Inadmisibilitatea actiunii în revendicare dupa aparitia Legii nr. 10/2001, viziune asupra acesteia prin prisma practicii CEDO. Respectarea regulii unanimitatii în promovarea actiunii în revendicare.
Calitatea de succesor al proprietarului tabular dovedita printr-un act oficial emanând de la autoritatile altui stat (Element de extraneitate si incidenta Legii nr. 105/1992).
Prin cererea conexa nr.15770/2002 reclamantul G.J.M. a chemat în judecata pârâtii Municipiul Brasov, prin primar, SC RIAL SRL; C.G., C.E., C.C., C.D., G.C.T. si G.C.M., solicitând ca instanta sa constate ca imobilul în litigiu a fost preluat de stat fara titlu valabil, sa admita cererea în revenidcarea imobilului în litigiu si evacuarea pârâtilor din imobil; cu cheltuieli de judecata. De precizat ca prima instanta a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr.6900/2002 prin încheierea de sedinta din 31.01.2003 (fila 132 din dosarul primei instante).
Conform extrasului de carte funciara imobilul înscris în CF 21600 Brasov nr. top 2068/11/1/2/2 – casa de caramida cu subsol, parter si etaj – cu teren de 525,6 mp este proprietatea tabulara a numitei G.V.L., nascuta A. – mama reclamantului, cu titlu de drept cumparare si donatie (act 6026/36 si 7911/39 CF).
Reclamantul a solicitat sa se constate ca imobilul a fost preluat de stat fara titlu valabil, obligarea pârâtilor sa-i predea în deplin proprietate imobilul si evacuarea pârâtilor, cumparatori în baza Legii nr. 112/1995.
Fata de aceste petite, apelantii pârâti C. au invocat în cererea de apel exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, aratând ca acesta nu a facut dovada calitatii sale de mostenitor.
Prin decizia civila 376/2005 pronuntata de Tribunalul Brasov sectia civila a dispus urmatoarele:
S-a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a pârâtei G.V.L. si în consecinta:
S-au admis apelurile declarate de apelantul reclamant G.J.M. si apelantii pârâti C.G.S., C.F., C.S. si C.R. împotriva sentintei civile nr.11115/12.12.2003 a Judecatoriei Brasov pe care a schimbat-o în parte în sensul ca:
S-a admis în parte actiunea civila formulata de reclamantii C.C. si C.D. în contradictoriu cu pârâtii SC RIAL SRL si Municipiul Brasov prin primar si în consecinta:
S-a constatat ca între reclamanti si pârâta SC RIAL SRL a intervenit contractul de vânzare-cumparare nr.21839/21.03.1997 având ca obiect apartamentul nr. 2 din imobilul înscris în CF nr.21600 Brasov nr.top 2068/11./1/2/2.
S-au respins restul pretentiilor formulate în contradictoriu cu pârâta G.V.L., ca fiind formulata împotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta.
S-a respins cererea reconventionala formulata, precizata si completata de G.J.M. în contradictoriu cu pârâtii reconventionali Municipiul Brasov, prin primar, SC RIAL SRL, C.G., C.E., C.C., C.D., G.C.T., G.C.M., C.G.S., C.F., C.S. si C.R., ca fiind formulata de o terta persoana în privinta careia nu a intervenit o transmisiune legala a drepturilor procesuale de la pârâta initiala G.V.L.
S-a admis în parte cererea conexa din dosarul nr.6901/2002 al Judecatoriei Brasov, formulata de reclamantii C.G. si C.E. în contradictoriu cu pârâtii SC RIAL SRL si Municipiul Brasov, prin primar, si în consecinta:
S-a constatat ca între reclamanti si pârâta SC RIAL SRL a intervenit contractul de vânzare-cumparare nr.20179/10.09.1996 având ca obiect apartamentul nr.1 din imobilul situat în Brasov, înscris în CF nr.21600 Brasov nr. top 2068/11.1/2/2.
S-au respins restul pretentiilor formulate în contradictoriu cu acesti pârâti.
S-a anulat actiunea formulata de reclamantii C.G. si C.E. în contradictoriu cu pârâta G.V.L., ca fiind formulata împotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta.
S-a admis actiunea conexa formulata în dosar nr.15770/2002 de reclamantul G.J.M. în contradictoriu cu pârâtii Municipiul Brasov prin primar, SC RIAL SRL, C.G., C.E., C.C., C.D., G.C.T. si G.C.M. si în consecinta:
S-a constatat ca imobilul situat în Brasov, înscris în CF nr.21600 Brasov, nr. top 2068/11/1/2/2 a fost preluat de stat fara titlu valabil, autoarea reclamantului, G.V.L., pastrându-si calitatea de proprietar avuta la data preluarii.
