4. Indemnizatia de dispozitiv reglementata de dispozitiile Legii nr. 138/1999 si ale Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/05 iunie 2002 modificat si completat prin Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr. 496/28 iulie 2003. Categoriile de personal carora le este recunoscut dreptul la aceasta indemnizatie.
Contencios administrativ. Dreptul functiei publice.
Art. 11, 16 din O.U.G. 63/2003 art. 3 din Legea nr. 138/1999 pct. 9.1, 9.2 din Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/05 iunie 2002 modificat si completat prin Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr. 496/28 iulie 2003.
De recunoasterea dreptului la indemnizatia de dispozitiv beneficiaza doar personalul civil ce-si desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice în structurile de ordine si siguranta publica, avute în vedere de dispozitiile Legii 138/1999.
Prin dispozitiile art. 11 al. 1 din O.U.G. 63/2003, în domeniul administratiei publice în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor au fost stabilite anumite institutii si organe de specialitate ale administratiei publice centrale, referitor la administratia publica din unitatile administrativ - teritoriale fiind incident principiul descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice, consacrate de dispozitiile art. 120 - 123 din Constitutia României, respectiv de prevederile art. 2 din Legea 215/2001 republicata cu completarile si modificarile ulterioare.
Limitele de aplicare a Ordinului 275/2002 cu modificarile si completarile aduse de Ordinul 496/2003 sunt circumscrise de categoriile de personal ce compuneau Ministerul Administratiei si Internelor dupa reorganizarea reglementata de dispozitiile O.U.G. 63/2003 publicate în Monitorul Oficial al României nr. 462/28 iunie 2003, precum si de cele avute în vedere de dispozitiile Legii 138/1999 ca beneficiare a indemnizatiei de dispozitiv.
În acest context, prin dispozitiile art. 11 din O.U.G. 63/2003, anterioare Ordinului 496/2003, au fost reglementate institutiile publice, organele de specialitate ale administratiei publice centrale, structurile de ordine si siguranta publica din subordinea Ministerului si Internelor, în functie de domeniile de activitate, respectiv administratie publica si ordine si siguranta publica.
Pe de alta parte, din perspectiva categoriilor de personal prin dispozitiile art. 16 din O.U.G. 63/2003, au fost reglementate componenta Ministerului Administratiei si Internelor ca fiind reprezentata de functionarii publici, functionari publici cu statut special - politisti, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi si politisti de frontiera angajati pe baza de contract.
Curtea de Apel Bacau - Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
Decizia nr. 744 din 06 noiembrie 2008
Prin sentinta civila nr. 150/CA/13 iunie 2008 pronuntata de Tribunalul Neamt în dosarul 133/103/2008 a fost respinsa actiunea formulata de Sindicatul Liber al Salariatilor din Consiliul Judetean Neamt si din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Judetean Neamt în numele si pentru reclamantii membri de sindicat functionari publici în aparatul administrativ al Consiliului Judetean Neamt în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judetean Neamt si Presedintele Consiliului Judetean Neamt, actiunea având ca obiect obligarea pârâtilor la alocarea, calcularea si plata drepturilor banesti reprezentând indemnizatia de dispozitiv lunara, în cuantum de 25 % din salariul de baza, retroactiv începând cu data de 25 ianuarie 2005 si, în continuare, pâna la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului de munca (dupa caz), în functie de perioada efectiv lucrata în cadrul acestei structuri, pentru fiecare reclamant, sume reactualizate în functie de rata inflatiei, precum si consemnarea în carnetele de munca a indemnizatiei de dispozitiv retroactiv de la data de 25 ianuarie 2005.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut urmatoarele:
Indemnizatia de dispozitiv este un drept acordat initial prin Legea nr.l38/1999. Dispozitiile acestei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerul Justitiei. Indemnizatia de dispozitiv este un drept acordat personalului din structuri militare si constituie un drept corelativ obligatiilor ce decurg din calitatea de militar sau personal civil în unitati militare. Chiar daca personalul unitatilor militare îsi desfasoara activitatea în cadrul unor institutii publice, acest personal îsi pastreaza obligatiile ce decurg din raporturile cu unitatile militare din care face parte. Astfel exigentele, rigorile si obligatiile personalului prevazut ca beneficiu al indemnizatiei de dispozitiv sunt diferite de cele ale functionarilor publici din cadrul unei institutii precum Consiliul Judetean.
Ordinul cu nr.496/2003 al Ministrului Administratiei si Internelor nu este un act normativ ci este un act administrativ aplicabil numai în cadrul Ministerului Administratiei si Internelor.
Prin personal civil se întelege numai personalul civil (functionari publici sau personal contractual) din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor nu si personalul civil cu care functionarii publici ai Ministerului Internelor si Reformei Administrative vin în contact si cu care colaboreaza în îndeplinirea sarcinilor si atributiilor de serviciu.
