IMPOZITUL PE VENITURILE SUB FORMA DE DIVIDENDE. APLICAREA ÎN TIMP SI INTERPRETAREA DISPOZITIILOR CODULUI FISCAL INCIDENTE MATERIEI.
Decizia civila nr. 209/25 februarie 2010
Prin sentinta nr.l34/CF/20.08.2009 pronuntata de Tribunalul Neamt în dosarul nr.l 191/103/2009 a fost admisa în parte contestatia formulata de contestatoarea S.C. K S.R.L. G în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Directia Generala a Marilor Contribuabili, au fost anulate în parte deciziile nr. 181/28.12.2007, respectiv decizia de impunere nr.l62/10.07.2007 privind impozitul pe dividende calculat în sarcina contestatoarei. Totodata s-a dispus restituirea catre contestatoare a sumei de 92.440 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta a fost supusa inspectiei fiscale pentru perioada 1.05.2005-31.12.2005 retinându-se ca acesta a înregistrat dividende nete repartizate si neachitate în suma de 1.756.398, la data de 31.12.005 ramânând neachitata conform soldului 457 suma de 974 936 lei; constatând ca operatiunea din 20.12.2004 de constituire a dividendelor în suma de 2.339.432 lei din profitul realizat anterior anului 2004 a fost evidentiat în bilantul contabil depus pentru 2004 înregistrat la DGFP Neamt, organele de inspectie fiscala au stabilit ca se aplica cota de 10% aferent dividendelor în suma de 1.756.398 lei. Contestatia formulata de societate cu privire la aceste aspect a fost respinsa ca neîntemeiata.
Potrivit art. 67 din HG 84/2005, aplicabil în cauza :
(1) Veniturile sub forma de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile închise de investitii, se impun cu o cota de 5% din suma acestora (procent modificat la 10% prin OUG 138/29.12.2004 ce a intrat în vigoare la data de 1.01.2005). Obligatia calcularii si retinerii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice o data cu plata dividendelor catre actionari sau asociati. Termenul de virare a impozitului este pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care se face plata. în cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost platite actionarilor sau asociatilor pâna la sfârsitul anului în care s-a aprobat bilantul contabil, termenul de plata a impozitului pe dividende este pâna la data de 31 decembrie a anului respectiv.
În speta, expertul a stabilit ca sumele distribuite la 20.12.2004 sunt sume care au sursa profitul înregistrat în anii precedenti - 2002, 2003, provenienta acestora fiind reflectata în contabilitatea analitica, respectiv fisele conturilor 117 si 457. Retine astfel ca se aplica cota de impozitare de 5% , ca impozitul stabilit a fost achitat la data de 11-02-2005 - aspect confirmat chiar de organul fiscal prin întâmpinarea depusa la dosar.
Fata de acestea, s-a apreciat ca întemeiata contestatia cu privire la cuantumul cotei de impozitare aplicabil, dispunându-se anularea în parte a deciziei 181/2007 si a deciziei de impunere 162/2007. Cererea de restituire a sumelor achitate cu titlul impozit, majorari de întârziere si penalitati de întârziere a fost admisa doar cu privire la sumele confirmate a fi achitate.