A obligat pârâtii sa predea în deplina proprietate imobilul reclamantului.
S-a dispus evacuarea pârâtilor persoane fizice din imobilul descris mai sus.
s-a respins cererea reclamantului G.J.M. de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
S-au pastrat dispozitiile primei instante privind respingerea exceptiilor invocate de reclamantii C.C., C.D., C.G., C.E. si de pârâtii G. si C.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât mostenitorul proprietarului tabular cât si subdobânditorii care invoca printre alte motive de recurs lipsa calitatii procesuale active a reclamantului, inadmisibilitatea actiunii în revendicare dupa aparitia Legii nr. 10/2001 si nerespectarea regulii unanimitatii în promovarea actiunii în revendicare.
În ceea ce priveste recursul formulat de recurentii chiriasi, având în vedere ca sunt identice sub aspectul criticilor privitoare la inadmisibilitatea actiunii în revendicare dupa aparitia Legii 10/2001 si pentru nerespectarea regulii unanimitatii instanta va analiza cu prioritate aceste critici concluzionând în sensul respingerii lor pentru urmatoarele motive.
Practica CEDO în deciziile recente sprijina fostii proprietari în procesul de redobândire a imobilelor preluate de stat abuziv cu considerarea ca inadmisibilitatea unei actiuni de drept comun în redobândirea unui astfel de imobil ar echivala cu o încalcare a art.6 din Conventie.
Este adevarat ca imediat dupa aparitia Legii 10/2001 practica judiciara nationala s-a cristalizat în sensul considerarii ca inadmisibile a unor astfel de actiuni, însa date fiind solutiile CEDO de condamnare a Statului Român în cazuri de nerestituire a imobilelor preluate de stat abuziv, s-a constatat cel putin în cursul anului 2006 o reorientare a practicii nationale sub acest aspect, confirmata de solutii ale Î.C.C.J. în sensul ca „interpretarea Legii 10/2001 conduce la concluzia ca numai o actiune în revendicare împotriva Statului este inadmisibila, nu si cea împotriva chiriasilor cumparatori în baza Legii 112/1995” (decizia 122/2005 a Curtii de Apel Bucuresti), asa cum este si cea dedusa judecatii în prezentul litigiu.
Justificarea admisibilitatii actiunii în revendicare a fostului proprietar sau a mostenitorilor acestuia împotriva subdobânditorului dupa aparitia Legii 10/2001 rezulta din aceea ca, dupa intrarea în vigoare a Legii 10/2001, persoanele îndreptatite la restituire trebuie sa urmeze procedura administrativa prevazuta de aceasta lege speciala de separatie. Aceasta procedura este însa conditionata de detinerea imobilului solicitat la data intrarii în vigoare a Legii 10/2001 de una din persoanele juridice prevazute la alin.1 si 2 din art.20 din lege.
Ori în speta, la data intrarii în vigoare a Legii 10/2001 (14.02.2001) imobilul revendicat din Brasov, nu mai era detinut de una din persoanele juridice prevazute de lege, întrucât fusese anterior înstrainat chiriasilor reclamanti din actiunea 6900/2002 si actiunea conexa 15770/2002 înregistrata la Judecatoria Brasov conform contractului de vânzare-cumparare 21839/21.03.1997 si respectiv 20179/19.09.1996.
În consecinta actiunea în revendicare este admisibila, dispozitiile art.46 Legea 10/2001 neexcluzând actiunea în revendicare a bunului (Decizia 4202/2005 a Î.C.S.J.).
Fata de aceste consideratii exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantului G.J.M. este nefondata motivele de recurs formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Cu privire la criticile din recursurile subdobânditorilor fata de lipsa calitatii procesuale active a reclamantului G.J.M., se constata ca actiunea în dosarul conex 15770/2002 este formulata de acesta ca unic mostenitor al proprietarei tabulare G.V.L.
Instanta de apel si-a fundamentat respingerea exceptiei pe efectele certificatului de atestare a calitatii de mostenitor 69/2005 data fiind precizarea de la fila 8 (încheierea din 16.09.2005) din dosarul 1402/2005 al Tribunalului Brasov din care rezulta ca recurentul reclamant nu întelege sa se mai foloseasca în cauza de înscrisul defaimat respectiv testamentul L.G.V. ramânând relevanta în cauza hotarârea Curtii Superioare a Statului California din 8.10.2002 cu privire la distributia finala a averii defunctului.
În cadrul prezentului recurs fiind contestat certificatul 69/2005, recurentul G.J.M. a declarat ca îsi justifica calitatea procesuala activa prin aceasta hotarâre care respecta dispozitiile Legii 105/1992 fiind apostilata conform Conventiei de la Haga si prezentata în original cât si în copie legalizata.