Desi atât functionarii Ministerului Internelor si Reformei Administrative cât si cei ai Consiliului Judetean îsi desfasoara activitatea aparent în aceleasi conditii, cele doua categorii au autoritati diferite, cu care se afla în raporturi de serviciu, au statut socio-profesional diferit, obligatii profesionale diferite si sunt supusi unor niveluri de exigenta diferite. De asemenea, carierele profesionale ale celor doua categorii difera si implicit drepturile banesti legale prevazute sunt diferite.
Pentru motivele de mai sus, actiunea reclamantilor a fost respinsa ca neîntemeiata.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Sindicatul Liber al Salariatilor din Consiliul Judetean Neamt si din serviciile publice aflate în subordinea Consiliului Judetean Neamt în numele reclamantilor membri de sindicat, scutit de plata taxei de timbru în temeiul dispozitiilor art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a aratat ca pct. 9.2 si 31.1 din Ordinul Ministerului Administratiei si Internelor 496/2003 sunt relevante în cauza, stabilind ca de dreptul la îndemnizatia de dispozitiv beneficiaza si personalul civil din administratia publica, fara a diferentia între administratia publica centrala si cea locala, sintagma "personal civil" având semnificatia "functionari publici si personalul contractual din Ministerul Administratiei si Internelor", fara a fi folosita sintagma "din aparatul propriu al M.AL".
În consecinta, de indemnizatia de dispozitiv trebuie sa beneficieze si personalul din aparatul propriu al consiliilor locale, o alta interpretare contravenind prevederilor constitutionale, ale normelor interne, ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului si Cartei Europene a Autonomiei Locale, reprezentând o situatie de discriminare între categoriile de salariati din prefecturi si din consiliile judetene si cele locale.
Pe de alta parte, pronuntându-se în spete similare instantele din tara au înlaturat aceasta forma de discriminare, neacordarea sporului de dispozitiv reprezentând un tratament inegal în raport cu reclamantii din alte judetene, sanctionat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin mai multe decizii ale sale.
Legal citati, intimatii - pârâti au formulat întâmpinare în cauza solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, Ordinul Ministrului de Interne 275/2002 modificat prin Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor 496/2003 referindu-se la salarizarea personalului militar si civil din structura Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
La solicitarea instantei au fost depuse la dosar înscrisuri de intimati: copia Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 si a Ordinului Ministrului Administratiei si Internelor nr. 496/28 iulie 2003.
Examinând recursul promovat pentru motivele aratate, în conditiile art. 304, 3041 Cod procedura civila, instanta îl apreciaza ca nefondat pentru considerentele ce se vor arata în continuare.
Reglementarea indemnizatiei de dispozitiv s-a realizat prin dispozitiile art. 3 din Legea 138/1999 ca o componenta a soldei lunare cuvenite initial cadrelor militare si militarilor angajati pe baza de contract, precum si salariatilor civili din cadrul Ministerului Apararii Nationale, al Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/05 iunie 2002 a fost dat în aplicarea dispozitiilor legale referitoare la salarizarea personalului militar si civil din Ministerul de Interne, având în vedere prevederile Legii 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, stabilind la pct. 9.1 ca beneficiaza de indemnizatia de dispozitiv si studentii care au obtinut gradul de sublocotenent dupa absolvirea anului IV la Academia de Politie "Al. I. Cuza" sau alte institutii militare de învatamânt superior.
Prin Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr. 496/28 iulie 2003 a fost modificat si completat Ordinul 275/2002. Astfel, dupa pct. 9.1 a fost introdus pct. 9.2 care statua dreptul la indemnizatia de dispozitiv si în favoarea personalului civil ce-si desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice, prin personal civil întelegându-se functionarii publici si personalul contractual din Ministerul Administratiei si Internelor, potrivit pct. 31 din Ordinul 275/2002 modificat prin Ordinul 496/2003.
Limitele de aplicare a Ordinului 275/2002 cu modificarile si completarile aduse de Ordinul 496/2003 sunt circumscrise de categoriile de personal ce compuneau Ministerul Administratiei si Internelor dupa reorganizarea reglementata de dispozitiile O.U.G. 63/2003 publicate în Monitorul Oficial al României nr. 462/28 iunie 2003, precum si de cele avute în vedere de dispozitiile Legii 138/1999 ca beneficiare a indemnizatiei de dispozitiv.
În acest context, prin dispozitiile art. 11 din O.U.G. 63/2003, anterioare Ordinului 496/2003, au fost reglementate institutiile publice, organele de specialitate ale administratiei publice centrale, structurile de ordine si siguranta publica din subordinea Ministerului si Internelor, în functie de domeniile de activitate, respectiv administratie publica si ordine si siguranta publica.
Pe de alta parte, din perspectiva categoriilor de personal prin dispozitiile art. 16 din O.U.G. 63/2003, au fost reglementate componenta Ministerului Administratiei si Internelor ca fiind reprezentata de functionarii publici, functionari publici cu statut special - politisti, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi si politisti de frontiera angajati pe baza de contract.
