Inadmisibilitatea actiunii de restituire a taxei de poluare în conditiile în care reclamantul nu a facut dovada procedurii prealabile.
Decizia nr.125/26 ianuarie 2010 pronuntata Curtea de Apel Ploiesti-
Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Dâmbovita sub nr. 3686/120/18.08.2009, reclamantul B.N.V. a chemat în judecata Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, Directia Generala a Finantelor Publice Dâmbovita pentru AFP Târgoviste, si Administratia Fondului pentru Mediu, solicitând restituirea sumei de 3174 lei, achitata cu titlu de taxa de poluare, plata dobânzii aferente calculata de la momentul achitarii, pâna la restituirea efectiva si integrala, anularea deciziei prin care a fost calculata aceasta taxa si cheltuieli de judecata.
Prin întâmpinare, pârâta Administratia Finantelor Publice Târgoviste a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantului, motivata de faptul ca acesta nu a facut dovada procedurii prealabile administrative, conform art.207 Cod procedura fiscala si art.7 alin.1 din Legea 554/2004, reclamantul formulând cerere de restituire a taxei de poluare, nu contestatie împotriva deciziei de calcul a taxei.
Prin sentinta nr.626 pronuntata în data de 16 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovita a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Administratia Fondului pentru Mediu, a respins ca atare, actiunea fata de aceasta pârâta, a respins exceptia inadmisibilitatii cererii invocata de Directia Generala a Finantelor Publice Dâmbovita - AFP Târgoviste, a admis, în parte, cererea formulata de reclamantul B.N.V., în contradictoriu cu pârâtii Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, Directia Generala a Finantelor Publice Dâmbovita pentru AFP Târgoviste si a obligat pârâtii Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Dâmbovita pentru AFP Târgoviste sa restituire reclamantului suma de 3174 lei reprezentând contravaloare taxa auto cu dobânda legala si sa achite suma de 1539 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut ca „Solutionarea contestatiilor împotriva actelor administrativ fiscale” din Codul de procedura fiscala nu se aplica în cauza, întrucât reclamantul nu a contestat un titlu de creanta sau un act administrativ fiscal, asa cum sunt acestea reglementate de art.41 Cod procedura fiscala pentru a fi obligat sa respecte procedura prevazuta de art.205 si urmatoarele Cod procedura fiscala.
În speta, plata a taxei a fost achitata voluntar de reclamant, pentru a putea beneficia de achizitia efectuata si, considerând nejustificata plata efectuata, a solicitat restituirea ei, refuzata de pârâta Administratia Finantelor Publice Târgoviste prin adresa 22158/28.07.2009; în aceste conditii, cu respectarea prevederilor art.11 din Legea 554/2004 , în termen de 6 luni de la comunicarea raspunsului, reclamantul a formulat actiune la instanta de contencios administrativ.
Pe fond s-a retinut ca suma platita de reclamata nu a fost datorata potrivit legislatiei comunitare, astfel ca taxa trebuie restituita.
Tribunalul a constatat întemeiata si cererea reclamantului de obligare a pârâtilor la repararea integrala a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legala calculata conform art.3 alin3 din OG 9/2000, de la data încasarii sumei pâna la data restituirii sumei .
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta Administratia Finantelor Publice Târgoviste, în nume propriu si pentru Ministerul Economiei si Finantelor, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând ca instanta a considerat în mod nelegal ca reclamantul a efectuat demersul administrativ la care era obligat potrivit art.207 Cod procedura fiscala si art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, respingând exceptia prematuritatii (în opinia sa) inadmisibilitatii (în opinia instantei).
A sustinut ca intimatul-reclamant nu a contestat si nu a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei, ci a solicitat restituirea taxei. Titlul de creanta în baza caruia intimatul reclamant datora taxa de poluare era decizia de calcul a taxei de poluare, care potrivit prevederilor art.41 din OG nr.92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare constituie act administrativ fiscal.
