2. Imobil preluat de stat printr-un act de cedare fortata.
Efectul principiului relativitatii înscrierii în cartea funciara cu privire la anularea încheierilor de carte funciara.
Prin Decizia civila nr.9/A/25 ianuarie 2007 pronuntata de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr.1107/A/2006, a fost respinsa cererea de suspendare a judecatii formulata de apelanta SC”TGN”SA.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SN TGN”SA Medias, împotriva Sentintei civile nr.227/14 martie 2006 a Judecatoriei Tg.Secuiesc, pe care a pastrat-o.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca, potrivit art.2, lit.c din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prin imobile preluate în mod abuziv se înteleg si imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si alte imobile donate statului, daca s-a admis actiunea în anulare sau în constatarea nulitatii donatiei, printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Raportat la prevederile legii mai sus mentionate, pentru imobilele donate statului sau altor persoane juridice pentru ca cererea de restituire în natura sau acordarea unor despagubiri sa intre sub incidenta prevederii Legii nr.10/2001, legea instituie conditia existentei unei hotarâri judecatoresti irevocabile de constatare a nulitatii actului în baza caruia bunurile au fost preluate.
Prin imobile Preluate în mod abuziv se întelege imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr.410/1948 privind donatiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr.478/1954 privind donatiile facute statului si altele asemenea, neîncheiate în forma autentica, precum si imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentica prevazuta de art.813 Cod civil, în acest din urma caz, daca s-a admis actiunea în anulare sau în constatarea nulitatii donatiei printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Aceasta procedura este anterioara cererii prin care se solicita restituirea imobilului sau acordarea despagubirii, care nu poate fi rezolvata pâna când actul de donatie nu este declarat nul printr-o hotarâre judecatoreasca irevocabila.
Reclamanta nu a facut altceva decât, prin prezenta actiune s-a conformat cerintelor textului legal mai sus enuntat.
Petitele actiunii se interfereaza cu dispozitiile legii speciale, întrucât ele vizeaza numai constatarea preluarii abuzive a imobilului din litigiu si constatarea nulitatii absolute a donatiei facute în favoarea statului si nu restituirea acestuia în natura reclamantei sau prin acordarea de despagubiri, chestiune ce urmeaza a fi rezolvata potrivit dispozitiilor legii speciale.
Pentru cele expuse mai sus, critica pârâtei sub acest aspect este nefondata.
Potrivit dispozitiilor art.800 Cod civil, nimeni nu va putea dispune de avutul sau, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donatiuni între vii sau prin testament.
Renuntarea la proprietate în favoarea statului nu are caracterul unui act de donatie în întelesul art.800 si art.813 Cod civil. Aceasta, cu atât mai mult cu cât în actele de renuntare nu se arata persoana în favoarea careia se face renuntarea si nici nu este însotita vreo declaratie de acceptare a vreunei liberalitati.
Pentru aceste considerente, instanta de fond în mod corect a stabilit ca preluarea prin declaratie de renuntare la dreptul de proprietate este o preluare fara titlul valabil, deci este abuziva.
Cu privire la pct. II din apelul declarat:
Potrivit art.130, alin. ltim Cod procedura civila.- „În toate cazurile judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii”.
Obiectul spetei deduse judecatii vizeaza legalitatea actului de donatie u privire la imobilul înscris în CF si anularea încheierilor de întabulare nr.251/06.03.1958 si nr.529/06.06.1958.În aceste limite a fost sesizata instanta de fond si s-a pronuntat prin sentinta atacata. Fata de principiul disponibilitatii partilor în procesul civil, instanta din oficiu nu poate extinde obiectul sesizarii si nici introduce terte persoane.
În ceea ce priveste reînscrierea reclamantei în cartea funciara, ca proprietara a imobilului, observatia pârâtei este corecta. Într-adevar, instanta de fond în acest sens a fost sesizata, dar nu s-a pronuntat.
Însa, aceasta chestiune nu poate fi rezolvata în apelul pârâtei, fiindca i s-ar crea o situatie mai grea în propria cale de atac (art.296 Cod procedura civila).
De altfel, situatia tabulara a imobilului se va rezolva în raport de solutionarea cererii în baza Legii nr.10/2001, pin restituirea în natura sau prin acordarea de despagubiri.
În fine, ultimul motiv de apel vizeaza anularea încheierilor de întabulare cu care a fost sesizata instanta de fond.
Stabilind nulitatea actului de preluare a imobilului de catre stat, aceeasi soarta juridica vor avea si încheierile de întabulare, potrivit principiului ca ceea ce este nul, si efectele sale sunt nule.
Pentru aceste considerente, în baza art.296 Cod procedura civila, tribunalul a respins apelul declarat.
Împotriva acestei hotarâri, a declarat recurs pârâta SNTGN „T”SA.
În sustinerea recursului se învedereaza ca atât instanta de fond, cât si cea de apel au gresit calificând renuntarea reclamantei la dreptul sau de proprietate, ca fiind o donatie, între cele doua institutii neexistând identitate.
Se precizeaza, de asemenea, ca pentru solutionarea cererii formulate de reclamanta în baza Legii nr.10/2001, nu este necesar a se constata prin hotarâre judecatoreasca nulitatea donatiei si ca aceasta procedura nu conditioneaza procedura urmata pe baza Legii nr.10/2001.
În drept, sunt invocate dispozitiile art.304, pct.9 Cod procedura civila.
