Functionar public. Sanctiune disciplinara constând în trecerea într-o functie inferioara pe o perioada de un an, cu diminuarea salariului, dispusa prin doua decizii consecutive. Lipsa mentiunilor prevazute de art. 268 alin. 2 C. muncii. Consecinte
Nu se poate retine faptul ca angajatorul ar fi emis doua decizii de sanctionare pentru aceeasi fapta, atât timp cât prima dispune trecerea reclamantului într-o functie inferioara, iar cea de-a doua procedeaza în fapt la individualizarea functiei publice inferioare, în baza aceluiasi temei de drept.
Dispozitiile de sanctionare sunt însa nelegale, întrucât nu respecta conditiile de forma prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 268 alin. 2 C. muncii si, de asemenea, nefondate, în fapt culpa privind sustragerea unor sume de bani din trezorerie fiind stabilita de organele de urmarire penala, în sarcina exclusiva a unei angajate aflate în subordinea reclamantului, fara legatura cu activitatea desfasurata de aceasta.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 211/CA din 7 aprilie 2008
Prin sentinta civila nr. 589/E din 21 martie 2007, Tribunalul Iasi a admis actiunea formulata de contestatorul B.F.-A., în contradictoriu cu intimata Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Iasi, a anulat deciziile nr. 40 din 2 februarie 2006 si nr. 44 din 3 februarie 2006 emise de intimata, a dispus repunerea reclamantului în situatia anterioara emiterii deciziilor sus-mentionate, prin reintegrarea acestuia în functia de conducere de sef serviciu la Serviciul verificarea si decontarea cheltuielilor publice la Administratia Finantelor Publice Pascani, cu plata drepturilor banesti de care a fost lipsit, obligând intimata sa plateasca contestatorului suma de 1.900 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, a retinut instanta de fond ca, prin Decizia nr. 40 din 2 februarie 2006, s-a dispus sanctionarea disciplinara a reclamantului cu trecerea într-o functie publica inferioara pe o perioada de pâna la 1 an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului, pentru savârsirea abaterilor prevazute de art. 65 alin. 2 lit. j) cu trimitere la art. 42 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 65 alin. 2 lit. j) din Legea nr. 188/1999: „Constituie abatere disciplinara urmatoarele fapte: j) încalcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici”. Totodata, art. 42 din aceeasi lege prevede ca: „(1) Functionarii publici au obligatia sa îsi îndeplineasca cu profesionalism, impartialitate si în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici. (2) Functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunatatirii activitatii autoritatii sau institutiei publice în care îsi desfasoara activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor. (3) Functionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege”.
Pentru aceleasi abateri disciplinare intimata emite a doua zi o noua decizie, cu nr. 44 din 3 februarie 2006, prin care stabileste aceeasi sanctiune în sarcina contestatorului.
Deciziile sunt, prin urmare, nelegale, nefiind permisa emiterea a doua decizii de sanctionare pentru aceeasi fapta.
Mai mult decât atât, în cea de a doua decizie nu este prevazut termenul în care sanctiunea poate fi contestata si instanta la care se poate face, fapt care atrage nulitatea absoluta a deciziei în conformitate cu dispozitiile art. 268 alin. 2 C. muncii, acesta fiind aplicabil în lipsa unor prevederi specifice în Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici.
Tot astfel, în decizia nr. 40 din 2 februarie 2006 nu se arata prevederile din statutul de personal sau din regulamentul intern au fost încalcate, ceea ce atrage de asemenea sanctiunea nulitatii absolute a deciziei în temeiul art. 268 alin. 2 C. muncii. Mentiunea ca, potrivit fisei postului, contestatorul „avea obligatia sa organizeze si sa coordoneze activitatea de trezorerie din cadrul A.F.P.M. a municipiului Pascani în conformitate cu instructiunile elaborate în acest scop si sa prezinte masuri pentru îmbunatatirea activitatii” nu este de natura sa îndeplineasca cerinta impusa de art. 268 alin. 2 lit. b) din Codul muncii; aceste mentiuni sunt generale, nefiind precizate care anume prevederi din fisa postului, statutul de personal sau regulamentul inter au fost încalcate de contestator.
Prin decizia nr. 456/C.A. din 17 septembrie 2007, Curtea de Apel Iasi a procedat la admiterea recursului promovat de pârâta D.G.F.P. Iasi, cu consecinta casarii sentintei civile nr. 589/E din 21 martie 2007 a Tribunalului Iasi si retinerea cauzei în vederea rejudecarii pe fond, pentru completarea probatoriului de natura a stabili raportul de cauzalitate dintre activitatea intimatului si delapidarea savârsita de M.E.
