâta, schimbând natura si întelesul actului dedus judecatii.
Astfel, reclamantul si-a motivat în drept contestatia pe dispozitiile art.78 alin.3 si art.36 din Legea nr.188/1999, dispozitii care se refera la institutia transferului care însa nu este incidenta în cauza, dar si la faptul ca directorul executiv al institutiei nu ar fi avut în vedere starea de sanatate a reclamantului atunci când l-a numit la un alt compartiment.. Recurenta sustine ca, pe de o parte, s-a avut în vedere starea de sanatate precara a reclamantului iar, pe de alta parte, asa cum reiese din referatele medicale, i s-a pus în vedere acestuia sa se prezinte la cabinetul de medicina a muncii pentru a se stabili daca mai poate exercita functia publica sau nu, conf. art. 50 din Legea nr.188/1999, fapt refuzat însa de reclamant.
O alta critica a recurentei vizeaza faptul ca instanta de fond a constatat în mod gresit faptul ca decizia nr. 116/11.07.2006 s-a realizat în mod necorespunzator si ca institutia publica nu a facut dovada existentei unui interes public în luarea masurii si nici a eficientizarii activitatii acesteia.
În acest context, instanta de fond ar fi trebuit sa analizeze disp. art. 84 pct. 3 din Legea nr. 188/1999 care stabilesc conditiile în care vor fi numiti în noile functii sau dupa caz, în alte compartimente. Totodata, trebuiau avute în vedere si prevederile art. 173 alin.1 si 2 din Legea nr. 53/2003 în conformitate cu care angajatorul va lua toate masurile pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor.
Un ultim motiv de recurs vizeaza gresita aplicare a legii de catre instanta de fond, întrucât s-a retinut încalcarea art. 75 lit. c din Legea nr. 188/1999 desi obiectul contestatiei a fost mutarea în cadrul altui compartiment si nu transferul.
Recursul este nefondat si va fi respins în considerarea urmatoarelor argumente care le vor substitui si, pe alocuri completa, pe cele ale instantei de fond.
1. Reclamantul a formulat contestatie împotriva deciziei nr.116/11.07.2006 emisa de DADR Mehedinti prin care s-a dispus ca reclamantul sa îndeplineasca atributiunile de serviciu stabilite în cadrul Compartimentului Organizare Filiere si Grupuri de Producatori pe considerentul ca în cadrul DADR Mehedinti a avut loc reorganizarea serviciilor si compartimentelor.
Pentru ca autoritatea publica emitenta a indicat generic ca temei legal al emiterii dispozitiei si prevederile Legii nr.188/1999, din modul de redactare a acesteia rezulta ca raportul de munca al reclamantului a fost modificat prin mutare în cadrul altui compartiment al aceleiasi institutii publice, conform art. 75 lit. c. raportat la art. 79 alin.1 din Legea nr.188/1999.
Redactarea defectuoasa a deciziei nr.116/2006 se reflecta si în ceea ce priveste perioada de timp pentru care s-a dispus masura mutarii, asa încât, pentru ca autoritatea emitenta nu a prevazut un termen pâna la care sa opereze aceasta masura, Curtea retine ca mutarea are caracter definitiv. Ca este asa, o recunoaste chiar pârâta prin întâmpinarea formulata la instanta de fond (fila 12) în care a sustinut ca s-a hotarât ca reclamantul sa-si desfasoare activitatea în cadrul compartimentului nominalizat pentru a nu mai muta din 6 în 6 luni un functionar public. Aceasta înseamna ca , instituirea masurii mutarii reclamantului, s-a realizat în considerarea caracterului permanent, definitiv al acesteia.
Or, conform dispozitiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr.188/1999, mutarea definitiva în cadrul altui compartiment se aproba, cu acordul scris al functionarului public, de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice în care îsi desfasoara activitatea functionarul public.
Dispozitiile legale enuntate mai sus au caracter imperativ, nerespectarea acestora fiind sanctionata cu nulitatea.
