Hotarârea AGEA privitor la majorarea capitalului social neadusa la îndeplinire în termen de un an - Caducitate. Reorganizare judiciara si faliment. Încetarea existentei ca persoana juridica a societatii. Societatea aflata în faza lichidarii judiciare. Capacitate de exercitiu restrânsa în sensul ocrotirii asociatilor.
(Legea nr.31/1990 art.219, 233 pct.4. Legea nr.64/1995 art.28 si 29)
1 - Conform art.219 din Legea nr.31/1990 republicata "hotarârea adunarii generale privind majorarea capitalului social produce efecte numai în masura în care este adusa la îndeplinire în termen de un an de la data adoptarii".
Dupa aceasta data hotarârea devine caduca.
2 - Societatea asupra careia s-a deschis procedura falimentului înceteaza sa mai existe ca persoana juridica (art.28 si 29 din Legea nr.64/1995)
Totusi, conform Legii nr.31/1990 art.233 alin.4, pentru nevoile lichidarii patrimoniului societatii si ale ocrotirii drepturilor asociatilor sociali, societatea în faza lichidarii îsi mentine o capacitate de exercitiu restrânsa când lichidatorii nu vor mai întreprinde operatiuni noi si acte tinând de constituirea societatii.
(Decizia comerciala nr.58/02.02.2007 - Sectia a VI-a Comerciala a Curtii de Apel Bucuresti)
Prin actiunea înregistrata la 07.04.2006 reclamanta S.C. E. E. S.A. societate în faliment prin lichidator judiciar S.C. C. C. 2003 S.R.L. a chemat în judecata pârâta S.C. E. S.A. solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta în cauza sa oblige pârâta sa constituie aportul în natura la capitalul social al societatii E. E. S.A. constând în teren si constructie în valoare totala de 4.173.146.227 ROL (417.314 RON) astfel cum s-a obligat prin hotarârile AGEA din 10.10.2003 si din 06.11.2003, precum si la plata de daune moratorii în suma de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data obligarii la constituirea aportului în natura si pâna la constituirea lui în natura, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinta comerciala nr.6921/14.09.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala s-a respins exceptia lipsei de obiect a actiunii invocata de pârâta, ca neîntemeiata.
S-a respins ca neîntemeiata actiunea reclamantei.
În motivarea acestei sentinte s-a retinut ca în ce priveste exceptia lipsei de obiect a actiunii aceasta a fost respinsa deoarece prin expertiza ce s-a dispus în cauza a fost identificat imobilul ce constituie aportul în natura.
Pe fond s-a retinut ca cele doua hotarâri AGEA nu au devenit caduce asa cum a sustinut pârâta pe motivul ca nu ar fi fost aduse la îndeplinire în termenul legal de un an de la data adoptarii lor conform art.219 din Legea nr.31/1990, deoarece pârâta nu a putut face convingator dovada datei de la care se ia în considerare termenul de un an, datorita faptului ca hotarârile au fost atacate prin cai de atac, la care ulterior, respectiv la 08.04.2005 s-a renuntat, iar la cealalta s-a solicitat anularea hotarâri AGEA în cauza si deci nu s-a facut dovada ca s-ar fi cerut suspendarea executarii conform art.133 din Legea nr.31/1990, iar cererea pentru anularea unei hotarâri generale nu atrage automat suspendarea executarii.
Nu a putut fi retinuta nici apararea privind lipsa de obiect a celor doua hotarâri AGEA pe motiv ca nici celalalt actionar nu a procedat la aducerea aportului pentru majorarea de capital social, nici scopul pentru care pârâta ar fi participat cu aport în natura la majorarea capitalului social, si anume ca pastrarea cotei de 50% nu mai subzista.
De asemenea, nu a putut fi primita sustinerea reclamantei în sensul ca hotarârea AGEA din 10.10.2003 s-a luat când nu era deschisa procedura falimentului întrucât aceasta nu s-a pus în executare, si nici culpa pârâtei întrucât atacarea unei hotarâri AGEA este dreptul actionarilor prevazut de art.132 din Legea nr.31/1990.
Referitor la inadmisibilitatea actiunii întemeiata pe art.28 lit.g din Legea nr.64/1995 se retine ca nu poate avea loc o modificare a capitalului social prin noi aporturi, în aceasta faza a constatarii imposibilitatii de organizare a societatii si deschiderea procedurii falimentului.
În plus s-a înlaturat si apararea pârâtei în sensul ca cele doua hotarâri AGEA ar încalca dispozitiile art.215 alin.4 din Legea nr.31/1990 deoarece bunurile ce constituiau aportul în natura au fost mentionate în raportul de evaluare si rezulta din actele de proprietate.
Imposibilitatea executarii hotarârii AGEA a reclamantei din 06.11.2003 s-a invocat prin raportare la conditia prevazuta de pct.2 potrivit careia majorarea urma a se face cu pastrarea numarului de actiuni si a proportiei valorii nominale, procentele de participare a actionarilor urmând sa ramâna conform contractului initial, ori majorarea cu noi aporturi nu se refera la toti asociatii, pentru a se pastra numarul de actiuni initiale.
