DOSAR NR. 6145/301/2009
FURT CALIFICAT.COMPLICITATE LA FURT CALIFICAT.DISTINCTIE.SUSPENDARE SUB SUPRAVEGHERE A EXECUTARII PEDEPSEI.CRITERII DE INDIVIDUALIZARE.
Prin sentinta penala nr.535 din data de 23.11.2009 pronuntata in dosarul nr. 6145/301/2009 Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins ca nefondata cererea formulata de inculpatul I.A.C., prin aparator ales, de schimbare a încadrarii juridice a faptei retinute în sarcina sa prin rechizitoriu din infractiunea prevazuta de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p. în infractiunea prevazuta de art. 264 C.p.
Prin aceeasi sentinta instanta a admis cererea formulata de inculpatul I.A.C., prin aparator ales, de schimbare a încadrarii juridice a faptei retinute în sarcina sa prin rechizitoriu din infractiunea prevazuta de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p. în infractiunea prevazuta de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p.
În baza art. 334 C.p.p., instanta a schimbat încadrarea juridica a faptei retinute în sarcina inculpatului I.A.C. prin rechizitoriu din infractiunea prevazuta de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p. în infractiunea prevazuta de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p.
În baza art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, i C.p., inculpatul I.A.C. a fost condamnat la o pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de complicitate la furt calificat.
S-a constatat ca infractiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta este concurenta, conform art. 33 lit. a C.p., cu infractiunea pentru care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 6179/25.10.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
În baza art. 85 C.p. rap. la art. 110 C.p.,s-a anulat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 6179/25.10.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
În baza art. 36 al. 1 C.p. rap. la art. 33 lit. a C.p. si art. 34 al. 1 lit. b C.p., s-a contopit pedeapsa aplicata inculpatului prin prezenta cu pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 6179/25.10.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, urmând ca inculpatul I.A.C. sa execute ca pedeapsa rezultanta pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 al. 1 C.p., s-a interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei principale drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.p., cu titlul de pedeapsa accesorie.
În baza art. 861 al. 1 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, care curge de la data ramânerii definitive a sentintei penale nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, respectiv de la data de 25.10.2006.
S-a încredintat supravegherea inculpatului Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bucuresti.
În baza art. 863 al. 1 C.p., inculpatul a fost obligat la respectarea urmatoarelor masuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
- sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bucuresti;
- sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
În baza art. 863 al. 3 C.p., s-a impus inculpatului respectarea urmatoarei obligatii pe durata termenului de încercare:
- sa desfasoare o activitate, sa urmeze un curs de învatamânt ori de calificare sau sa participe la activitatile desfasurate de Serviciul de Probatiune în colaborare cu partenerii sai neguvernamentali.
În baza art. 71 al. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale.
În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei prevazute de art. 864 C.p., respectiv savârsirea din nou, în cursul termenului de încercare, a unei infractiuni sau neîndeplinirea, cu rea-credinta, a masurilor de supraveghere ori a obligatiei stabilite de instanta.
În baza art. 88 C.p., s-a constatat ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv în cauza penala solutionata prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala de la data de 16.04.2003 pâna la data de 01.07.2003 inclusiv, iar în cauza ce a facut obiectul dosarului penal nr. 49264/3/2005 al Tribunalului Bucuresti a fost retinut si arestat preventiv de la data de 29.11.2005 pâna la data de 06.01.2006 inclusiv.
S-a luat act ca partea vatamata L.L. nu s-a constituit parte civila în procesul penal împotriva inculpatului.
