Incompatibilitatea judecatorului. Încetarea cauzei de incompatibilitate.
Posibilitatea reînvestirii acestuia dupa admiterea cererii de abtinere.
Art.46-48 Cod procedura penala
Art.50 si urm. Cod procedura penala
Incompatibilitatea magistratului odata constatata produce consecinte
juridice în sensul ca magistratul în cauza, în nici o împrejurare nu mai
poate participa la solutionarea cauzei.
Codul de procedura penala nu reglementeaza posibilitatea reinvestirii
magistratului pentru care s-a admis declaratia de abtinere cu solutionarea
aceleiasi cauze pe considerentul ca motivele care au determinat
incompatibilitatea au încetat.
(Decizia penala nr.66/A/MF/27.10.2009)
În momentul în care s-a pus problema specializarii sale în
solutionarea cauzelor cu minori, constatând ca nu era nominalizat potrivit
legii, a adus la cunostinta aceasta situatie printr-o declaratie de abtinere
însa, ulterior, fiind investiti toti judecatorii sectiei penale, în acest sens, în
mod corect cauza a trecut la magistratul a carei cerere de abtinere a fost
admisa.
(Opinie separata a deciziei penale nr.66/A/MF/27.10.2009 - cu majoritate)
Prin sentinta penala nr.201/F/21.11.2007 pronuntata de Tribunalul
Vâlcea, mai multi inculpati, printre care unul minor, au fost condamnati pentru
savârsirea unor infractiuni prevazute de art.365/2002, la pedeapsa închisorii.
Pentru a pronunta aceasta sentinta s-a constatat ca inculpatii au
savârsit infractiunile pentru care au fost trimisi în judecata.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs Parchetul de pe lânga
Tribunalul Vâlcea si inculpatii, unul din motivele de apel vizând nelegala
compunere a completului de judecata care a solutionat cauza la Tribunalul Vâlcea.
Astfel, se învedereaza faptul ca prin încheierea nr.32 din 2 aprilie 2007
pronuntata de Tribunalul Vâlcea în acest dosar, s-a admis cererea de abtinere
formulata de judecatorul investit initial cu solutionarea acestei cauze.
Cu toate acestea, acelasi magistrat s-a pronuntat asupra fondului cauzei
prin sentinta supusa apelului.
Apelantul considera ca magistratul era incompatibil sa solutioneze
aceasta cauza, având în vedere ca anterior instanta admisese cererea de abtinere pe
care o formulase.
Prin decizia penala nr.66 nr.66/A/MF/27.10.2009 a Curtii de Apel
Pitesti – cu majoritate au fost admise apelurile inculpatilor, desfiintata sentinta si
trimisa cauza spre rejudecare, Tribunalului Vâlcea.
Pentru a pronunta aceasta decizie, în opinia majoritara, în
preambulul considerentelor curtea a prezentat succesiunea evenimentelor pâna la
pronuntarea sentintei apelate.
Astfel, magistratul investit cu solutionarea acestei cauze la Tribunalul
Vâlcea, doamna judecator B.L. a formulat cerere de abtinere (fila 285), motivând ca
nu este compatibila sa solutioneze aceasta cauza, deoarece nu este nominalizata
printre magistratii ce pot solutiona cauze cu minori.
Tribunalul Vâlcea, prin încheierea nr.32 din 2 aprilie 2007, pronuntata
în dosarul nr.4516/90/2006 a admis declaratia de abtinere formulata de doamna
judecator B.L.. fiind desemnat ca judecator al cauzei magistratul D.P., retinându-se
ca doamna judecator B.L. nu este desemnata pentru a solutiona cauze cu minori si
totodata s-a mai constatat ca toti judecatorii ce au fost desemnati sa solutioneze
cauze cu minori si care formeaza completele speciale din cadrul sectiei penale a
tribunalului sunt incompatibili sa solutioneze prezenta cauza.