Prin sentinta civila nr.l51/CF/ 29.10.2009 pronuntata de aceeasi instanta a fost admisa cererea de completare formulata de contestatoarea S.C. K S.R.L. G, fiind completata sentinta civila nr.l34/CF/ 20.08.2009, în sensul obligarii intimatei A.N.A.F. - Directia Generala a Marilor Contribuabili la plata catre contestatoare a sumei de 1539 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut urmatoarele:
Petenta a formulat cerere pentru acordarea cheltuielilor de judecata la termenul de judecata din data de 13-08-2009, cerere cu privire la care instanta nu s-a pronuntat - aspect ce atrage incidenta dispozitiilor art. 281 ind. 2 Cod procedura civila si, în consecinta, a admis cererea de completare a hotarârii.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, instanta a apreciat-o ca întemeiata, astfel, potrivit art. 274 Cod procedura civila partea care cade în pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata; având în vedere admiterea contestatiei, intimata a fost obligata la plata taxei judiciare de timbru si a onorariului expert, achitate de catre petenta.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanta S.C. K S.R.L., legal timbrat cu timbru judiciar de 0,30 lei si taxa judiciara de timbru - 20 lei, cât si pârâta A.N.A.F. prin Directia Generala Juridica, scutit de plata taxei de timbru potrivit dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului declarat împotriva sentintei civile nr.l34/CF/2009 reclamanta a criticat hotarârea primei instante cu privire la capatul de cerere referitor la restituirea sumei de 46.854 lei, reprezentând accesorii, având în vedere ca aceste sume au fost achitate de catre societate potrivit probelor administrate, iar raportat la concluziile raportului de expertiza, organul fiscal s-a aflat în eroare atât în ceea ce priveste calcularea impozitului suplimentar, cât si a accesoriilor. Pe de alta parte, s-a aratat ca desi s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, ca fiind partea cazuta în pretentii, instanta nu le-a acordat.
În motivarea recursului declarat împotriva sentintei civile nr.l34/CF/20.08.2009 pârâta A.N.A.F. a sustinut ca potrivit dispozitiilor art.67 alin.l din Codul Fiscal termenul de plata al impozitului pe dividende este stabilit în functie de data la care se platesc dividendele, respectiv de data aprobarii situatiilor financiare anuale pentru dividendele distribuite, care nu au fost platite si nu în functie de anul fiscal caruia îi apartine profitul repartizat pentru plata de dividende, respectiv de data aprobarii situatiilor financiare anuale pentru dividendele distribuite. în consecinta, pentru perioada verificata, 1.05.2005- 31.05.2005, în mod temeinic organele de inspectie fiscala au aplicat cota de 10% valabila la data platii dividendelor, conform dispozitiilor O.U.G. 138/2004. Referitor la obligarea la restituirea sumei de 92.440 lei, s-a sustinut existenta unei proceduri speciale prevazute de O.M.F. nr. 1899/2004 cu respectarea si a dispozitiilor art.l 17 Cod procedura fiscala.
În motivarea recursului promovat împotriva sentintei civile nr.l 5 l/CF/29.10.2009, pârâta A.N.A.F. a sustinut ca în mod nelegal a fost admisa cererea privind plata cheltuielilor de judecata fara a fi îndeplinite conditiile art.274 alin.l Cod procedura civila si fara a fi retinuta existenta culpei personale a pârâtei.
Cu privire la recursurile formulate de pârâta A.N.A.F. reclamanta S.C. K S.R.L. a solicitat respingerea acestora prin întâmpinarile depuse la dosar, majorarea cotei de impozit de la 5% la 10% producându-se prin modificarea adusa de O.U.G. 138/2004, în vigoare de la data de 1.01.2005, fara a fi aplicabila în cauza, în conditiile în care privea dividendele distribuite, iar nu platite, începând cu anul fiscal 2005. Referitor la cheltuielile de judecata s-a sustinut ca acestea sunt determinate de atitudinea pârâtei de rea credinta manifestata anterior declansarii litigiului, atitudine care a generat conflictul ce a declansat litigiul.
Examinând recursurile promovate pentru motivele aratate, în conditiile art.304, 304' Cod procedura civila instanta a retinut urmatoarele:
Impozitul pe veniturile sub forma de dividende a fost reglementat de dispozitiile art.71 alin.l Cod fiscal în forma în vigoare pâna la data de 31.12.2004, în sensul ca obligatia calcularii si retinerii impozitului revine persoanelor juridice odata cu plata dividendelor catre actionari sau asociati. în ipoteza în care dividendele distribuite nu au fost platite actionarilor sau asociatilor pâna la sfârsitul anului în care s-a aprobat bilantul contabil, termenul de plata al impozitului a fost stabilit pâna la data de 31 decembrie a anului respectiv, potrivit dispozitiilor art.71 alin.l teza finala.
