Functionar public politist. Destituire din functie emisa de seful I.J.P. Sanctionare succesiva pentru aceeasi fapta. Consecinte
Sanctionarea politistului cu „amânarea promovarii în gradul profesional pe o perioada de 3 ani” pentru fapte prevazute de art. 57 lit. a), b) si e) din Legea nr. 360/2002 în data de 25 aprilie 2007, pentru trei abateri disciplinare, pentru ca în 27 aprilie 2007 sa fie sanctionat pentru aceleasi fapte cu „destituirea din politie”, în baza art. 58 lit. d), art. 59 alin. 7 si 9 si art. 60 din aceeasi lege, fara declansarea altei proceduri de cercetare prealabila, conduce la nulitatea celei de a doua dispozitii de sanctionare.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 368/CA din 10 iulie 2008
Prin sentinta civila nr. 98/CA din 24 martie 2008 a Tribunalului Vaslui s-a hotarât:
Respinge exceptiile privind lipsa calitatii procesuale pasive a I.G.P.R. si de nulitate a dispozitiei nr. 161 din 26 aprilie 2007.
Respinge contestatia formulata de reclamantul S.M. împotriva dispozitiei nr. 161 din 26 aprilie 2007 emisa de inspectorul sef al Inspectoratului de politie al judetului Vaslui, precum si a dispozitiei nr. 1369 din 15 mai 2007 emisa de inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Române, pe care le mentine.
Pentru a se pronunta astfel, a retinut instanta de fond:
Prin dispozitia nr. 161 din 26 aprilie 2007 a sefului Inspectoratului de politie al judetului Vaslui s-a dispus destituirea din politie a agentului de politie S.M., retinându-se în sarcina acestuia savârsirea abaterilor disciplinare prevazute de art. 57 lit. a), b) si d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului si de art. 12 al. 1 lit. a), b) si d) din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administratiei si Internelor.
Împotriva dispozitiei nr. 161 a formulat contestatie S.M., care, prin dispozitia nr. 1362 din 15 mai 2007 i-a fost respinsa de inspectorul general al Politiei Române.
Împotriva celor doua dispozitii a formulat contestatie S.M.
Exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Vaslui de a solutiona cererea a fost respinsa prin încheierea de sedinta din 26 noiembrie 2007 întrucât contestatia vizeaza dispozitia de destituire emisa de seful I.P.J. Vaslui, ceea ce atrage si competenta instantei de contencios administrativ a tribunalului de a solutiona cererea. Prin dispozitia nr. 1362 s-a solutionat contestatia la dispozitia de destituire, iar plângerea formulata si împotriva acestei dispozitii nu atrage competenta materiala a Curtii de Apel potrivit dispozitiilor art. 3 pct. 1 C.pr.civ.
In cauza raporturile de serviciu au fost stabilite între contestator si I.P.J., pârâtul I.G.P.R. având calitate procesuala pasiva întrucât prin cerere s-a solicitat si anularea dispozitiei emisa de inspectorul general al I.G.P.R. în solutionarea contestatiei facuta de reclamant.
In ce priveste exceptia de nulitate a dispozitiei nr. 161 întrucât s-au aplicat doua sanctiuni pentru aceleasi abateri se constata ca nu este întemeiata.
Din examinarea dispozitiilor nr. 160 si nr. 161 se constata ca sanctiunile au fost aplicate pentru savârsirea unor fapte diferite, chiar daca au fost emise la interval de o zi , respectiv la 25 aprilie 2007 si 26 aprilie 2007.
Neîntemeiate sunt si celelalte exceptii de nulitate invocate de contestator, procedura de cercetare prealabila si de aplicare a sanctiunilor disciplinare politistilor fiind derogatorie de la cea prevazuta pentru functionarii publici prin Legea nr. 188/1999 si H.G. nr. 1210/2003.
In cazul politistilor procedura de cercetare prealabila si de aplicare a sanctiunilor disciplinare este prevazuta de Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004 si prin Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului.
Sustinerile contestatorului ca procedura prealabila trebuia suspendata nu au nici un temei. Din cercetarile referitoare la abateri nu au rezultat date si indicii ca au fost savârsite fapte prevazute de legea penala, astfel ca nu se impunea nici participarea unui reprezentant al Corpului conform art. 59 al. 4 din Legea nr. 360/2002.
