Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de fata constata urmatoarele: Prin sentinta civila nr. 89/CF din 7.10.2008 Tribunalul Neamt a hotarât urmatoarele:
- a admis în parte actiunea formulata de reclamanta S.C. CP.P.P. S.A. Roznov în contradictoriu cu pârâta Primaria Orasului Roznov;
- a anulat din cuprinsul deciziei de Impunere cu nr. 3349 din 08.05.2008 impunerea fiscala reprezentând impozit pe cladiri în suma totala de 483 lei din care 465 lei reprezentând debit si 18 lei reprezentând penalitati de întârziere si mentine celelalte impuneri fiscale stabilite în cuprinsul deciziei;
- a obligat pârâta la plata sumei de 504,3 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantei, care are ca obiect de activitate formarea profesionala a adultilor, i s-au facut doua impuneri fiscale pe care reclamanta le contesta. Prima impunere se refera la impozitul de cladiri, iar a doua impunere se refera la impozitul pe teren.
Actiunea reclamantei este întemeiata în parte, fiind nelegala impunerea fiscala referitoare la impozitul pe cladiri si legala impunerea fiscala referitoare la impozitul pe teren.
Reclamanta se încadreaza în prevederile art. 250 (1) pct. 4 din Codul fiscal, beneficiind de scutire de impozit pe cladiri întrucât este o institutie de învatamânt particular, autorizata sa functioneze provizoriu ori acreditata.
Nu prezinta relevanta faptul ca învatamântul nu se încadreaza într-una din formele de învatamânt particular preuniversitar prevazute de art. 105 alin 1 din Legea învatamântului, nr. 84/1995 întrucât art. 250 (1) pct. 4 nu se limiteaza la aceste prevederi. Nu prezinta relevanta nici faptul ca reclamanta obtine venituri si din activitati secundare ce nu corespund principiului non-profit. Prevederile O.G. nr. 129/2000 care scutesc furnizorii de formare profesionala de plata TVA nu exclud scutirile impozitelor si taxelor locale si nu înlatura incidenta art. 250 (1) pct. 4 din Legea nr. 571/2003.
Impunerea fiscala referitoare la impozitul pe teren este corect stabilita de autoritatea fiscala. în acest sens reclamanta nu este nici institutie de învatamânt preuniversitar si nici universitar, astfel încât nu poate beneficia de prevederile art. 257 lit. d din Legea nr.571/2003.
În termen legal împotriva hotarârii tribunalului reclamantul S.C. Centrul de Pregatire si Perfectionare Profesionala S.A. Roznov a formulat prezentul recurs în motivarea caruia a aratat urmatoarele:
În sustinerea actiunii a depus certificatul de înregistrare a societatii din care rezulta ca activitatea sa principala este aceea de învatamânt secundar, tehnic sau profesional, cursuri de calificare, recalificare, specializare, perfectionare a personalului, cursuri postliceale de maistri si tehnicieni 8532. Aceasta activitate este prevazuta de art. 105 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, care reglementeaza învatamântul particular preuniversitar coroborat cu art. 257 lit. d) din Codul fiscal si normele sale metodologice de aplicare.
Pe terenul în discutie se afla arbori, iar categoria de folosinta este aceea de parc; acesta reprezinta laboratorul de specialitate al cursantilor având în vedere ca toate specializarile acestora sunt în domeniul forestier.
Recursul este nefondat.
În fapt,
Reclamanta nu este o institutie de învatamânt particular, autorizata sa functioneze provizoriu ori acreditata, astfel cum în mod gresit a retinut tribunalul, ci este o societate comerciala pe actiuni a carei principala activitate are codul 8042 - „alte forme de învatamânt (cursuri de calificare, recalificare, specializare, perfectionare a personalului, cursuri postliceale de maistri si tehnicieni)", fapt atestat de certificatele de înregistrare seria A nr. 371330 din 4.12.2002 si seria B nr. 1538348 din 22.07.2008.
Pentru organizarea programelor de calificare pentru diverse ocupatii - tehnician în silvicultura; operator cazane, turbine cu aburi, instalatii auxiliare si de termoficare; macaragiu si masinisti la masini mobile si transporturi interioare - reclamanta a fost autorizata, în conformitate cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 129/2000. în temeiul acestei legi reclamantei i s-au eliberat, de catre Comisia de autorizare Neamt a Consiliului National de Formare Profesionala a Adultilor autorizatiile nr. 000019/16.07.2004, nr. 000011/12.04.2004, nr. 000018/16.07.2004 si nr. 000020/10.08.2004. La data de 26.09.2008 reclamantei i s-a eliberat autorizatia nr. 000260 în temeiul careia este autorizata sa organizeze programul de specializare pentru ocupatia stivuitorist.
Potrivit procesului-verbal de control încheiat de Primaria orasului Roznov la data de 27.02.2008 - act care a stat la baza deciziei de impunere contestate - reclamanta detine din 1993, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 1070, suprafata totala de 31.089 mp teren, din care este ocupata de constructii o suprafata de 1982 mp.