În aceste conditii, a fost desemnat sa solutioneze aceasta cauza domnul
judecator D.P., membru al completului P.1, primul complet specializat pentru
minori si familie din cadrul sectiei civile a Tribunalului Vâlcea.
Ulterior, prin încheierea pronuntata la 16 mai 2007 în dosarul
nr.4516/90/2006 Tribunalul Vâlcea a dispus „ întoarcerea dosarului spre sectia
penala la completul specializat pentru minori si familie F.9 –MIF din cadrul acestei
sectii, urmând ca în completul respectiv sa intre un judecator din cadrul sectiei
penale care este compatibil sa solutioneze cauza”.
Pentru a pronunta aceasta încheiere s-a avut în vedere ca în completele
specializate pentru solutionarea cauzelor cu minori ale sectiei penale poate intra orice
alt judecator al acestei sectii.
Ca urmare, începând cu termenul de judecata din data de 30 mai 2007,
judecarea acestei cauze s-a realizat din nou de catre magistratul L. B.
Sentinta penala nr.201/F din 21 noiembrie 2007 care formeaza obiectul
prezentului apel a fost pronuntata de acelasi magistrat, respectiv doamna judecator
L. B.
Asupra temeiniciei motivelor de apel, în opinie majoritara, curtea a
retinut urmatoarele:
Dispozitiile art.46/48 din Codul de procedura penala, reglementeaza
cauzele de incompatibilitate ale magistratilor. În situatia în care exista o astfel de
situatie judecatorul devine incompatibil sa solutioneze cauza cu care a fost investit.
Potrivit dispozitiilor art.50 din Codul de procedura penala, judecatorul
incompatibil este obligat sa faca o declaratie în acest sens. Declaratia de abtinere se
solutioneaza potrivit art.52 din Codul de procedura penala. În cazul în care aceasta
declaratie este admisa, judecatorul nu mai poate solutiona cauza respectiva.
Potrivit dispozitiilor art.52 alin.6 din Codul de procedura penala,
încheierea prin care s-a admis abtinerea nu este supusa nici unei cai de atac.
În raport cu aceste dispozitii procedurale se constata ca în speta, a fost
admisa cererea de abtinere a doamnei judecator L. B., pentru motivele mai sus
aratate, însa, acelasi magistrat a solutionat si fondul cauzei.
Argumentarea instantei de fond potrivit careia disparitia motivelor de
incompatibilitate care au determinat admiterea declaratiei de abtinere, justifica
reinvestirea aceluiasi magistrat cu solutionarea cauzei este nelegala.
Din continutul si interpretarea textelor procedurale mai sus amintite,
rezulta ca incompatibilitatea magistratului odata constatata, inclusiv prin admiterea
unei declaratii de abtinere, produce consecinte juridice în sensul ca magistratul în
cauza în nici o împrejurare nu poate sa participe la solutionarea cauzei în raport de
care a devenit incompatibil.
Codul de procedura penala nu reglementeaza posibilitatea reinvestirii
magistratului pentru care s-a admis declaratia de abtinere cu solutionarea aceleiasi
cauze pe considerentul ca motivele care au determinat incompatibilitatea au încetat.
Dispozitiile procedural penale sunt de stricta interpretare. Caracterul definitiv al
încheierii prin care s-a admis cererea de abtinere reprezinta un alt argument pentru a
nu admite posibilitatea reinvestirii magistratului care a formulat declaratia de abtinere
cu solutionarea aceleiasi cauze.
În consecinta, se constata ca judecatorul care a pronuntat sentinta
penala nr.201/F/2007 a Tribunalului Vâlcea era incompatibil sa solutioneze aceasta
cauza.
În conformitate cu dispozitiile art.197 alin.2 din Codul de procedura
penala, nerespectarea dispozitiilor privind compunerea instantei sunt sanctionate cu
nulitatea absoluta a actelor juridice întocmite.