În baza art. 191 al. 1 C.p.p., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat în cuantum de 700 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta s-a retinut urmatoare situatie de fapt:
La la data de 07.02.2006, în jurul orei 1600, inculpatul I.A.C., împreuna cu numitul G.E. si o alta persoana ramasa neidentificata, folosind o cheie contrafacuta, au patruns în apartamentul partii vatamate L.L. din Bucuresti, profitând de faptul ca niciunul dintre membrii familiei L. nu se afla la domiciliu. G.E. si persoana ramasa neidentificata au patruns în singura camera a apartamentului, ravasind lucrurile din încapere în cautare de bani, bunuri sau alte valori susceptibile de a fi sustrase, în timp ce inculpatul I.A.C. a ramas în holul locuintei, asigurându-le paza. Fiul minor al partii vatamate, L.N.V., revenind la domiciliu, i-a surprins pe cei trei în interiorul locuintei, moment în care acestia au parasit apartamentul în graba, fara a-i adresa niciun cuvânt, având asupra lor bunurile sustrase, si anume suma de 215 RON si mai multe bijuterii din aur si argint, respectiv doua perechi de cercei, patru inele si o bratara, prejudiciul total fiind evaluat de catre partea vatamata la suma de 1.500 RON.
Instanta a retinut ca inculpatul I.A.C. a negat în mod constant savârsirea faptei de care este învinuit, aratând ca, la data de 07.02.2006, dupa-amiaza, s-a întâlnit cu G.E. ,care era însotit de un prieten de-al sau pe nume „V.”, si au hotarât sa joace tenis cu piciorul, G.E. cerându-le ca în prealabil sa îl însoteasca la o ruda de-a sa, pentru a lua o pereche de încaltaminte sport. Astfel, au intrat în scara unui bloc de pe strada Foisorului, au urcat cu liftul, iar la iesirea din lift inculpatului I.A.C. i-a sunat telefonul mobil, ramânând în urma celor doi. A mai aratat ca i-a vazut pe acestia intrând într-un apartament, fara a observa însa cum au deschis usa, iar dupa terminarea convorbirii telefonice i-a urmat. Cei doi i-au spus sa astepte în hol, ceea ce a si facut, ei intrând într-o camera si închizând usa, astfel încât nu a vazut ce au facut în interior. La un moment dat, în apartament a intrat un baiat, care s-a aratat surprins la vederea sa, si imediat din camera au iesit si ceilalti doi, G.E. spunându-i sa mearga, astfel ca au plecat toti trei, fara sa vorbeasca nimic cu acel baiat. Inculpatul a precizat ca, o data ajunsi în fata blocului, G.E. si „V.” au plecat cu un taxi, fara a-i da alte explicatii. Inculpatul a sustinut ca nu a avut cunostinta de faptul ca au fost sustrase bunuri din acel apartament, iar la câteva zile dupa aceasta întâmplare a plecat în Spania pentru a-si cauta un loc de munca, abia ulterior aflând de la parintii sai ca este cautat de politie, însa, nestiindu-se cu nimic vinovat, nu a revenit în tara decât dupa aproximativ un an, când a luat cunostinta de acuzatiile ce i se aduc.
S-a remarcat asadar ca inculpatul I.A.C. nu a contestat prezenta sa în apartament, sustinând însa ca nu stia al cui este apartamentul, ca nu a vazut ce au facut G.E. si „V.” în interior, ca nu cunostea intentiile acestora si ca nu a participat la sustragerea de bunuri din acel apartament si nici nu a avut cunostinta de comiterea unei asemenea fapte.