Angajatorul nu face dovada existentei acordului scris al reclamantului la mutarea definitiva în cadrul altui compartiment, asa încât masura a fost dispus în mod nelegal, cu încalcarea dispozitiilor art. 79 alin.2 din Legea nr. 188/1999.
Întrucât legiuitorul a impus în mod expres existenta consimtamântului functionarului public sub forma unui acord scris, angajatorul nu se poate prevala de manifestarea tacita a consimtamântului angajatului. Mai mult, în cauza nici nu se poate retine acordul tacit al reclamantului întrucât acesta a invocat si a facut dovada starii de sanatate precare ce nu îi permite realizarea sarcinilor pe care le presupune activitatea în Compartimentul Organizare Filiere si Grupuri de Producatori.
De altfel, anterior emiterii deciziei nr.116/11.07.2006, pârâta DADR Mehedinti a mai dispus prin decizia nr.2/12.01.2006 mutarea temporara a reclamantului pe o perioada de 6 luni în cadrul altui compartiment iar potrivit art. 79 alin.3 mutarea temporara nu se poate dispune decât o singura data într-un an, astfel ca, la expirarea perioadei pentru care s-a dispus mutarea temporara, reclamantul a fost mutat definitiv.
2. Interesul public în luarea masurii mutarii si eficientizarea activitatii, aspecte invocate de pârâta recurenta în justificarea demersului întreprins, desi sunt de necontestat, nu sunt apte sa conduca la eludarea dispozitiilor imperative continute de art. 79 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 caci trebuie asigurat un echilibru între interesul general si cel individual, iar mobilitatea în cadrul corpului functionarilor publici se realizeaza în conditiile legii.
Nu întâmplator, în art. 79 alin.6 coroborat cu art. 77 alin.3 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a înteles sa reglementeze si situatia si cazurile în care functionarul public poate sa refuze mutarea, tocmai în considerarea faptului ca pot exista circumstante, cum ar fi starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, care sa faca improprie masura mutarii.
Asadar, ratiunea unei asemenea reglementari rezida în aceea ca, si daca interesul general o impune, modificarea raportului de munca al functionarului public nu poate fi dispusa în orice conditii si cu ignorarea normelor legale menite sa asigure protectia acestuia.
3. Critica recurentei referitoare la faptul ca reclamantul si-a întemeiat contestatia pe dispozitiile art. 78 alin.3 din Legea nr. 188/1999 ce vizeaza transferul nu leaga instanta de judecata caci, pe de o parte, asa cum am aratat, chiar dispozitia contestata indica expres textul de lege pe care se întemeiaza si nu individualizeaza masura impusa, iar, pe de alta parte, în virtutea rolului activ, instanta de judecata poate pune în discutie si califica temeiul juridic al contestatiei. Mai mult, Curtea considera ca exista o simpla eroare materiala în indicarea textului de lege aplicabil, deoarece desi reclamantul precizeaza art. 78 alin. 3 se refera la continutul art. 79 din Legea nr. 188/1999.
4. Dispozitii legale cuprinse în Codul muncii referitoare la obligatia angajatorului de a lua masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, nu prezinta relevanta în cauza, câta vreme exista dispozitii similare în art. 36 din Legea nr.188/1999. Potrivit art. 36 autoritatile si institutiile publice au obligatia sa asigure functionarilor publici conditii normale de munca si igiena, de natura sa le ocroteasca sanatatea si integritatea fizica si psihica.
În contextul celor aratate, într-adevar, pârâta avea obligatia de a reorganiza activitatea tinând seama de specificul sarcinilor de serviciu si de aptitudinile fizice si profesionale ale fiecaruia dintre angajati, astfel încât în noile departamente sa li se asigure conditii normale pentru desfasurarea activitatii.
5. Cât priveste motivul de recurs invocat de pârâta referitor la neanalizarea de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 84 ind.3 din Legea nr.188/1999, Curtea constata ca acesta este nefondat, deoarece asa cum am aratat, nu s-a pus în discutie oportunitatea si necesitarea reorganizarii activitatii pârâtei, ci doar a respectarii dispozitiilor legale în aplicarea masurilor care se dispun în caz de reorganizare.