Prin sentinta penala nr. 1305/28.04.2010, instanta a dispus condamnarea inculpatului M.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a si g Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 37 alin. 1 lit. a si art. 75 lit. c Cod penal, prin schimbarea încadrarii juridice în sensul retinerii dispozitiilor privitoare la savârsirea faptei în stare de recidiva postcondamnatorie.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 5.01.2010, în jurul orei 01,30, inculpatii M.M. si C.I. au sustras dintr-o curte neasigurata, situata pe str. S. din mun. Iasi, din apropierea garajului partii vatamate I., trei punti metalice provenite din dezmembrarea unor autovehicule, depozitate de administratorul partii vatamate în aer liber, având o valoare aproximativa de 1200 de lei, transportându-le cu o roaba pe str. S., în scopul de a si le însusi pe nedrept în vederea valorificarii ca fier vechi.
Instanta nu si-a însusit sustinerile inculpatului, în sensul ca era vorba despre bunuri parasite, fara valoare, prin luarea carora i s-ar fi facut administratorului societatii vatamate chiar un bine. Astfel, instanta a avut în vedere declaratiile numitului D.I., administratorul partii vatamate, privind valoarea aproximativa a bunurilor si reprezentarea acestuia privind soarta lor viitoare. Într-adevar, D.I. era dispus sa le dea cui le-ar fi cerut, dar chiar si acest transfer cu titlu gratuit presupunea un act de dispozitie, deci puterea asupra bunurilor, care de altfel erau depozitate într-un loc împrejmuit, în apropierea garajului partii vatamate, fie din motive de spatiu, fie din cauza starii lor avansate de degradare, ceea ce însa nu poate duce la concluzia ca nu se aflau în posesia partii vatamate. Având în vedere ca cele trei punti metalice cântareau împreuna aproximativ 300 de kilograme, iar partea vatamata, prin reprezentantul sau, avea dreptul de a dispune de ele în orice mod, inclusiv prin valorificarea la un centru de colectare a fierului vechi, instanta a apreciat ca în mod indubitabil actiunea inculpatilor a cauzat societatii I. un prejudiciu.
Fapta a fost savârsita de inculpat în jurul orei 01,30 în noaptea de 4/5.01.2010, dupa ramânerea definitiva a unei sentinte penale pronuntata de Judecatoria Iasi la data de 21.12.2009, ramasa definitiva prin neapelare la data de 5.01.2010, la ora 00,00, sentinta prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei. Aceasta sentinta a ramas definitiva la finele zilei de 4.01.2010, prima zi lucratoare urmatoare celei la care s-ar fi împlinit termenul de apel, si chiar daca fapta dedusa judecatii a fost comisa de inculpat la aproximativ o ora si jumatate dupa acest moment, condamnarea anterioara este totusi definitiva si termenul de încercare al suspendarii sub supraveghere începuse sa curga.
Instanta a dispus, astfel, revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante de 3 ani închisoare stabilite anterior în sarcina inculpatului M.M. si executarea acesteia alaturat celei aplicate pentru infractiunea de furt calificat dedusa judecatii.