Instanta a înlaturat aceste sustineri ale inculpatului, analizate prin prisma întregului material probator administrat în cauza, ca nefiind plauzibile. În acest sens, instanta a retinut faptul ca urmele de ravasire prezente în încaperea din care au fost sustrase bunurile sunt evidente, asa cum rezulta din mentiunile procesului-verbal de cercetare la fata locului si din fotografiile aferente, fiind astfel imposibil ca inculpatul I.A.C., aflat în holul apartamentului, sa nu-si fi dat seama de ceea ce se întâmpla, cu atât mai mult cu cât din declaratia martorului L.N.V. a reiesit ca, în momentul în care a intrat în apartament, l-a surprins pe inculpat în hol, iar usa de acces din hol în camera era întredeschisa. Aceste aspecte s-au coroborat cu împrejurarea ca, initial, concubina inculpatului, S.R., a dat declaratii mincinoase în cauza, în scopul de a-i asigura acestuia un alibi, cu faptul ca, la scurt timp dupa savârsirea faptei, inculpatul a plecat din tara, sustragându-se cercetarii penale, cu declaratia data de G. E. în dosarul nr. 9083/301/2006 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, care îl incrimineaza pe inculpatul I.A.C., sustinând ca acesta a participat la comiterea faptei de sustragere, si, nu în ultimul rând, cu concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica întocmit în cursul urmaririi penale ca urmare a supunerii inculpatului la testul poligraf, potrivit carora raspunsurile acestuia la întrebarile relevante ale cauzei (daca intentioneaza sa minta cu privire la faptul daca a participat sau nu la furtul din locuinta familiei L.; daca, înainte de a intra în locuinta familiei L., a avut asupra sa vreun moment cheile; daca el a furat din locuinta familiei L. banii si bijuteriile; daca, înainte de furt, el a facut rost de cheile de acces în locuinta familiei L.) au evidentiat modificari semnificative, interpretate de specialist ca indici ai comportamentului simulat al subiectului. Toate aceste elemente constituie indicii si probe indirecte care, în ansamblu, sunt suficiente pentru rasturnarea prezumtiei de nevinovatie instituite de lege în favoarea inculpatului, fundamentând convingerea instantei ca acesta a avut reprezentarea exacta a actiunilor sale si ale coparticipantilor, precum si a urmarilor acestora, în sensul ca a avut cunostinta de sustragerea bunurilor din locuinta familiei L. si a participat la savârsirea acestei fapte alaturi de G.E. si de cealalta persoana, ramasa neidentificata, actionând asadar cu vinovatie.
În ceea ce priveste însa natura contributiei inculpatului I.A.C. la savârsirea faptei de sustragere de bunuri din apartamentul partii vatamate L.L., instanta a retinut ca în cauza nu s-a facut dovada mai presus de orice îndoiala ca acesta ar fi comis el însusi actiunea de luare a bunurilor din posesia detinatorului de drept, în masura în care inculpatul a negat constant o asemenea activitate, iar din declaratia martorului ocular L.N.V. a rezultat ca inculpatul a fost surprins pe holul locuintei, G.E. si persoana ramasa neidentificata fiind cei care au fost surprinsi iesind din încaperea de unde se reclama sustragerea bunurilor. Singura proba care confirma situatia de fapt retinuta în rechizitoriu, în sensul ca inculpatul I.A.C. ar fi sustras el însusi bunurile, este declaratia numitului G. E., care, desi în prezenta cauza a avut valoarea probanta a unei declaratii de martor, nu a putut fi retinuta ca atare, în absenta coroborarii cu alte mijloace de proba, întrucât nu s-a putut face abstractie de faptul ca G.E. este el însusi coparticipant la fapta, având asadar un interes direct în cauza, iar declaratia sa a fost oricum doar partial corespunzatoare adevarului, în masura în care, în ceea ce îl priveste, a negat ca ar fi actionat în calitate de autor, admitând doar ca a asigurat paza celorlalti doi participanti, sustineri contrazise de declaratia martorului L.N.V.. Pentru motivele anterior expuse instanta a retinut ca sustinerile numitului G.E. nu sunt confirmate de nicio alta proba administrata în cauza, facând în favoarea inculpatului I.A.C. aplicarea principiului in dubio pro reo, potrivit caruia orice îndoiala profita inculpatului, astfelca participarea sa la savârsirea faptei ce face obiectul cauzei s-a limitat la aceea ca, dupa ce a patruns împreuna cu G.E. si persoana neidentificata în apartamentul familiei L. cu ajutorul unei chei contrafacute, în timp ce acestia cautau bunuri de valoare în singura încapere a locuintei, a ramas pe hol, asigurându-le paza, activitate prin care i-a ajutat la sustragerea banilor si a obiectelor de podoaba.
