Imobil intrat în patrimoniul statului fara titlu valabil si detinut de o statiune de cercetari agricole. Neîndeplinirea cerintelor prevazute de art. 35 din Legea nr. 18/1991 si de art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr.213/1998.
Potrivit art.35 alin.1 din Legea nr.18/1991 terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete intrate în patrimoniul sau în conformitate cu prevederile legale existente pâna la 1 ianuarie 1990 iar din continutul alin. 2 al aceluiasi articol rezulta ca doar aceste terenuri proprietate de stat si care sunt administrate de institutiile si statiunile de cercetari agricole apartin domeniului public si ramân în administrarea acestora.
Art.11 alin.1 lit. a din Legea nr. 213/1998 prevede ca imobilele care apartin domeniului public sunt inalienabile.
Sectia civila – Decizia civila nr. 208/13 iunie 2008
Prin sentinta civila nr. 762/2001 pronuntata de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 3883/1999 a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul G.G.M. împotriva pârâtilor Statul român, Orasul Cisnadie reprezentat prin Primar, S.C. „C.” S.A. si Institutul de Montanologie Cristian.
S-a luat act de renuntarea reclamantului la judecarea actiunii formulate în contradictoriu cu pârâtii Consiliul judetean Sibiu, Consiliul local Cisnadie, RAGCL Sibiu, Statiunea de cercetare si Productie Pomicola Cisnadie si Statul român reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice.
Totodata, a fost respinsa cererea de interventie formulata de intervenientii G.L.– E., W.B., W.M. si R.D.W.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca raportul juridic dedus judecatii nu intra sub incidenta disp. art. 6 alin 2 teza I din Legea nr. 213/1998 întrucât imobilul face obiectul Legii nr.18/1991.
Prin decizia civila nr. 46/A/2002 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 1088/2002 a fost admis apelul declarat de reclamantul G.G.M. împotriva sentintei primei instante care a fost schimbata în parte în sensul admiterii în parte a actiunii formulate de reclamant împotriva pârâtilor Statul român, Consiliul local Cisnadie reprezentat prin primar, S.C. „C” S.A. Cisnadie si Institutul de Montanologie Cristian.
În consecinta, s-a constatat nulitatea exproprierii efectuate în baza art. 3 din Legea nr. 187/1945 privind imobilul înscris în CF 3890 Cisnadie nr. top 6734, a încheierii de întabulare nr. 35/1956 si s-a dispus restabilirea situatiei anterioare de CF în sensul reîntabularii dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea defunctilor G.M. si G.E.
S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
În considerentele deciziei s-a retinut ca imobilul a trecut în proprietatea statului prin Legea de expropriere nr. 187/1995 privind înfaptuirea reformei agrare, în mod abuziv, desi antecesorii reclamantului faceau parte din persoanele exceptate de la expropriere, acestia fiind cetateni onesti si care au facut dovada negativa ca nu au colaborat cu Germania hitlerista (fascista), cu adeverinta aflata la fila 72 din dosarul instantei de fond. Din aceasta adeverinta rezulta ca exceptarea de la expropriere a antecesorului reclamantului a fost definitiva, deoarece nu poate fi încadrat în dispozitiunile art. 3 din Legea si Regulamentul Legii de reforma agrara. Adeverinta a fost eliberata antecesorului petentului la 7 octombrie 1946 de catre Comisia de Plasa pentru aplicarea reformei agrare, astfel ca nu poate sustine ca a fost obtinuta pro causa.
În aceasta situatie, aplicarea Legii nr.187/1945 cu privire la imobilul din litigiu este nelegala si astfel, fiind exceptata în mod expres de la expropriere, toate operatiunile care s-au succedat în decursul timpului sunt lovite de nulitate absoluta, Statul român nedobândind dreptul de proprietate asupra imobilului în conditiile art. 17 din Decretul Lege 115/1938, nefiind vorba de întâlnirea unui acord de vointa în acest sens, iar întabularea nu s-a facut în baza unei hotarâri judecatoresti.
Modul în care Statul român a devenit proprietarul imobilului este în speta contrar dispozitiilor art. 644 si urm. Cod civil.
Fata de aceste considerente, Statul român a devenit proprietar asupra imobilului, fara a avea un titlu valabil, dobândire facuta cu încalcarea dispozitiilor art. 480 Cod civil, a Constitutiei României si a Conventiei pentru apararea drepturilor omului.
Dar aplicarea în speta a legii de expropriere mai era inadmisibila si pentru faptul ca obiectul exproprierii era casa de locuit si teren intravilan ce nu era o exploatare agricola.
Potrivit art. 126 din Decretul Lege 115/1938 încheierea de întabulare trebuia comunicata tuturor persoanelor aratate în CF, lucru ce nu s-a facut nici în prezent cu reclamantul sau antecesorul lor, astfel ca termenul de prescriptie nu putea sa curga împotriva acestora.