De asemenea, contestatorul a fost ascultat, consemnându-se sustinerile acestuia, astfel ca nu se constata încalcarea prevederilor art. 59 al. 5 din Legea nr. 360. Chiar daca în fata consiliilor de disciplina politistul are dreptul de a fi asistat de un alt politist, ales de catre acesta sau desemnat de Corp, nu rezulta din probele administrate ca i s-ar fi încalcat acest drept.
Nici pe fondul cauzei plângerea nu este întemeiata, contestatorul nefacând dovada altor situatii de fapt decât cele retinute în actul sanctionator,ori ca sanctiunea aplicata este mare fata de abaterile comise.
Astfel, la data de 27 martie 2007 acesta a aplicat 3 sanctiuni contraventionale fara a respecta procedura privind încheierea procesului verbal si a celei referitoare la confiscare. In al treilea proces verbal nu s-a consemnat cantitatea de peste confiscata si nici nu s-a încheiat vreun act de cântarire a pestelui confiscat. Activitatea nu a fost raportata si abia la 30 martie 2007 a încheiat un proces verbal din care rezulta ca a distrus prin ardere 15 kg de peste.
O alta fapta retinuta în sarcina sa priveste desfasurarea unor activitati pe linie de circulatie rutiera la intersectia D.E. 581 cu D.J. 244 fara a fi planificat si în conditiile în care i s-a interzis sa mai desfasoare activitati pe linie de circulatie rutiera atât de seful serviciului politiei rutiere, cât si de seful biroului politiei rurale care are în arondare Postul de politie O.
De asemenea, la data de 16 aprilie 2007 s-a deplasat în satul T. cu autoturismul de serviciu în jurul orelor 21, fara a fi planificat în serviciul de patrulare, unde s-a întâlnit cu minora B.L. împreuna cu care s-a deplasat pe un drum laturalnic, conducând-o pe aceasta acasa tot cu acel autoturism în jurul orelor 2230.
Din depozitiile martorilor audiati nu rezulta ca petentul nu se face vinovat de savârsirea faptelor retinute în sarcina sa, ci ca are o comportare corespunzatoare în societate, este constiincios si ca prin activitatea desfasurata ar fi deranjat anumite persoane din conducerea institutiilor superioare.
Din examinarea întregului material probator administrat în cauza rezulta ca la aplicarea sanctiunii de destituire din politie s-au avut în vedere gravitatea faptelor comise, consecintele acestora, gradul de vinovatie a politistului, împrejurarile în care au fost savârsite faptele si ca S.M. a mai fost sanctionat.
Sanctiunea aplicata nu este disproportionata fata de faptele repetate comise de contestator, motiv pentru care instanta apreciaza ca se impune respingerea plângerii si mentinerea dispozitiilor nr. 161 din 26 aprilie 2007 si nr. 1362 din 15 mai 2007.
Curtea a admis recursurile pârâtelor I.J.P. Vaslui si I.G.P.R. ca fiind întemeiate, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în ce priveste exceptia dirimanta a nulitatii recursului, Curtea constata ca reclamantul si-a motivat în termenul procedural cererea de recurs, înregistrata la Tribunalul Vaslui sub nr. 1831 din 11 aprilie 2008, iar faptul ca ulterior a depus la dosar o dezvoltare diferita a acelorasi motive de recurs, nu poate conduce la nulitatea caii de atac promovate în cauza, cum se solicita de intimata.
Raportat documentatiei de la dosar, Curtea constata ca fiind eronat respinsa exceptia nulitatii deciziei nr. 169 din 26 aprilie 2007,din moment ce aceasta nu respecta dispozitiile procedurale aplicabile functiei publice detinute de recurent, respectiv Legea nr. 360/2002 si O.M.A.I. 400/2004, evocate de însasi intimata prin întâmpinarea depusa la dosar în actuala faza procesuala.
Ori, în speta reclamantul a fost sanctionat disciplinar prin dispozitia nr. 160 din 25 aprilie 2007, cu sanctiunea prevazuta de art. 58 lit. c) si art. 59 alin. 1 si 9, art. 60 din Legea nr. 360/2002 si art. 12 alin. 1 lit. a), b) si d) din O.M.A.I. 400/2004, constând în „amânarea promovarii în gradul profesional pe o perioada de 3 (trei) ani, în baza încheierii Consiliului de disciplina din 07 martie 2007, masura ce i-a fost comunicata cu adresa intimatei nr. 13.128 din 27 aprilie 2007, pentru fapte prevazute de art. 57 lit. a), b) si e) din Legea nr. 360/2002.
