Indemnizatia pentru cresterea copiilor proveniti din sarcini multiple.
OUG nr. 148/2005 : art. 1 alin. (1) si art. 2
Legea nr. 239/2009
Legea nr. 240/2009,
HG nr. 1016/9.09.2009
Momentul acordarii dreptului la indemnizatia pentru cresterea copilului, majorata cu câte 600 lei începând cu cel de-al doilea copil provenind dintr-o sarcina gemelara, trebuie stabilit în raport de dispozitiile HG nr. 1016/9.09.2009.Neacordarea indemnizatiei majorate în cazul minorilor ce au împlinit vârsta de 2 ani la data de 18.06.2009.
Sectia de contencios administrativ si fiscal – Decizia nr.1211/03 noiembrie 2009
Prin actiunea în contencios administrativ înregistrata la Tribunalul Sibiu sub nr. 3960/85/2008, reclamanta S. M. a chemat în judecata pe pârâtii Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, Directia de Munca si Protectie Sociala S. si Ministerul Economiei si Finantelor solicitând ca prin sentinta ce se va pronunta:
- sa se dispuna anularea deciziei nr.10000025 din 18.12.2006 emisa de catre pârâta 2, în ceea ce priveste cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copiilor ce i-a fost acordata.
-sa fie obligati pârâtii de ordinul 1 si 2 la stabilirea si plata în favoarea sa a indemnizatiei lunare pentru cresterea celor doi copii în cuantum lunar de câte 600 lei, începând cu data de 16.10.2006 si pâna la data de 21.08.2008, data încetarii concediului pentru îngrijirea copilului.
- sa fie obligat pârâtul de ordinul 3 sa aloce fondurile necesare platii sumelor precizate în favoarea sa.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a nascut la data de 21.08.2006 doi copii gemeni, dar prin Decizia nr. 10000025 din 18.12.2006 emisa de Directia de Munca si Protectie Sociala S. i s-a stabilit o indemnizatie în cuantum actual de 600 lei/luna, aferenta unui singur copil.
De asemenea, sustine ca acordarea unei indemnizatii pentru un singur copil este discriminatorie pentru celalalt si contravine flagrant scopului pentru care a fost instituita aceasta masura de protectie speciala.
In drept s-au invocat dispozitiile art.1 din Primul Protocol aditional la CEDO coroborat cu art. 14 din CEDO Protocolul 12 la CEDO, art. 16, art.20 si art. 49 din Constitutia României, OG.137/2000, Legea nr.554/2004, Legea nr.500/2002, OG nr.22/2002.
Pârâta, Directia de Munca si Protectie Sociala S. prin întâmpinare a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului S. -Sectia Civila, în temeiul dispozitiilor art.9 alin.5 din OUG nr. 148/2005 aprobata prin Legea nr. 7/2007.
Pe fond a solicitat respingerea actiunii apreciind ca potrivit art. 6 alin.1, 3 si 4 din OUG nr. 148/2005 reclamanta nu poate beneficia decât de o singura indemnizatie.
Prin întâmpinarea depusa, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Sibiu- Sectia Civila întrucât contestatiile împotriva deciziilor emise de DMPS S. sunt de comptenta instantei de contencios administrativ, exceptia inadmisibilitatii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, calculul si plata drepturilor invocate de reclamanta facându-se de catre directiile teritoriale.
Pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata întrucât dispozitiile OUG nr. 148/2006 aprobate prin HG nr. 1025/2006 stabilesc ca se acorda o singura indemnizatie indiferent de numarul de copiilor rezultati dintr-o singura nastere.
Prin întâmpinare, Directia Generala a Finantelor Publice a judetului S. în numele si pentru Ministerul Finantelor Publice a solicitat respingerea actiunii ca nelegala întrucât se întemeiaza pe existenta unei obligatii de despagubire care nu exista în sarcina acestui pârât, obligatie în raport de care ministerul nu are calitate procesuala pasiva, iar Guvernul este cel raspunzator de realizarea prevederilor bugetare.
Prin Încheierea pronuntata în sedinta din14 octombrie 2008 Sectia civila a Tribunalului Sibiu, calificând natura cauzei ca fiind de contencios administrativ a transpus-o in favoarea Sectiei Comerciale si de Contencios Administrativ.