În drept,
Potrivit art. 256 alin. 1 si 2 din Codul fiscal orice persoana care are în proprietate teren situat în România datoreaza pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel; impozitul se datoreaza catre bugetul local al comunei, al orasului sau al municipiului în care este amplasat terenul.
Scutirile de la plata impozitului pe teren sunt reglementate limitativ de art. 257, text care, la lit. d) prevede ca fiind scutit de impozit orice teren al unei institutii de învatamânt preuniversitar si universitar, autorizata provizoriu sau acreditata. Aceasta scutire nu este aplicabila reclamantei pentru considerentele care se vor arata în continuare.
Asa cum s-a retinut anterior, reclamanta este o societate comerciala si nu o institutie de învatamânt preuniversitar. Sistemul national de învatamânt este constituit din ansamblul unitatilor si institutiilor de învatamânt de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a activitatii de instruire si educare, astfel cum se prevede prin art. 15 alin. 1 din Legea învatamântului nr. 84/1995; totodata, potrivit art. 103 alin. 2, din sistemul national de învatamânt si educatie fac parte institutiile si unitatile de învatamânt particular acreditate. Rezulta ca în componenta sistemului national de învatamânt si educatie nu sunt cuprinse si societatile comerciale care sunt autorizate sa organizeze programe de specializare profesionala, entitati care functioneaza pe principiul obtinerii de profit; în acest context este de retinut ca una dintre conditiile pe care Legea nr. 84/1995, prin art. 104 lit. a, le impune pentru functionarea legala a învatamântului particular este ca acesta sa fie organizat pe principiul nonprofit.
Reclamanta este furnizor de formare profesionala, în sensul definitiei date prin art. 6 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, adica este persoana juridica de drept privat care realizeaza si presteaza servicii de formare profesionala a adultilor. Potrivit art. 4 din ordonanta formarea profesionala a adultilor se realizeaza prin alte forme decât cele specifice sistemului national de învatamânt.
Potrivit art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 autorizarea furnizorilor de formare profesionala se face pe baza criteriilor de evaluare, pentru o perioada de 4 ani (alin. 1), se acorda pentru fiecare dintre ocupatiile pentru care furnizorii de formare profesionala organizeaza programe de formare profesionala (alin. 2) si se certifica printr-un document ale carui forma, continut si regim de eliberare se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului educatiei si cercetarii (alin. 4).
În raport de aceste din urma dispozitii se constata ca autorizatiile nr. 00019, 000011, 000018 si 000020 au expirat la datele de 16.07.2008, 12.05.2008, 16.07.2008 si 10.08.2008, iar autorizatia nr. 000260 este valabila abia începând cu data de 26.09.2008. Totodata se constata ca ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei si ministrul educatiei si cercetarii
reprezinta emitentii ordinului comun prin care se reglementeaza forma, continutul si regimul de eliberare a acestor autorizatii, iar nu autoritatile care autorizeaza organizarea programelor de specializare; emitentul lor este Consiliul National de Formare a Adultilor care, potrivit art.19 din ordonanta, coordoneaza activitatea de autorizare a furnizorilor de formare profesionala.
Aceasta înseamna ca nu se poate retine, pentru întreg anul 2008, nici macar autorizarea reclamantei ca furnizor de formare profesionala.
În alta ordine de idei, este important de retinut ca autorizarea provizorie sau acreditarea a institutiilor de învatamânt, prevazute de art. 257 alin. 1 lit. d) din Codul fiscal, constituie institutii distincte de autorizarea persoanelor juridice de drept privat ca furnizori de formare profesionala a adultilor. Autorizarea provizorie sau acreditarea sunt etape de parcurs în procedura de acreditare a organizatiilor furnizoare de educatie, iar nu a furnizorilor de formare profesionala. Acreditarea organizatiilor furnizoare de educatie se face potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei. Daca reclamanta este interesata în furnizarea de educatie trebuie sa se supuna procesului de evaluare si acreditare, în conditiile legii - astfel cum se dispune prin art. 29 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2005 - si sa parcurga cele doua etape succesive prevazute de alin. 4 al art. 29, respectiv autorizarea de functionare provizorie, care acorda dreptul de a desfasura procesul de învatamânt si de a organiza, dupa caz, admiterea la studii si acreditarea, care acorda si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educatiei si Cercetarii si de a organiza, dupa caz, examen de absolvire, licenta, masterat, doctorat.
Atunci când legiuitorul a vrut sa scuteasca furnizorii de formare profesionala de plata unor obligatii fiscale a facut-o expres. în acest mod a procedat în cazul scutirii de taxa pe valoarea adaugata pentru operatiuni din interiorul tarii prevazând, la art. 141 alin. 1 lit. f) din Codul fiscal, scutirea pentru activitatea de învatamânt prevazuta în Legea învatamântului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, formarea profesionala a adultilor, precum si prestarile de servicii si livrarile de bunuri strâns legate de aceste activitati, efectuate de institutiile publice sau de alte entitati autorizate. în cazul impozitului pe teren legiuitorul a reglementat scutirea doar pentru terenurile institutiilor de învatamânt, autorizate provizoriu sau acreditate.
Fata de cele ce preced, curtea de apel constata ca nu exista motive de modificare ori de casare a hotarârii recurate.