Prin urmare, sentinta penala supusa apelului fiind pronuntata de un
magistrat incompatibil, este lovita de nulitate absoluta, cu toate consecintele juridice.
În opinia separata, s-a considerat ca exceptia de nulitate absoluta a
sentintei atacate trebuia respinsa, ca neîntemeiata, întrucât cazul de nulitate invocat,
nelegala compunere a completului de judecata, nu se regaseste în speta.
Este adevarat ca judecatorul care a pronuntat aceasta sentinta
formulase anterior, la data de 02.04.2007, o declaratie de abtinere, în care preciza ca
nu a fost desemnat prin hotarâre a C.S.M. sa solutioneze cauze cu minori - asa cum
este prezenta cauza -, si ca, la aceeasi data, Tribunalul Vâlcea a admis acea
declaratie, pentru motivul invocat (f. 287 vol. I dosar fond).
În continuare, s-a constatat ca toti judecatorii din cadrul sectiei penale
a tribunalului erau incompatibili sa solutioneze dosarul, astfel încât acesta a trecut la
unul dintre judecatorii Sectiei civile din cadrul aceleiasi instante, ce avea
specializarea respectiva si învestirea de a solutiona cauze cu minori.
Dupa mai multe termene de judecata, magistratul desemnat în
modalitatea mai sus descrisa a solutiona dosarul a constatat ca, prin Hotarârea
Consiliului Superior al Magistraturii, s-a stabilit ca în completele specializate pentru
solutionarea cauzelor cu minori ale sectiei penale poate intra orice alt judecator al
sectiei penale.
Cum magistratul respectiv facea parte din sectia civila a tribunalului,
iar nu penala fiind, deci, specializat în dreptul civil, la data de 16.05.2007 a pus în
discutie exceptia de nelegala constituire a completului de judecata si, prin încheierea
pronuntata la aceeasi data (f. 380, 381 vol. II dosar fond), a admis aceasta exceptie,
dispunând trimiterea dosarului la completul initial învestit din cadrul sectiei penale,
singurul care era compatibil a solutiona dosarul, întrucât fata de ceilalti judecatori se
constatase cauza de incompatibilitate prevazuta de art. 48 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedura penala.
Acest complet este si cel care a pronuntat sentinta penala nr. 201/F
din 21.11.2007, atacata cu apel.
Pentru judecatorul care a solutionat cauza nu exista, din punctul de
vedere al textelor de lege ce se invoca (art. 46 – 48 Cod de procedura penala), nici
un impediment pentru ca acesta sa pronunte o hotarâre în dosar.
Aceasta, întrucât fata de el nu s-a constatat existenta vreunui caz de
incompatibilitate din cele prevazute de dispozitiile legale în materie.
Este adevarat ca, în momentul în care s-a pus problema specializarii
sale în solutionarea cauzelor cu minori, constatând ca nu era nominalizat potrivit
legii, a adus la cunostinta aceasta situatie, printr-o cerere pe care a intitulat-o
„declaratie de abtinere”.
A fost aleasa, din punct de vedere formal, atare cale, singura pe care
Codul de procedura penala o prevede, pentru a se trece cauza la un alt complet, fara
însa a se invoca vreun caz de incompatibilitate dintre cele strict prevazute de art. 46,
47 si art. 48 alin. 1 lit. a) – i) Cod de procedura penala, din simplul motiv ca nu
exista nicio incompatibilitate.
Cum ulterior au fost învestiti toti judecatorii sectiei penale cu
solutionarea dosarelor cu inculpati minori, dându-se astfel prioritate principiului
specializarii magistratilor, apreciez ca în mod corect cauza a trecut la magistratul
care, în final, a si pronuntat sentinta.
La data pronuntarii sentintei, acesta dobândise calitatea ceruta de lege, în art. 483
alin. 1 Cod de procedura penala, asa încât compunerea instantei era legala, iar
exceptia se impunea a fi respinsa.