În opinia sa, pentru a se putea dispune restituirea taxei ca nedatorata, presupune ca în prealabil sau concomitent sa se solicite anularea titlului de creanta în baza caruia aceasta este datorata. Or, în speta nu s-a solicitat anularea deciziei, nu s-a dispus anularea acesteia, în schimb s-a dispus restituirea, titlul de creanta ramânând valabil.
Pe fond recurenta a sustinut ca potrivit art.4 din OUG nr.50/2008, obligatia de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România, iar potrivit art.6, suma de plata reprezentând taxa se calculeaza pe baza elementelor prevazute în anexele 1-4.
În relatie cu art.90 din Tratatul CE, se observa ca un stat membru are voie sa perceapa o taxa de prima înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu conditia ca taxa sa fie conforma cu art.90 din tratat, ceea ce înseamna ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre.
În ceea ce priveste OUG nr.50/2008, art.4 face distinctie între autovehiculele noi, la care, potrivit anexei, taxa de poluare este integrala si autoturismele vechi, second-hand, înmatriculate pentru prima data în România, pentru care taxa de poluare se plateste în procent, diminuat procentual progresiv în functie de vechimea autovehiculului.
Intimatul B.N.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat sustinând în esenta ca sentinta recurata este temeinica si legala sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Recursul este fondat.
Curtea a retinut ca potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente în termen de 30 zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În cazurile anume prevazute de lege sesizarea instantei competente se poate face potrivit art.109 alin.2 Cod procedura civila, numai dupa îndeplinirea procedurii prealabile, în conditiile prevazute de legea speciala.
Potrivit art.207 Cod procedura fiscala contestatia se depune la organul emitent al actului administrativ fiscal în termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decaderii.
În cauza actul atacat este un act administrativ fiscal caruia i se aplica dispozitiile din Codul de procedura fiscala, taxa achitata fiind stabilita prin „Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule” comunicata reclamantului-intimat la data de 05.05.2009, când acesta a achitat taxa datorata potrivit chitantei depuse la dosar ( filele 13 si 14 dosar fond).
Reclamantul nu a contestat decizia respectiva, ci s-a adresat cu o cerere de restituire a taxei la data de 23.07.2007 potrivit adresei nr.22158 ( a se vedea adresa nr.22158 din 28 iulie 2009 fila 19 dosar fond).
Prin urmare reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile prevazut de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 si art.207 alin.1 din Codul de procedura fiscala , instituit sub sanctiunea decaderii.
Procedura prealabila administrativa este reglementata ca o conditie de exercitare a dreptului la actiune în contenciosul administrativ, a carui neîndeplinire în termenele si conditiile prevazute de lege, atrage inadmisibilitatea actiunii.
Recurenta a considerat ca sanctiunea ce intervine în cazul neîndeplinirii procedurii prealabile ar fi respingerea cererii ca prematura, nu ca inadmisibila.
Prematuritatea ar putea fi retinuta atunci când reclamantul formuleaza plângere administrativa, dar sesizeaza instanta fara a astepta împlinirea termenului pentru rezolvarea ei, întrucât aceasta presupune ca dreptul ce se tinde a fi valorificat sa fie suspus unui termen sau unei conditii suspensive, nefiind nascut si actual, iar nu când nu a fost îndeplinita o conditie prealabila de exercitare a dreptului la actiune.
Instanta de fond a respins în mod gresit exceptia inadmisibilitatii actiunii si a solutionat cauza pe fond retinând neîntemeiat ca în speta nu se aplica dispozitiile din Codul de procedura fiscala, desi se contesta un act administrativ fiscal, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare.
Retinând ca întemeiat motivul de recurs referitor la gresita solutionare a exceptiei inadmisibilitatii actiunii nu se mai impune analizarea motivelor de recurs referitoare la fondul cauzei.
Fata de cele precizate, Curtea, în baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, a admis recursul, a modificat în tot sentinta si pe fond a respins ca inadmisibila actiunea, în cauza fiind incident motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.