În mod gresit instanta de fond a retinut ca sunt aplicabile prev. Legii nr. 18/1991 si ca nu sunt aplicabile prev. art. 6 alin 2 din Legea nr. 213/1998, deoarece în speta este vorba de teren cu constructii în intravilan si nu teren arabil, iar proprietar actual (si nelegal) este Statul român.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC Cercetare si Dezvoltare Rurala CEDER S.A., transformata în actualul Institut pentru Cercetare si Dezvoltare pentru Montanologie Cristian, solicitând casarea deciziei si mentinerea sentintei primei instante.
În expunerea motivelor de recurs arata ca instanta de apel în mod eronat a apreciat ca sunt aplicabile disp. art. 6 alin 1, 2, 3 din Legea nr. 213/1998.
În prezent imobilul constituie proprietatea recurentei fiindu-i incidente prevederile art. 35 alin 2 din Legea nr. 18/1991.
În acest sens se mai precizeaza ca Guvernul a emis HG 636/1998 privind înfiintarea S.C. „C” SA cu patrimoniu propriu destinat cercetarii si productia de material saditor din categorii biologice superioare. Arata, deasemenea ca în conditiile art. 11 alin 1 lit. a din Legea nr. 213/1998 bunurile din domeniul public nu pot fi înstrainate.
În drept invoca art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea formulata în cauza, reclamantul G.G.M. a solicitat respingerea recursului aratând ca în mod legal instanta de apel a constatat nulitatea exproprierii si lipsa titlului de proprietate a statului în conditiile în care antecesorii reclamantului erau exceptati de la expropriere. Sustine ca imobilul este teren intravilan cu constructii si nu teren arabil sau exploatare agricola, nefiind aplicabile disp. Legii nr.213/1998.
Prin decizia civila nr. 208 din 13 iunie 2008, Curtea de apel Alba Iulia a respins recursul pârâtului pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 35 alin 1 din Legea nr. 18/1991 terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete intrate în patrimoniul sau în conformitate cu prevederile legale existente pâna la data de 1 ianuarie 1990 si înregistrate ca atare în sistemul de evidenta al cadastrului funciar general si amenajamentele silvice.
Din continutul alin 2 al aceluiasi text de lege rezulta ca doar aceste terenuri proprietate de stat, care sunt administrate de institutele si statiunile de cercetari agricole, stiintifice si silvice apartin domeniului public si ramân în administrarea acestora.
În speta însa nu sunt întrunite toate cerintele alineatului 1 al articolului de lege mentionat respectiv imobilul în discutie nu a intrat în patrimoniul statului în conformitate cu prevederile legale existente pâna la 1.01.1990.
Sub acest aspect se impune a se retine ca în mod corect instanta apelului a constatat ca aplicarea Legii nr. 187/1945 cu privire la imobilul în litigiu a fost nelegala deoarece, pe de o parte antecesorii reclamantului au fost exceptati de la expropriere, neputând fi încadrati în prevederile art. 3 a legii de reforma agrara.
Pe de alta parte, imobilul nu avea categoria de teren agricol ci teren intravilan cu constructii, ori legea de expropriere a avut ca obiect exploatarile agricole iar nu casele de locuit.
Astfel, exproprierea operata de Statul român s-a facut fara titlu valabil, modalitatea de preluare a imobilului fiind contrara prevederilor art. 480 Cod civil, Conventiei privind apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si Constitutiei în vigoare la acea vreme care garantau dreptul de proprietate.
În conditiile în care imobilul a intrat în patrimoniul statului cu încalcarea în primul rând a dispozitiilor legii de expropriere (nerespectarea art. 3) dar si a celorlalte acte normative mentionate, cerinta cuprinsa în alineatul 1 al art. 35 din Legea nr.18/1991 nu poate fi retinuta ca fiind îndeplinita în speta. În consecinta este exclusa aplicarea în cauza a dispozitiilor alin 2 al aceluiasi articol, sustinerile recurentului în acest sens neputând fi primite.
Rezulta ca în mod corect instanta de apel a apreciat ca în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998 actiunea reclamantului este pe deplin fundamentata.
Recurenta nu se poate prevala în speta nici de disp. art. 11 alin 1 lit. a din Legea nr. 213/1998 care statueaza în sensul inalienabilitatii imobilelor care apartin domeniului public.
În întelesul acestei legi, din domeniul public al statului fac parte doar bunurile care în perioada de referinta a legii au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, tratatelor internationale la care România era parte si a legilor în vigoare la data preluarii lor de catre stat.
Ori, asa cum s-a retinut mai sus, imobilul în discutie a fost preluat de stat fara titlu valabil, actul preluarii contravenind atât legii în baza caruia s-a operat cât si Constitutiei vremii, dispozitiilor Codului civil cât si Conventiei privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale.
Astfel, acesta nu poate fi considerat ca intrând în domeniul public al statului asa cum afirma recurenta ci poate fi revendicat de succesorii fostilor proprietari în acord cu prevederile art. 6 alin 2 din Legea nr.213/1998.
Fata de considerentele expuse si constatând ca în speta nu poate fi retinut ca fondat nici unul din motivele de nelegalitate invocate de recurenta si prevazute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul.