Hotărâre a.g.a. de delegare a competenţei de majorare a capitalului social către consiliul de administraţie. Respectarea dreptului de informare a acţionarilor. Cvorum necesar. Condiţii pentru admiterea cererii de intervenţie accesorie.

Dosar Nr. 119/Ap (16.10.2008)

Hotarâre A.G.A. de delegare a competentei de majorare a capitalului social catre consiliul de administratie. Respectarea dreptului de informare a actionarilor. Cvorum necesar. Conditii pentru admiterea cererii de interventie accesorie.

Art. 243 alin. 5 din Legea nr. 297/2004 si art. 136 alin 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 impun societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piata de capital obligatia de a pune la dispozitia actionarilor, pe website-ul propriu sau la sediul acesteia, documentele sau informatiile vizând problemele înscrise pe ordinea de zi a adunarilor generale ale actionarilor.. Obligatia fiind alternativa, emitentul se poate elibera prin efectuarea publicitatii într-una din cele doua modalitati.

Autorizarea consiliului de administratie de a majora capitalul social subscris pâna la o anumita valoare nominala determinata, se acorda în conditiile de cvorum si majoritate prevazute la art. 217 alin. 3, respectiv în prezenta actionarilor reprezentând trei patrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor actionarilor prezenti.

Singura conditie pentru admiterea în principiu a cererii de interventie accesorie este justificarea interesului personal, constând în posibilitatea lezarii drepturilor sale în situatia în care partea în favoarea careia a formulat cererea de interventie ar pierde procesul.

Prin sentinta nr. 22/C/14.04.2008, Tribunalul Brasov – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a admis cererea formulata de reclamanta SIF T. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. H. S.A. si în consecinta a dispus anularea Hotarârii A.G.E.A. a pârâtei din 29.09.2007, publicata în Monitorul Oficial al României partea a IV-a, nr. 3029/31.10.2007 si comunicarea hotarârii, dupa ramânerea sa irevocabila, catre O.R.C. de pe lânga Tribunalul Brasov, în vederea radierii mentiunilor efectuate în temeiul hotarârii A.G.E.A anulata. A obligat-o pe pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecata.

La pronuntarea acestei hotarâri, prima instanta a retinut ca reclamanta ca actionar al pârâtei are calitatea de a formula actiune în anularea hotarârilor adunarii generale ale acestuia, ca urmare, exceptia lipsei calitatii procesuale active a fost respinsa.

Cu privire la fondul cauzei s-a constatat ca hotarârea A.G.E.A. a pârâtei din 29.09.2007 este nelegala pentru urmatoarele motive:

Pârâta nu a facut dovada punerii la dispozitie, conform art. 136 alin.3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a documentelor, materialelor informative si procurilor speciale pe website-ul emitentei, dreptul la informare al actionarului – reclamant fiind, din aceasta perspectiva, lezat.

De asemenea, instanta a retinut ca, potrivit art. 115 alin.2 din Legea nr. 31/1990 republicata, hotarârile de majorare a capitalului social se iau de AGEA cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati.

Asadar AGEA nu poate dispune majorarea capitalului social în conditii obisnuite cvorum si majoritate prevazute la alin.1 al art. 115.

Este de principiu ca o entitate juridica nu poate transmite mai multe drepturi decât are.

Ori din moment ce AGEA nu poate hotarî decât cu cvorumul si majoritatea impuse de art. 115 alin.2 din Legea 31/1990 de art. 115 alin.2 din Legea 31/1990 republicata majorarea capitalului social, în aceleasi conditii are dreptul si sa transmita (sa delege) consiliului de administratie aceste puteri referitoare la majorarea capitalului social.

Asadar textul art. 220 indice 1 din legea 31/1990 republicata trebuie raportat si la art. 115 alin.1 din acelasi act normativ, delegarea de atributii catre consiliul de administratie privind majorarea de capital social putând fi hotarâta de AGEA doar cu votul a doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentanti în adunare.

În caz contrar, s-ar permite eludarea dispozitiilor art. 115 alin.2 din Legea 31/1990 republicata prin adoptarea unei hotarâri de delegare a atributiilor privind majorarea de capital social catre consiliul de administratie în conditiile alineatului 1 a art. 115, ceea ce nu poate fi permis.

Împotriva sentintei au declarat apel pârâta si actionarii acesteia, G.N.L. si C.B.