Cu ocazia rejudecarii, la dosarul cauzei a fost suplimentat probatoriul cu înscrisuri, constând în actele de urmarire penala a numitei M.E., finalizata prin decizia nr. 823 din 22 noiembrie 2007, pronuntata în dosarul nr. 784/866/2006 al Curtii de Apel Iasi si raspunsul expertei A.M. la obiectiunile formulate de D.G.F.P. Iasi, obiectiuni respinse de instanta de fond, desi cercetarea lor era de natura a lamuri pricina.
Prin nota de sustineri depusa în cauza, reclamantul invoca exceptia de nulitate absoluta a deciziilor în litigiu, întrucât i-a fost aplicata o sanctiune nelegala, din moment ce a fost trecut disciplinar într-o functie de executie (consilier clasa I, grad profesional superior), desi era sef serviciu, astfel încât nu putea opera decât o eventuala retrogradare a sa într-o functie de conducere imediat inferioara, respectiv cea de sef birou, conform organigramei unitatii.
De asemeni, pârâta a procedat la emiterea de doua decizii de sanctionare, în loc de una, pentru aceeasi fapta, în conditiile în care forma acestora încalca prevederile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea Comisiilor de disciplina, întrucât descriu eronat situatia de fapt, facând trimitere la procesul verbal de audit, în loc sa însereze propriile constatari si nu prevad temeiul de drept al sanctiunii aplicate.
Verificând prioritar aceasta exceptie dirimanta, retinuta si de instanta de fond, Curtea retine urmatoarele:
Astfel, este reala sustinerea pârâtei-recurente potrivit careia în cauza nu a emis doua decizii de sanctionare pentru aceeasi fapta, din moment ce prin decizia nr. 40 din 2 februarie 2006 se procedeaza la sanctionarea reclamantului cu „trecerea într-o functie publica inferioara pe o perioada de un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului” în conformitate cu dispozitiile art. 65 alin. (3) lit. d) pentru baterile prevazute de art. 65 alin. (2) lit. j) cu trimitere la art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, iar prin decizia nr. 44 din 3 februarie 2006, emisa „având în vedere prevederile art. 1 si 2 din decizia nr. 40 din 2 februarie 2006” se procedeaza în fapt la individualizarea „functiei publice inferioare”, respectiv cea de „executie de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 2 în cadrul aceluiasi serviciu”, în baza aceluiasi temei de drept.
Printre motivele sale de recurs pârâta nu contesta însa omiterea din continutul deciziei de sanctionare nr. 40 din 2 februarie 2006, a mentiunilor obligatorii conform art. 268 alin. 2 din Codul muncii pentru astfel de decizii, - respectiv dispozitiile legale din regulamentul de ordine interioara pretins încalcate de angajat -, facând referiri asupra fondului cauzei.
Si sub acest din urma aspect însa sanctiunea se vadeste a fi nefondata, atât raportul de expertiza întocmit de expert A.M., cât si instanta penala prin sentinta nr. 1966 din 4 decembrie 2006 a Judecatoriei Iasi privind pe inculpata M.E., retinând culpa exclusiva a acesteia din urma pentru sustragerea din tezaurul Trezoreriei Pascani 4 a unei importante sume de bani – 149.000 Ron -, facilitata de denominarea monedei nationale, fara legatura cu activitatea desfasurata de reclamant.
Din contra, raportul de expertiza atesta faptul ca „legiuitorul nu a elaborat si o solutie pentru situatiile nou create” de denominarea sus-mentionata, respectiv „a cresterii numarului de fractii, si implicit a masei monetare mari puse la dispozitia casierilor …, generata de existenta în circulatie a celor doua tipuri de moneda: cea veche si cea noua”, facilitând astfel activitatea infractionala a casierei M.E., în conditiile în care „obligatia de a urmari, preîntâmpina si limita formarea pachetelor incomplete si a fractiilor, nu este prevazuta în fisa postului ca de altfel în nici una din prevederile normelor bancare, întrucât aceasta nu putea fi preîntâmpinata si limitata”.
Fata de cele de mai sus, Curtea a dispus ca, dupa casarea cu retinere, sa se procedeze la admiterea actiunii reclamantului B.F.A., cu consecinta anularii deciziilor pârâtei D.G.F.P. a Judetului Iasi nr. 40 din 2 februarie 2006 si respectiv nr. 44 din 3 februarie 3006 si a repunerii reclamantului în situatia anterioara emiterii acestor decizii, în sensul repunerii în functia de conducere anterioara si a platii drepturilor banesti de care a fost lipsit.