Numai ca în aceeasi zi, 27 aprilie 2007, cu adresa intimatei nr. 13129, i se comunica reclamantului ca prin dispozitia nr. 161 din 26 aprilie 2007, s-a dispus sanctionarea sa cu „destituirea din politie”, în baza art. 58 lit. d), art. 59 alin. 1 si 9 si art. 60 din Legea nr. 360/2002, pentru faptele prevazute de art. 57 lit. a), b) si d) din Legea nr. 360/2002 si art. 12 alin. 1 lit. a), b) si d) din O.M.A.I. 400/2004.
Prevederea O.M.A.I. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. o obliga, însa, pe intimata ca, anterior aplicarii sanctiunii cu destituirea din politie a reclamantului, sa declanseze procedura de cercetare prealabila care sa fie urmata de Consiliul de disciplina, ce avea obligatia întocmirii unui dosar, în care sa fie citata persoana ce a savârsit abaterile disciplinare, în vederea exercitarii dreptului sau la aparare – sens în care se dispune prin Sectiunea a 2-a din O.M.A.I. 400/2004, „Procedura cercetarii prealabile”.
Desi sustine prin întâmpinarea de la dosar ca dispozitia de sanctionare 161/2007, a fost emisa pentru „alte fapte” decât cele ce au stat la baza dispozitiei nr. 160/2007 -, pentru care a fost urmata procedura de cercetare, finalizata prin raportul nr. 43938 din 23 aprilie 2007 -, intimata nu face dovada parcurgerii procedurii prealabile anterioare sanctionarii reclamantului cu destituirea din politie, procedura ce nu putea fi declansata si finalizata oricum în cele 24 ore scurse de la emiterea dispozitiei nr. 160725 aprilie 2007.
Totodata, desi în cuprinsul dispozitiei nr. 160 din 25 aprilie 2007 se face trimitere la „încheierea consiliului de disciplina din 24 aprilie 2007”, reclamantul este sanctionat pentru amenzile excesive aplicate familiei B. din satul O., si absentele nemotivate de la serviciu, în conditiile în care comisia de disciplina l-a cercetat pentru cele trei abateri disciplinare ce au fost ulterior mentionate în cuprinsul dispozitiei nr. 161 din 26 aprilie 2007, respectiv – sanctionarea contraventionala a celor trei cetateni din satul T., fara respectarea procedurii legale de confiscare a pestelui în data de 27 martie 2007; desfasurarea de activitati pe linie de circulatie rutiera în data de 05 aprilie 2007 fara programare; deplasarea cu autoturismul din dotare în seara zilei de 16 aprilie 2007 împreuna cu minora B.L.
Rezulta asadar ca pentru faptele retinute în dispozitia nr. 160 din 25 aprilie 2007 nu a fost cercetat de comisia de disciplina, desi în cuprinsul acesteia se face trimitere la raportul comisiei din 23 aprilie 2007, iar pentru dispozitia 161 din 26 aprilie 2007 în litigiu nu s-a efectuat nici o cercetare prealabila anterioara valabila, întrucât desi faptele retinute sunt analizate în raportul comisiei de disciplina 43938 din 23 aprilie 2007 sus-mentionat, acest raport a fost anexat dispozitiei nr. 160/2007, iar nu celei cu nr. 161/2007, în litigiu.
Totodata, recurentul a avut cunostinta de procedura de cercetare finalizata prin raportul din 23 aprilie 2007, recunoscând savârsirea faptelor, astfel ca a considerat ca sanctiunea ce i s-a aplicat pentru acestea a fost cea de „amânarea promovarii în grad profesional pe o perioada de trei ani”, conform dispozitiei nr. 160725 aprilie 2007,pentru ca în 26 aprilie 2007 sa-i fie emisa dispozitia nr. 161/2007 în litigiu, prin care, fara o noua cercetare prealabila, sa fie sanctionat pentru aceleasi fapte, cu destituirea din functie, în preambulul dispozitiei nr. 16072007 aparând însa fapte pentru care nu a fost cercetat de comisia de disciplina, astfel cum s-a aratat anterior.
Raportat celor aratate în cele ce preced, Curtea a constatat ca în mod eronat instanta de fond a retinut ca în speta intimata ar fi emis actul administrativ sanctionator în sarcina recurentului, cu respectarea procedurii legale de cercetare prealabila si cea de acordare a dreptului de aparare celui sanctionat, vicii de natura a conduce la nulitatea actului astfel emis.