Apelanta pârâta a solicitat schimbarea în tot a sentintei, în sensul respingerii actiunii, ca fiind formulata de o persoana juridica fara calitate procesuala activa, iar pe fond ca netemeinica si nelegala, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active, se sustine dreptul material la actiune în conditiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 apartine numai actionarilor care aveau dreptul legal de a participa la adunarea generala, respectiv, numai cei înscrisi în evidentele societatii sau în cele furnizate de registrul independent privat al actionarilor, la data de referinta, asa cum rezulta din dispozitiile art. 123 alin. 2 si 243 alin. 1 din Legea nr. 297/2004. Din înscrisurile depuse de intimata reclamanta rezulta calitatea sa de actionar la data de 29.09.2007, data tinerii sedintei A.G.E.A. si nicidecum la data de 21.09.2007, data de referinta.

Cu privire la fondul cauzei se sustine ca instanta de fond a gresit retinând ca votul pentru adoptarea pct. 1 din Hotarârea A.G.E.A. atacata s-a luat cu un procent mai mic din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti în adunare. În mod gresit se retine ca intimata-reclamanta SIF Transilvania detinea un procent de 15,21064 % din capitalul social. Din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca intimata-reclamanta detinea un procent de 45,21106 % din capitalul social al S.C. H: S.A. iar actionarul G.N.L. un procent de 50,966554 %.

În concluzie, la sedinta A.G.E.A. au participat G.N.L. si S.I.F. T. S.A., actionari reprezentând împreuna 96,1771 % din capitalul social al S.C. H. S.A. iar hotarârea a fost adoptata cu votul actionarului G.N.L., detinator a 50,966554 % din capitalul social, cu îndeplinirea cerintei de cvorum prevazute la art. 115 alin. 1 teza I din Legea nr. 31/1990.

Referitor la lezarea dreptului reclamantei la informare, apelanta sustine ca a facut dovada punerii la dispozitie, pe website-ul S.C. H. a documentelor, materialelor informative si procurilor speciale. În conformitate cu dispozitiile art. 136 alin. 3 Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., legiuitorul a dat posibilitatea emitentului de a alege modalitatea în care sa puna la dispozitia actionarilor documentele ce urmeaza a fi dezbatute si aprobate de Adunarea Generala a Actionarilor, materialele informative si procurile speciale de reprezentare, sau pe suport electronic pe website sau pe suport de hârtie, la sediul acestuia.

Apelanta critica si concluzia instantei de fond ca autorizarea de catre A.G.E.A. a Consiliului de administratie de a efectua o majorare de capital nu poate fi hotarâta decât în conditiile prevazute la art. 115 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, respectiv cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati la sedinta AGEA, sustinând ca aceasta teza este contrara dispozitiilor legale expuse si imperative cuprinse în alin. 4 al art. 2201 si în art. 217 alin. 3 din Legea nr. 31/1991 republicata si modificata.

C.V. si G.N.L. au declarat apel atât împotriva sentintei civile nr. 22/CC/14.04.2008, cât si împotriva încheierii din data de 25.02.2008, prin care li s-au respins în principiu cererile de interventie în interesul pârâtei, cu motivarea ca nu au facut dovada calitatii de actionar.

Ambii apelanti sustin ca instanta de fond trebuia sa verifice daca acestia justificau un interes propriu prin cerere de interventie accesorie, daca cererea are legatura cu apararile pârâtei si daca, în raport de continutul acestor aparari cererea de interventie este admisibila.

Instanta nu a analizat aceste aspecte, marginindu-se la a aprecia cu privire la calitatea lor de actionari, fara a le pune în vedere sa faca aceasta dovada.

Nu la fel a procedat instanta cu reclamanta, careia nu i-a solicitat sa faca dovada calitatii procesuale active iar atunci când pârâta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a acordat un nou termen pentru ca reclamanta sa faca dovada calitatii de actionar.

Intimata reclamanta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor, ca nefondate.

Examinând sentinta atacata în limitele motivelor de apel, în raport de probele administrate si de dispozitiile legale în materie, curtea a retinut urmatoarele:

Cu privire la apelul pârâtei

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active, se constata ca, din extrasele eliberate de Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Brasov rezulta calitatea reclamantei de actionar al societatii înca de la data constituirii acesteia. De altfel, calitatea acesteia de actionar al societatii nu a fost contestata de catre actionarul majoritar în cadrul sedintei adunarii generale a actionarilor iar apelanta, în cadrul motivelor de fond recunoaste ca la data de referinta reclamanta detinea un procent de 45,2106 % din capitalul social.

Rezulta ca acest motiv de apel este neîntemeiat.

Primul motiv de apel referitor la fondul cauzei este, de asemenea, nefondat. Indicarea procentului de 15,21064 % din capitalul social al societatii este doar o eroare materiala procentul corect fiind de 45,21064 %.