Instanta a retinut ca, in drept, fapta inculpatului I.A.C.care, la data de 07.02.2006, în jurul orei 1600, folosind o cheie contrafacuta, a patruns în apartamentul partii vatamate L.L., împreuna cu numitul G.E. si o alta persoana ramasa neidentificata, si i-a ajutat pe acestia, asigurându-le paza, sa sustraga din locuinta bunuri, respectiv suma de 215 RON si bijuterii confectionate din aur si argint, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt calificat prevazuta de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al. 1 – 209 al.1 lit. a, i C.p.
Întrucât contributia inculpatului la savârsirea faptei, astfel cum a fost retinuta pe baza materialului probator administrat în cauza, nu reprezinta acte de executare specifice infractiunii de furt, ci se circumscrie actelor de complicitate, inculpatul I.A.C. participând asadar la savârsirea faptei în calitate de complice si nu în calitate de autor, instanta, în temeiul art. 334 C.p.p., a schimbat în acest sens încadrarea juridica a faptei retinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, la cererea aparatorului ales al inculpatului. În consecinta, fata de situatia de fapt retinuta, a respins ca nefondata cererea formulata de aparatorul ales al inculpatului de schimbare a încadrarii juridice în infractiunea de favorizare a infractorului prevazuta de art. 264 C.p., fiind evident ca inculpatul I.A.C. a actionat în baza unei întelegeri prealabile cu ceilalti participanti la savârsirea faptei de sustragere.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicata inculpatului instanta a tinut seama de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsa fixate de art. 209 al. 1 C.p. (închisoare de la 3 la 15 ani), gradul de pericol social concret, dedus din împrejurarile comiterii faptei, respectiv din aceea ca inculpatul a participat alaturi de alte persoane la comiterea unei fapte de furt dintr-o locuinta, în care a patruns cu ajutorul unor chei potrivite, în posesia carora s-a aflat datorita unui complex de împrejurari favorabile, având în vedere si întinderea prejudiciului cauzat, evaluat de partea vatamata la 1.500 RON, dar si împrejurarea ca acesta a fost acoperit, cel putin partial, partea vatamata primind contravaloarea bunurilor sustrase si renuntând la pretentiile civile formulate în cadrul procesului penal. Instanta a tinut seama totodata de circumstantele personale ale inculpatului, care era cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat, în timpul minoratului, la o pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea conditionata a executarii, pentru savârsirea unei infractiuni de tâlharie, prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 6179/25.10.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, condamnare care, alaturi de prezenta, reflecta perseverenta inculpatului în nesocotirea valorilor sociale ocrotite de legea penala. În ceea ce priveste circumstantele personale ale inculpatului, instanta a retinut totodata constatarile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bucuresti si aspectele ce rezulta din înscrisurile în circumstantiere depuse la dosar de inculpatul însusi, respectiv faptul ca provenea dintr-o familie organizata, se bucura de suportul afectiv si financiar al parintilor si al celorlalte rude, avea o relatie stabila cu S.R. si îsi câstiga existenta prin munca. Nu în ultimul rând, instanta a retinut ca inculpatul a avut o atitudine nesincera pe parcursul procesului penal, negând în mod constant savârsirea faptei de care este învinuit. Fata de ansamblul acestor elemente ce caracterizeaza pericolul social concret al faptei, dar si pericolul social pe care îl prezinta persoana inculpatului, instanta a retinut ca nu pot fi primite sustinerile aparatorului ales al inculpatului privind incidenta în cauza a dispozitiilor art. 181 C.p., si nici cele privind incidenta dispozitiilor art. 74 C.p., privind circumstantele atenuante judiciare. În raport de toate aceste elemente de individualizare, având în vedere si intervalul de timp scurs de la data savârsirii faptei, s-a aplicat inculpatului o pedeapsa cu închisoarea egala în cuantum cu minimul special, pedeapsa apta sa asigure atingerea scopului prevazut de art. 52 C.p.