Pentru toate cele retinute, s-a pronuntat sentinta de mai sus.
Împotriva sentintei comerciale nr.6921/14.09.2006 a declarat apel reclamanta S.C. E. E. S.A.
Facând un scurt istoric al faptelor si situatiei juridice a societatii, referindu-se la trei hotarâri AGEA respectiv din 10.10.2003, 06.11.2003 si 23.01.2004 prin care s-a decis majorarea capitalului social al S.C. E. E. S.A. cu aport în creante si în natura, apelanta-reclamanta a precizat ca prin sentinta nr.2396/24.11.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala în dosarul nr.5470/3/2004 s-a hotarât deschiderea procedurii de reorganizare si faliment a S.C. E. E. S.A., iar prin încheierea din 09.02.2006 s-a dispus intrarea sa în faliment.
Prin cererea de apel a criticat sentinta atacata pentru urmatoarele motive:
- Instanta de apel a facut o interpretare gresita a dispozitiilor art.219 si 133 din Legea nr.31/1990, cu referire la suspendarea executarii unei Hotarâri a Adunarii Generale a Asociatilor atacata cu actiune în anulare, deoarece atâta timp cât hotarârea în discutie, respectiv din 23.01.2004, este legala, suspendarea cererii pe cale judecatoreasca nu are nicio relevanta sub aspectul termenului de la care aceasta hotarâre trebuia pusa în executare.
Întârzierea punerii ei în executare a fost determinata de însasi pârâta, aceasta motivând ca nu poate proceda la punerea ei în executare deoarece unii actionari minoritari au atacat-o cu actiune în anulare, ceilalti actionari fiind de acord implicit sau expres cu prorogarea termenului.
Concluzia fiind aceea ca prin acordul tuturor actionarilor s-a amânat punerea în executare pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a respectivelor actiuni în anulare.
Norma de drept cuprinsa la art.129 din Legea nr.31/1990 nu este de ordine publica, actionarii putând prevedea în mod expres un termen pentru executarea hotarârii de majorare a capitalului, sau pot amâna acest moment în functie de interesele lor. Din însusi textul legal rezulta caracterul de norma dispozitiva a acestei dispozitii de la art.129 din Legea nr.31/1990, sanctiunea caducitatii intervenind numai daca administratorii nu îsi îndeplinesc obligatia de executare a hotarârii în termen de un an, cu exceptia cazului în care actionarii hotarasc altfel.
A considerat ca interpretarea sanctionatorie a normei cuprinsa la art.129 din Legea nr.31/1990 este esential gresita atât în raport de caracterul hotarârii - majorare de capital - când drepturile creditorilor trebuie sa fie protejate, cât si în raport de caracterul juridic al unei hotarâri AGA care reprezinta acordul de vointa al partilor conform art.969 Cod civil coroborate cu dispozitiile din Legea nr.31/1990.
- ca instanta de fond a facut o aplicare gresita si a art.28 din Legea nr.64/1995, S.C. E. E. S.A. este titulara dreptului de creanta de a solicita instantei pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act aditional si de încheiere a judecatorului sindic de admitere a majorarii de capital.
Acest drept este un drept de creanta si nu un drept real lichidatorul având dreptul de a promova actiuni pentru a aduce în patrimoniul falitei bunuri, drept care nu-i poate fi restrâns. În acest sens sunt dispozitiile art.29 din legea mai sus aratata.
Referindu-se la Legea nr.31/1990 referitoare la aport, recurenta a aratat ca prin hotarârea AGEA a S.C. E. E. S.A. din 23.01.2004 actionarii pârâtei au subscris, deci si-au asumat obligatia la majorarea capitalului societatii cu aportul respectiv, societatea fiind titulara dreptului de creanta de a obtine transmiterea dreptului de proprietate asupra aportului în natura aprobat de catre S.C. E S.A.
Ca toti ceilalti actionari au subscris si varsat aportul si numai pârâta nu, iar obligatia societatii în faliment era aceea de a aduce acest aport în patrimoniul falitei.
- Ca instanta de fond nu si-a exercitat rolul sau activ si a judecat cauza numai în raport de temeiul de drept invocat de reclamanta, ori fiind vorba de o cerere de chemare în judecata sumara, aceasta necesita unele precizari, ceea ce conform art.129 si 130 Cod procedura civila instanta avea obligatia de a face.,
- Ca potrivit dispozitiilor art.233 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicata capacitatea de folosinta si de exercitiu a falitei este aceea de a sta în justitie pentru realizarea drepturilor sale de creanta, ori prin cererea sa tocmai acest lucru a urmarit si nu majorarea de capital cum în mod gresit a interpretat instanta de fond.