Criteriile formulate de recurenta nu sunt fondate.
Este adevarat ca tribunalul a numit actul de cedare al terenului catre stat ca fiind o donatie. Chiar daca „cedarea” proprietatii nu este identica cu donatia, din punctul de vedere al efectelor produse în patrimoniul reclamantei, deosebirea nu prezinta relevanta juridica, atât în situatia cedarii fortate, cât si în cazul donatiei abuzive practicate de statul socialist, persoanele transmitatoare fiind lipsite de dreptul lor real de proprietate, fara a exista o cauza legala. Or, actul juridic lipsit de unul dintre elementele sale esentiale, cum este cauza, este sanctionat cu nulitatea lui. Prin urmare, titlul statului asupra terenului intrat în patrimoniul sau printr-o cesiune abuziva este ilegal, iar anularea lui de catre instanta este legala.
În ceea ce priveste critica purtând asupra utilitatii sau inutilitatii unei hotarâri privind nulitatea titlului statului pentru terenul în cauza în procedura prevazuta de Legea nr.1072001, instanta retine ca nici aceasta nu este fondata. Potrivit actiunii introductive de instanta, reclamanta a justificat un interes legal si actual în promovarea cererii sale, iar consideratiile recurentei generate de procedura Legii nr.10/2001 nu pot atrage retinerea unei lipse de interes a reclamantei în actiunea de fata.
Prin urmare, actiunea reclamantei în anularea titlului statului pe calea dreptului comun este admisibila, astfel cum s-a retinut în considerentele hotarârilor pronuntare la fond si în apel.
La judecarea recursului, instanta a invocat exceptia inadmisibilitatii petitului purtând asupra anularii încheierilor de CF nr.251/1938 si nr.529/1958 fata de actuala situatie de carte funciara si nechemarea în judecata a persoanelor ce figureaza cu drepturi reale în C.F.
Exceptia este fondata.
Înscrierile în cartea funciara trebuie sa respecte – între altele – si principiul relativitatii, potrivit caruia înscrierea unui drept în C.F. se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris sau, dupa caz, urmeaza sa fie înscris ca titular al dreptului asupra caruia înscrierea va fi facuta. Acest principiu stabileste, asadar, contra cui se pot face înscrierile în cartea funciara, respectiv împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului. Regula este valabila si în cazul radierii unui drept, potrivit principiului simetriei formale.
În speta de fata, încheierile de C.F. a caror anulare s-a cerut de catre reclamanta, poarta asupra unor drepturi ce tin de istoria cartii funciare nr.377 si respectiv nr.547 Tg.Secuiesc.
Astfel, de la momentul 1958, când au fost operate în C.F. cele doua încheieri, imobilul în cauza a suferit numeroase operatiuni juridice: - dezmembrari, schimbari ram de cultura, transmitere drepturi reale rezultate catre alti subiecti de drept. Asa cum rezulta din copia partiala a CF 547 depusa la fond, fostul nr. op 3739 a fost dezmembrat de 4 ori, ajungându-se în prezent la nr. op 739/2/2/9/1 … – pâna la /10. Ori, anularea încheierii initiale nu poate fi admisa fara a aduce atingere urmatoarelor operatiuni juridice desfasurate asupra imobilului cu nr. op initial 3739, având în vedere ca la aceste operatiuni juridice subsecvente au participat subiecti de drept nechemate în proces si în favoarea carora s-au constituit aceste drepturi reale de proprietate. Altfel spus, drepturile ulterioare nu pot fi vatamate prin anularea încheierii purtând asupra trecerii la stat a nr. top 3739, pe de o parte pentru ca acest numar top nu mai exista în prezent, iar pe de alta parte, pentru ca anularea unei încheieri de CF trebuie facuta împotriva celui care în prezent figureaza în CF cu un drept real. Iar acestia subiecti de drept ce au beneficiat de terenurile dezmembrate din topul initial 3739, nu au fost chemati în proces si nici nu s-a cerut anularea operatiunilor de CF vizând aceste dezmembrari si operatiuni. În concret, anularile înscrierilor în CF nu pot opera decât pornind de la ultima înscriere catre cea vizata, fara a se putea trece peste vreuna dintre ele. Altfel spus, nu se poate anula încheierea de sub B3, atâta timp cât ultima înscriere este B100, ci este necesara anularea pas cu pas a înscrierilor de sub B100, B99, B98… pâna se ajunge la B3. Acesta este principiul relativitatii înscrierilor în CF, care apara si securitatea statica a circuitului civil, adica drepturile titularilor de carte funciara, înscrise în cartea funciara,, care nu se pot pierde, în principiu, decât în temeiul unui act juridic prin care acestia au dispus de ele în folosul altuia.
În consecinta si fata de cele ce preced, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii petitului purtând asupra anularii încheierilor de carte funciara si, modificând în parte decizia atacata, a admis în parte apelul pârâtei în considerarea aceleiasi exceptii si a schimbat în parte sentinta judecatoriei, în sensul admiterii în parte a actiunii reclamantei, cu privire la constatarea nulitatii actului de preluare a terenului de catre stat si a cheltuielilor de judecata, si respingerea petitelor de anulare a încheierilor de CF nr.251/1958 si nr.529/06.06.1958, pastrându-se celelalte dispozitii ale deciziei si respectiv sentintei.
Instanta a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
(Decizia civila nr. 170/R/07.05.2007 – R.P.)