S-a constata ca infractiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentinta este concurenta, conform art. 33 lit. a C.p., cu infractiunea pentru care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, definitiva prin decizia penala nr. 6179/25.10.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
Astfel, în baza art. 85 C.p. rap. la art. 110 C.p., s-a anulat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 478/07.04.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, iar în baza art. 36 al. 1 C.p. rap. la art. 33 lit. a C.p. si art. 34 al. 1 lit. b C.p., s-a contopit pedeapsa aplicata inculpatului prin prezenta cu pedeapsa anterioara, urmând ca inculpatul sa execute ca pedeapsa rezultanta pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în raport de criteriile anterior mentionate si apreciind ca scopul pedepsei va putea fi atins chiar fara privarea de libertate, inculpatul fiind la o vârsta la care înca avea nevoie de sprijin pentru a constientiza exigentele sociale, instanta a dispus în temeiul art. 861 C.p. suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit în conditiile art. 862 C.p., urmând a fi suspendata pe aceeasi durata executarea pedepsei accesorii aplicate, conform art. 71 alin. 5 C.p.p. La alegerea modalitatii de individualizare a executarii pedepsei, instanta a avut în vedere faptul ca inculpatul a beneficiat pentru condamnarea din timpul minoritatii de suspendarea conditionata a executarii pedepsei, masura ce s-a dovedit insuficienta în conditiile în care acesta se afla în prezent într-un nou conflict cu legea penala (fapta ce face obiectul acestei cauze fiind savârsita ulterior atentionarii inculpatului, prin pronuntarea unei sentinte de condamnare în prima instanta, asupra consecintelor faptelor sale penale), astfel încât s-a impus alegerea unei masuri mai dure, pentru a preîntâmpina savârsirea de noi fapte penale si pentru a favoriza reintegrarea sa în societate, dar si concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bucuresti. Astfel, consilierul de probatiune a precizat ca existenta condamnarii anterioare si cercetarea inculpatului în alte cauze penale, nefinalizate însa prin sentinte de condamnare, releva faptul ca acesta, la momentul respectiv, dispunea de o capacitate scazuta de analiza a consecintelor faptelor sale si de asumare a responsabilitatii, factorii ce pot influenta în mod negativ conduita generala a inculpatului provenind din trecutul acestuia de adolescent rebel, dornic de socializare si de valorizare prin aderarea la un grup nepotrivit si prin petrecerea timpului într-un mod neconstructiv, caracterizat prin absenteism scolar si prin implicarea sa în savârsirea unor fapte penale. A retinut totodata, ca factori pozitivi, mediul familial al inculpatului, ce i-a oferit un model pro social, încercând sa-l îndeparteze de anturajul nepotrivit, sa-l controleze, sa-l ajute asigurându-i un loc de munca, învatându-l o meserie si încurajând relatia sa cu S. R., astfel încât în prezent inculpatul dispune de stabilitate locativa, de o minima pregatire scolara si de suportul moral, afectiv si emotional al familiei si al prietenei sale, concluzionând ca toti acesti factori pozitivi pot compensa factorii negativi din trecut. A mai precizat ca în perioada de timp trecuta de la savârsirea faptei pentru care este judecat, inculpatul a facut dovada schimbarii comportamentului sau problematic, încercând sa se integreze social, prin desfasurarea unor activitati lucrative si prin desprinderea de influenta negativa a anturajului, apreciind ca ar fi dorit ca inculpatul sa dobândeasca o anumita independenta economica si sa se reduca gradul de dependenta fata de familia de origine, prin obtinerea unei calificari profesionale, considerând totodata necesara includerea sa într-un program de dezvoltare a capacitatilor rezolutive si a abilitatii de gestionare a interactiunilor de grup, program derulat de institutii abilitate în acest scop.
În consecinta, instanta a încredintat supravegherea inculpatului Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Bucuresti, obligând inculpatul sa se supuna masurilor de supraveghere pe durata termenului de încercare si a obligatiilor impuse de instanta.
Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, sentinta penala nr.535 din 23.11.2009 dosarul nr. 6145/301/2009