Aceste conditii generale nu au suferit modificari în urma intrarii în vigoare a O.U.G. nr.l38/2004 la data de 1.01.2005, modificarea vizata de dispozitiile mentionate constând în cota de impozitare care a crescut de la 5%, anterior datei de 1.01.2005, la 10%, ulterior acestei date.
În acest cadru normativ instanta constata ca în prezenta cauza bilantul contabil în care s-a consemnat repartizarea dividendelor a fost înregistrat la D.G.F.P. Neamt sub nr.5107/31.05.2005.
În perioada 1.05.2005 - 31.12.2005 au fost platite dividende nete în cuantum de 1.756.398 lei, iar pentru cele ramase în sold societatea a calculat impozitul prin aplicarea cotei de 5% prevazuta de dispozitiile art.71 alin.l Cod fiscal, în forma în vigoare pâna la data de 31.12.2004.
Instanta a apreciat ca aplicarea acestei cote de impozitare s-a realizat de catre societate cu nerespectarea dispozitiilor O.U.G. 138/2004 în vigoare dupa data de 1.05.2005 având în vedere faptul ca dispozitiile Codului fiscal atât anterior, cât si ulterior datei de 1.01.2005, stabileau obligatia calcularii si retinerii impozitului la data platii dividendelor, iar pentru cele neplatite, termenul fiind 31 decembrie a anului, respectiv 2005 în prezenta cauza.
Aceste dispozitii generale nu au suferit modificari, relevând vointa legiuitorului de a stabili drept criteriu pentru calcularea impozitului data platii, iar nu data distribuirii, iar în cazul neplatii, sfârsitul anului calendaristic.
În acest context instanta apreciaza ca în mod eronat reclamanta se raporteaza pentru calculul impozitului la data repartizarii, în conditiile în care repartizarea sau distributia dividendelor nu echivaleaza cu plata acestora. Astfel, distribuirea sau repartizarea de dividende reprezinta recunoasterea si stabilirea drepturilor cuvenite asociatilor din profitul obtinut, proportional cu partile sociale detinute, în timp ce plata consta în executarea obligatiei corelative dreptului recunoscut asociatilor, în sensul remiterii sumei de bani corespunzatoare dividendelor repartizate, având în vedere dispozitiile generale în aceasta materie cuprinse de art.67 din Legea nr.31/1990 republicata în forma în vigoare în perioada analizata, care disting între distribuirea si plata dividendelor catre asociati. Cum în prezenta cauza nu a fost contestata împrejurarea ca dividendele au fost platite partial pâna la data de 31.12.2005, în mod legal au fost aplicate dispozitiile art.67 alin.l din Codul fiscal modificat prin O.U.G. 138/2004, în sensul calcularii impozitului în cota de 10%.
Fata de aceste considerente, actiunea reclamantei se dovedeste a fi nefondata, inclusiv cu privire la accesoriile calculate de organele fiscale, care au fost contestate prin recursul promovat doar din perspectiva inexistentei obligatiei principale privind impozitul suplimentar, precum si cu privire la cererea de restituire a sumei de 92.440 lei.
Consecinta directa a caracterului nefondat al actiunii cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de catre reclamanta este neîndeplinirea conditiilor esentiale prevazute de art. 274 alin.l Cod procedura civila, privind culpa procesuala a pârâtei si, drept urmare, nici cererea accesorie privind cheltuielile de judecata nu este fondata.
Fata de aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art.312 alin. 1,3 coroborat cu art.304 pct.9, 3041 Cod procedura civila au fost admise recursurile formulate de A.N.A.F. împotriva sentintei civile nr.l34/CF/2009 si 151/CF/2009, au fost modificate în tot ambele hotarâri, în sensul respingerii ca nefondate, a actiunii si a cererii de completare a hotarârii.
Totodata, în temeiul art.312 alin.l Cod procedura civila a fost respins ca nefondat recursul reclamantei.