Afirmatia potrivit careia votul pentru adoptarea punctului 1 din hotarâre s-a luat cu un procent mai mic decât drepturile de vot detinute de actionarii prezenti în adunare este corecta, întrucât reprezentantul reclamantei a votat „împotriva”. Aceasta constatare nu are însa relevanta în solutionarea cauzei.

Referitor la pretinsa încalcare a dreptului de informare a actionarilor se retine ca art. 136 alin 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 impune obligatia de a pune la dispozitia actionarilor „pe website-ul emitentului sau la sediul acestuia” documentele, materialele informative, precum si procurile speciale.

De asemenea, potrivit art. 243 alin. 5 din Legea nr. 297/2004 „cu minimum 5 zile înaintea adunarii generale a actionarilor, societatea va pune la dispozitia actionarilor, pe website-ul propriu sau la sediul acesteia, documentele sau informatiile vizând problemele înscrise pe ordinea de zi.”

Asadar, legiuitorul a dat posibilitatea emitentului de a pune la dispozitia actionarilor documentele ce urmeaza a fi dezbatute si aprobate de adunarea generala a actionarilor fie pe suport electronic pe website, fie pe suport de hârtie, la sediul acestuia.

Toate documentele si materialele informative au fost puse la dispozitia actionarilor la sediul societatii, începând cu data de 21.09.2007, actionarii fiind înstiintati despre aceasta prin convocatorul publicat în Monitorul Oficial. Ca urmare, emitentul având posibilitatea sa aleaga modalitatea în care sa puna la dispozitia actionarilor documentele mai sus mentionate, nu mai era necesara publicarea acestora pe website.

Rezulta ca apelanta a respectat întocmai dispozitiile art. 243 alin. 5 din Legea nr. 297/2004 si art. 136 alin. 2 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.

Cu privire la majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea hotarârii de delegare a competentei de majorare a capitalului social catre consiliul de administratie se retine ca prin hotarârea A.G.E.A. ce formeaza obiectul actiunii nu s-a hotarât majorarea capitalului social, ci delegarea unor competente în favoarea consiliului de administratie. De aceea, nu se poate interpreta ca aceasta hotarâre poate fi adoptata numai cu majoritatea ceruta de lege pentru hotarârile de majorare a capitalului social.

De altfel, art. 2201 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 prevede expres ca autorizarea consiliului de administratie de a majora capitalul social subscris pâna la o anumita valoare nominala determinata, se acorda în conditiile de cvorum si majoritate prevazute la art. 217 alin. 3, respectiv în prezenta actionarilor reprezentând trei patrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor actionarilor prezenti.

Interpretarea instantei de fond ca aceasta autorizare nu poate fi hotarâta decât în conditiile prevazut la art. 115 alin. 2, respectiv cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentanti este contrara dispozitiilor legale imperative, mai sus mentionate.

Fata de aceste considerente, se constata ca nu exista motive de anulare a hotarârii A.G.E.A. a pârâtei S.C. H. S.A. din 29.09.2007, astfel ca apelul este întemeiat, urmând a fi admis.

Cu privire la apelurile intervenientilor

Motivul pentru care instanta de fond nu a încuviintat în principiu cererile de interventie în interesul pârâtei formulate de C.V. si G.N.L. a fost acela ca acestia nu au facut dovada calitatii de actionar cu extras din registrul de actionar.

Din dispozitiile art. 49 Cod procedura civila rezulta ca intervenientul în interesul uneia din parti nu invoca un drept propriu, si sprijina doar apararea partii în favoarea careia s-a facut.

De aceea, singura conditie pentru admiterea în principiu a unei astfel de cereri este justificarea interesului personal, constând în posibilitatea lezarii drepturilor sale în situatia în care partea în favoarea careia a formulat cererea de interventie ar pierde procesul.

În speta, pentru admiterea cererii de interventie în interesul pârâtei, tertii ar trebui sa dovedeasca eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi în cazul anularii hotarârii A.G.E.A. a S.C. H. S.A..

Apelantul C.V. a justificat interesul în mentinerea hotarârii A.G.E.A. atacate prin exercitarea dreptului de preferinta la majorarea capitalului social al S.C. Hidromecanica S.A., asa cum rezulta din cererea depusa la dosar.

Apelantul G.N.L. a facut dovada ca este actionar majoritar al societatii pârâte si a votat în favoarea adoptarii hotarârii ce formeaza obiectul actiunii. Ca urmare, interesul sau de a nu fi anulata aceasta hotarâre este evident.

Fata de aceste considerente rezulta ca cele doua cereri de interventie în interesul pârâtei erau admisibile în principiu, iar în raport de netemeinicia actiunii acestea sunt si întemeiate.

Decizia civila nr. 119/Ap din 16 octombrie 2008