În acest cadru legislativ, ratiunea legiuitorului de a recunoaste dreptul la indemnizatia de dispozitiv categoriilor avute în vedere de prevederile Legii 138/1999 a fost materializata prin aplicarea dispozitiilor din aceasta materie si personalului civil ce-si desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice cu atributii de ordine si siguranta publica, având în vedere ca anumite structuri de ordine si siguranta publica au fost demilitarizate, personalul acestora dobândind statut de functionar public, precum politistii (prin Legea 360/2002), politistii de frontiera (O.U.G. 104/2001).
Desi au fost abrogate, dispozitiile aratate din O.U.G. 63/2003 sunt reluate de prevederile art. 13 din O.G. 30/2007.
Având în vedere regulile de tehnica legislativa stabilite de dispozitiile art. 75, 76 ale Legii 24/2000, Ordinele 275/2002 si 496/2003 nu pot fi interpretate si aplicate decât în limitele cadrului stabilit de legile, hotarârile si ordonantele Guvernului pe baza si în executarea carora au fost admise.
În consecinta de recunoasterea dreptului la indemnizatia de dispozitiv beneficiaza doar personalul civil ce-si desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice în structurile de ordine si siguranta publica, avute în vedere de dispozitiile Legii 138/1999.
Mai mult decât atât, prin dispozitiile art. 11 al. 1 din O.U.G. 63/2003, în domeniul administratiei publice în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor au fost stabilite anumite institutii si organe de specialitate ale administratiei publice centrale, referitor la administratia publica din unitatile administrativ - teritoriale fiind incident principiul descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice, consacrate de dispozitiile art. 120 - 123 din Constitutia României, respectiv de prevederile art. 2 din Legea 215/2001 republicata cu completarile si modificarile ulterioare.
Cum reclamantii din prezenta cauza sunt functionari publici si personal contractual din serviciile publice aflate în subordinea Consiliului Judetean Neamt, autoritate a administratiei publice locale, constituita la nivel judetean, nu se încadreaza în categoriile vizate de dispozitiile art. 47 coroborate cu art. 1 din Legea 138/1999.
Invocarea de catre reclamanti a unei situatii discriminatorii ce se impune a fi înlaturata de instanta de judecata nu este justificata în acest context, criteriile în functie de care se poate constata o asemenea situatie nefiind incidente în cauza. Astfel, nu subzista conditiile de egalitate având în vedere statutul socio-profesional, cariera profesionala, îndatoririle de serviciu si raspunderile diferite.
Pe de alta parte, prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 818, 819, 82C. 821/2008 s-a constatat neconstitutionalitatea prevederilor art. 1,2 al. 3, art. 27 aL 1 din O.G. 27/2000 în masura în care din acestea se desprinde întelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în consacrarea principiului constitutional al separatiei puterilor în stat.
În prezenta cauza, a recunoaste reclamantilor dreptul la indemnizatie de dispozitiv echivaleaza cu refuzul aplicarii dispozitiilor legale aplicabile categoriei din care fac parte si înlocuirea acestora cu prevederile Legii 138/1999.
Sustinerile reclamantilor cu privire la interpretarea data de instanta de fond dispozitiilor Ordinului 275/2002 completat si modificat prin Ordinul 496/2003, care ar fi contradictorie Constitutiei, normelor interne, Conventiei Europene a Drepturilor Omului si Cartei Europene a Autonomiei Locale nu sunt concretizate prin indicarea dispozitiilor încalcate, invocarea generica a încalcarii neputând constitui un motiv temeinic de recurs.
În privinta existentei normei de interzicere a discriminarii - art. 14 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului, art. 16 din Constitutia României, instanta a examinat anterior conditiile de incidenta a unei situatii discriminatorii, constatând inexistenta acesteia în prezenta cauza.
Cât priveste Legea 13/2008 privind ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana aceasta nu produce efecte prin ea însasi, tratatul intrând în vigoare la 01 ianuarie 2009, sub conditia depunerii tuturor instrumentelor de ratificare de catre înaltele Parti Contractante.
Referitor la practica existenta la nivelul instantelor judecatoresti din tara, instanta constata, pe de o parte, ca în sistemul judiciar român practica instantelor nu constituie izvor de drept, iar pe de alta parte, ca prin Hotarârea Curtii Europene a drepturilor Omului - Sectia a IlI-a din 06 decembrie 2007, publicata în Monitorul oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce priveste încalcarea art. 14 din conventie, s-a retinut neîhdeplinirea de catre înalta Curte de Casatie si Justitie a rolului acesteia de regulator al divergentelor de jurisprudenta, iar nu existenta unor simple conflicte de jurisprudenta, care sunt consecinta inerenta oricarui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instante de fond.
Fata de aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art. 312 al. 1 Cod procedura civila, a fost respins recursul ca nefondat.