Se confirma prin aceasta hotarâre ca asupra averii defunctei, recurentul reclamant a fost desemnat executor testamentar, împuternicire ce nu a fost revocata si ca „proprietatea bunurilor mostenite este distribuita lui M.J.G., D.B., L.G.K., M.G. si M.J.G., custodele C.G. asa cum se arata si în anexa A „– anexa ce recunoaste ca beneficiar al mostenirii este recurentul reclamant în procent de 60% primind o anumita suma în dolari, iar ceilalti mostenitori au un procent de câte 10% din proprietatile defunctei”.
Se precizeaza ca „orice alta proprietate care ar face parte din mostenire sau care ar putea fi revendicata (ex.imobilul în speta) va fi distribuita acelorasi persoane din anexa mai sus amintita”.
Aceasta hotarâre poate produce efecte în cauza. Desi în hotarâre imobilele din masa succesorala se afla pe teritoriul altui stat decât cel românesc, fiind aplicabila legea locului unde bunul este situat (art.66 Legea 105/1992), totusi hotarârea confirma cu efecte si asupra raporturilor juridice din prezenta cauza ca recurentul reclamant are vocatia de a mosteni, face dovada filiatiei, confirmând calitatea de mostenitor a reclamantului (art.161 Legea 105/1992).
În cauza nu se pune în discutie legea aplicabila mostenirii, ci problema dovedirii calitatii de mostenitor a reclamantului ca efect al unui act autentic emis pe teritoriul altui stat.
Or, proba acestei calitati a fost facuta de recurentul reclamant în conformitate cu art.161 din Legea 105/1992 în raport cu care „forta probanta a actului de notorietate este aceea recunoscuta de legea locului unde actul a fost întocmit, care prin art.669 Cod civil echivaleaza actul de notorietate cu certificatul de mostenitor si-i acorda putere doveditoare în privinta calitatii de mostenitor” (decizia civila 1142/21.12.2004 Curtea de Apel Bucuresti).
În consecinta nici aceste motive de recurs nu pot fi primite si pentru aceleasi argumente instanta va înlatura ca neîntemeiate si motivele de recurs cu privire la prescriptia dreptului de optiune succesorala a reclamantului, lipsa calitatii procesuale active a reclamantului.
În legatura cu motivele de recurs invocate de recurenti fata de inadmisibilitatea actiunii în revendicare promovata numai de un coindivizar pe motiv ca se încalca regula unanimitatii, în cadrul actiunii în revendicare si evacuare, instanta consta ca si aceste critici sunt nefondate pentru urmatoarele motive:
Chiar daca sustinerile celorlalti recurenti sunt adevarate, în sensul ca în afara de recurentul reclamant exista si nepoti care au acceptat mostenirea defunctei din Statul California, totusi regula unanimitatii prezentei actiuni nu-i poate fi opusa în scopul respingerii ca inadmisibila a actiunii. Practica si doctrina de specialitate recente au prevazut ca „în cazul în care exercitarea prerogativelor dreptului real este încalcata de catre un tert prin luarea abuziva în posesie a bunului, oricare dintre coproprietari poate introduce actiune în revendicare, în caz contrar, dreptul de proprietate ramânând vaduvit de caracterele sale esentiale – caracter exclusiv si absolut, iar în cazul în care proprietarul câstiga în revendicare, hotarârea judecatoreasca este benefica si celorlalti coindivizari” (Revista Dreptul 9/2006).
Pe de alta parte, potrivit Î.C.C.J. – decizia 2330/23.03.2005 – Buletinul casatiei 1/2006) „actiunea în revendicare nu va fi respinsa ca inadmisibila, ci i se va da curs, daca între timp ea este confirmata de ceilalti coindivizari întrucât este aplicabil principiul conform caruia ratificarea valoreaza mandat”. Ori în speta putem interpreta ca prin formularea interventiei în interesul apelantului formulate în apel de catre cele patru nepoate mentionate în anexa A a hotarârii pronuntate de Statul California de distribuire finala a mostenirii defunctei proprietare tabulare în speta, prin care s-a aratat ca acestea au cunostinta de actiunea în revendicare si ca îsi dau consimtamântul la promovarea si sustinerea acestei actiuni pâna la obtinerea hotarârii judecatoresti în vederea redobândirii imobilului.
Fata de aceste considerente se apreciaza ca nu este inadmisibila nici o actiune în administrare si dispozitie întreprinsa de reclamant cu privire la imobilul în cauza, deci nici actiunea în evacuare, cu atât mai mult actiunea în revendicare.
(Decizia civila nr. 476/R din 30 octombrie 2006 )