- Ca sustinerile pârâtei-intimate S.C. E S.A. privitor la imposibilitatea de executare a hotarârii AGEA A S.C. E. E. S.A. sunt false, deoarece în realitate acesti actionari nu au creante împotriva falitei, ci numai actiuni cu drepturile aferente de rigoare.
Pentru toate cele aratate mai sus a cerut admiterea apelului, schimbarea în tot a sentintei atacate si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata si obligarea pârâtei S.C. E S.A. de a constitui aportul în natura la care s-a obligat prin hotarârea AGEA S.C. E S.A. din 10.10.2003, solicita.
Prin întâmpinare la cererea de apel amplu motivata, intimata-pârâta S.C. E S.A. a cerut respingerea apelului considerând sentinta instantei de fond ca fiind temeinica si legala deoarece:
- instanta de fond a facut o analiza corecta a situatiei de fapt si de drept a motivelor care au determinat S.C. E S.A. de a se afla în imposibilitate de a depune aportul în natura la care s-a obligat conform hotarârii AGEA din 10.10.2003, 06.11.2003 si 23.01.2004;
- conform dispozitiilor art.133 si 219 din Legea nr.31/1990 instanta a apreciat în mod corect ca pentru anularea unei hotarâri AGA nu este necesara automat suspendarea executarii; în plus a stabilit culpa reclamantei-apelante care nu a adus la îndeplinire în termen de un an nici una din hotarârile amintite mai sus, astfel ca dupa aceasta perioada ele nu-si mai pot produce efectele devenind caduce;
- societatea sa a participat cu capital în lei, dar a fost în imposibilitate de a mai aduce aportul în natura, dar aceasta nu a avut nicio influenta prin conversia creantelor în actiuni, deoarece conform informatiilor de la Oficiul Registrului Comertului privind istoricul firmei recurente pe perioada 01.01.2003 - 01.11.2006 reiese ca, capitalul social nu a suferit nicio modificare în sensul majorarii acestuia cu noi aporturi, capitalul actual fiind identic cu cel varsat la data înfiintarii societatii, respectiv la 27.04.1993, ceea ce infirma afirmatia apelantei ca ceilalti actionari si-ar fi îndeplinit obligatia de majorare a capitalului si numai S.C. ELECTRONICA S.A. nu;
- considera ca instanta si-a exercitat rolul activ si a apreciat corect ca pentru situatia ajungerii în stare de faliment, în culpa este si apelanta deoarece nu a participat la rândul sau cu nicio obligatie. Ori, acum când este în faliment S.C. E. E. S.A. nu mai poate emite actiuni în schimbul aporturilor, fie ele în creanta sau în natura;
- a motivat amplu imposibilitatea executarii hotarârii AGEA S.C. E. E. S.A. din 23.01.2004, aratând ca altele au fost motivele întemeiate, retinute de instanta de fond care au dus la imposibilitatea executarii acesteia.
A depus acte în sustinerea întâmpinarii.
A cerut astfel respingerea apelului.
A depus la dosar si Note scrise.
Curtea de apel a considerat ca apelul este nefondat pentru urmatoarele motive:
Este de necontestat faptul ca societatea apelanta conform sentintei Tribunalului Bucuresti nr. 2396/24.11.2005 este în faliment.
În atare situatie existenta societatii ca persoana juridica a încetat.
Cu toate acestea dispozitiile Legii nr.31/1990 republicata, date fiind nevoile lichidarii patrimoniului societatii si ale ocrotirii drepturilor asociatilor si creditorilor sociali, impun necesitatea mentinerii personalitatii juridice dar numai "pentru operatiunile lichidarii, pâna la terminarea acesteia" (art.233 pct.4 din Legea nr.31/1990. A se vedea si "Drept comercial român" - Stanciu D. Carpenaru - Editura All Beck, pag.251).
Rezulta deci ca este vorba de o capacitate de exercitiu restrânsa a societatii, în sensul ocrotirii asociatilor, când lichidatorii nu vor mai întreprinde operatiuni noi si nu mai au voie sa faca niciun act tinând de constituirea societatii.
În atare situatie, în mod legal instanta de fond a retinut ca nu mai pot fi aduse modificari ale capitalului social prin noi aporturi odata constatata imposibilitatea de organizare a societatii prin deschiderea procedurii falimentului.
În plus, asa cum se prevede si prin Legea nr.31/1990 în mod expres la art.129, cele doua hotarâri AGEA au devenit caduce prin neaducerea lor la îndeplinire în termenul de un an de la data adoptarii lor.
Deci dreptul reclamantei de a mai cere aportul în natura era stins chiar înainte de intrarea în faliment a societatii.
Astfel fiind pentru toate cele aratate mai sus, Curtea retine ca sentinta instantei de fond nr.6921/14.09.2006 prin care s-a respins actiunea reclamantei este temeinica si legala.
În consecinta, fata de cele retinute, Curtea a respins apelul ca nefondat.