Gresita solutionare a caii de atac împotriva sentintei pronuntate pentru o infractiune pentru care punerea în miscare a actiunii penale a fost facuta la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
C.proc.pen., art.3851 alin.1 lit.d1,
C.proc.pen., art.3859 alin.1 pct.3,
C.pen., art.305 alin.1 lit.c si alin.2
Decizia penala nr. 138, din 12.02.2010
Prin sentinta penala nr.226 din 16 octombrie 2009 pronuntata de Judecatoria Gaesti, în temeiul disp. art.305 lit.c C.pen., a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 600 lei pentru savârsirea infractiunii de abandon de familie, dispunându-se, totodata, suspendarea conditionata a executarii acesteia, conform art.81 C.pen.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel partile vatamate B.M. si B.O. criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
În motivarea apelului a fost criticata sentinta sub aspectul pedepsei aplicate, sustinându-se ca aceasta este prea blânda în raport cu fapta savârsita, cu atât mai mult cu cât si în cursul anului 2009 inculpatul a avut aceiasi atitudine, neachitând pensia datorata, ca acesta a facut o regula din a nu plati pensia de întretinere si ca de mai multe ori s-a formulat plângere penala prealabila dar a intervenit împacarea în cursul procesului penal.
Prin decizia penala nr.180 din 08 decembrie 2009 Tribunalul Dâmbovita a respins, ca nefondat, apelul declarat de partile vatamate B.M. si B.O.C., prin reprezentat legal I.M. si a dispus obligarea apelantilor la cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de control judiciar a retinut ca situatia de fapt si vinovatia inculpatului, care pe o perioada mai mare de doua luni, cu rea credinta, nu a achitat pensia de întretinere stabilita prin hotarâre judecatoreasca, a fost corect stabilita de instanta de fond, în urma unei analize judicioase a tuturor probelor administrate în cauza.
Prin urmare, în mod corect, instanta de fond a apreciat ca fapta savârsita de inculpat întruneste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie, prevazuta de art. 305 lit. c C.pen.
Sub aspectul individualizarii pedepsei - aspect criticat de apelanti - tribunalul a constatat ca judecatoria a facut, de asemenea, o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor incidente cât si o corecta apreciere a elementelor care privesc fapta si faptuitorul, dându-se eficienta corespunzatoare circumstantelor personale ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, plata partiala efectuata pe parcursul procesului penal, astfel încât, instanta s-a orientat la o pedeapsa cu amenda penala.
Pe de alta parte, s-a motivat ca datele cauzei au îndreptatit prima instanta la aplicarea dispozitiilor art.81 C.pen., privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei, acesta, având în vedere ca prin atitudinea pe care a manifestat-o, inculpatul a dovedit ca regreta fapta si a format convingerea ca pe viitor conduita sa va fi mai buna chiar si fara executarea efectiva a pedepsei.
Împotriva ambelor hotarâri au declarat recurs partile vatamate B.M. si B.O. ultimul, prin reprezentat legal I.M. criticându-le de nelegalitate si netemeinicie sub aspectul individualizarii judiciare a pedepsei.
Reiterând criticile invocate în fata tribunalului, s-a sustinut de catre recurenti ca pedeapsa aplicata inculpatului este prea blânda câta vreme în perioada ianuarie 2008 - noiembrie 2008 a trimis numai suma de 800 lei înregistrând o restanta de 2.160 lei, iar în anul 2009 nu a achitat nici o suma din obligatia de întretinere stabilita.
Mai mult, s-a sustinut de catre recurenta B.M. ca în prezent aceasta este studenta si mai mult ca oricând lipsa banilor îi poate afecta cariera, astfel încât si din acest motiv, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsa cu închisoarea si obligarea acestuia la plata pensiei de întretinere datorata celor doi copii.
În urma examinarii deciziei recurate, Curtea a constatat ca, recursurile declarate de partile vatamate sunt fondate, însa pentru alte considerente decât cele invocate, retinând urmatoarele:
Prin Rechizitoriul nr.851/P/2008 din 5 mai 2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Gaesti, judetul Dâmbovita, a fost pusa în miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului B.F. pentru savârsirea infractiunii de abandon de familie, prev. si ped. de art.305 alin.1 lit.c C.pen.
Dupa administrarea probatoriilor, Judecatoria Gaesti, prin sentinta penala nr.226 din 16.10.2009 în temeiul disp. art.305 alin.1 lit.c cu aplic. art.63 alin.3 C.pen., a dispus condamnarea inculpatului la amenda penala în cuantum de 600 lei pentru savârsirea infractiunii de abandon de familie iar conform art.81 Cod penal a suspendat conditionat executarea pedepsei pe o durata de 1 an, reprezentând termenul de încercare.
Împotriva sentintei au declarat apel partile vatamate Baraceanu Mihaela si Baraceanu Olimpiu Constantin, ce a fost respins de Tribunalul Dâmbovita prin decizia penala nr.180 din 8 decembrie 2009.
În conformitate cu art.305 alin.2 C.pen., în cazul infractiunii de abandon de familie, actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate iar potrivit art.3851 lit.d1 C.proc.pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr.356/2006 pot fi atacate cu recurs sentintele privind infractiunile pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului a rezultat, într-adevar, ca punerea în miscare a actiunii penale împotriva inculpatului B.F. sub aspectul infractiunii prev. de art.305 alin.1 lit.c C.pen., a fost facuta la plângerea prealabila a partilor vatamate B.M. si B.O.C., acesta din urma, prin reprezentant legal I.M., conform înscrisurilor aflate la filele 5-7 d.u.p. si desi în dispozitivul sentintei s-a mentionat dreptul persoanelor nemultumite de a declara recurs împotriva acestei hotarâri în termen de 10 zile de la comunicare, calea de atac formulata de partile vatamate a fost gresit calificata de tribunal ca fiind apel si solutionata în complet de doi judecatori, în loc de recurs, în complet de trei judecatori, cu încalcarea dispozitiilor legale anterior mentionate, fapt ce a atras incidenta disp.art.197 alin.2 si 3 c.proc.pen.
Procedând astfel, Tribunalul Dâmbovita a pronuntat o hotarâre afectata de nelegalitate, în cauza fiind retinuta incidenta cazului de casare prev. de art.3859 pct.3 C.proc.pen., asa încât în temeiul disp. art.38515 pct.2 lit.c din acelasi cod, au fost admise recursurile declarate de partile vatamate si casata decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovita pentru solutionarea acesteia în calea de atac a recursului.
În raport de solutia pronuntata, s-a motivat ca nu se justifica examinarea criticilor invocate de partile vatamate si care vizeaza fondul cauzei, acestea urmând a fi sustinute în fata Tribunalului Dâmbovita cu ocazia judecarii recursului declarat de acestea împotriva sentintei penale nr.226 din 16 octombrie 2009 a Judecatoriei Gaesti.