In urma transpunerii cauzei, reclamanta a depus o precizare de actiune în sensul renuntarii la judecata actiunii fata de pârâtii Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si Ministerul Finantelor Publice.
Prin sentinta civila nr. 688/CA/2008, Tribunalul Sibiu a respins actiunea reclamantei împotriva pârâtei Directia de Munca si Protectie Sociala a judetului Sibiu si s-a luat act de declaratia de renuntare la judecata împotriva celorlalti pârâti , în considerente retinându-se ca, în temeiul art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 indiferent câte nasteri au loc în intervalul de doi ani se acorda o singura indemnizatie de crestere a copiilor, neexistând discriminare între cei doi copii care primesc alocatii fiecare, indemnizatia fiind un drept al parintelui.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotarârii în sensul admiterii actiunii.
În motivarea recursului se sustine ca, în mod gresit, nu a fost retinut de catre prima instanta caracterul discriminator al deciziei atacate si ca interesul mamei este direct legat de cresterea copiilor, acordarea indemnizatiei pentru nasterea copiilor indiferent de numarul lor neavând un temei obiectiv.
De asemenea, s-a invocat exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 si 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005.
In drept, prevederile art. 312 alin. 2 C.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimata Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Sibiu a solicitat respingerea recursului apreciind ca instanta a interpretat si aplicat corect dispozitia legala prin care se stabileste ca indemnizatia se acorda o singura data în cazul în care se suprapun doua sau trei situatii de natura a genera dreptul.
Prin Încheierea pronuntata la 10.03.2009, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus sesizarea Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii în vederea solutionarii exceptiei de nelegalitate invocata, suspendând totodata, in temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 judecata recursului.
In dosarul Curtii de Apel Alba Iulia nr. 338/57/2009 a fost constatata prin sentinta nr. 93/CA/2009 ramasa irevocabila prin decizia nr. 3751/2009 a ICCJ nelegalitatea dispozitiilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 si 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 în urma admiterii exceptiei de nelegalitate invocata de reclamanta.
Verificând sentinta atacata din prisma motivelor invocate raportat si la dispozitiile art. 304 ind. 1 C.pr.civ., curtea retine urmatoarele:
O.U.G. nr. 148 din 3 noiembrie 2005 ce stabileste cadru legislativ privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului prevede la art. 1 ca începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de pâna la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara.
Durata de acordare a concediului prevazut la art. 1 se prelungeste corespunzator, în cazul suprapunerii a doua sau trei situatii de natura a genera acest drept, în conditiile prevazute la alin. (1) si (2) (art.6 al. 3). În cazurile prevazute la alin. (3) se acorda o singura indemnizatie, în cuantumul prevazut de prezenta ordonanta de urgenta. (art. 6 al. 4).
Normele Metodologice aprobate prin HG.1025/2006 de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, stabilesc ca Chiar daca dispozitiile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 care prevad ca prin nastere se întelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, au fost constatate ca fiind nelegale, prin modificarea prevederilor art. 2 din OUG nr. 148/2005, aplicabile si persoanelor care beneficiaza de indemnizatie pentru cresterea copilului si care au în îngrijire copii proveniti din sarcini multiple, se reglementeaza majorarea cuantumului acestei indemnizatii cu câte 600 lei începând cu cele de-al doilea copil provenind dintr-o sarcina gemelara, iar nu acordarea a mai multor indemnizatii de acest fel.
De asemenea, prin Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, respinsa în cele din urma, Curtea Constitutionala a stabilit ca dreptul la concediu, prevazut de ordonanta, este un drept complex format din doua componente indisolubil legate, cea nepatrimoniala ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptatita o dedica exclusiv cresterii copilului, si cea patrimoniala, reprezentata de indemnizatia lunara de care persoana beneficiaza pe timpul acestei perioade.
Din analiza dispozitiilor mentionate se desprinde concluzia ca în cauza nu exista discriminare între persoanele care în urma unei nasteri au un singur copil si cele care au doi sau mai multi copii, deoarece concediul este acordat în considerarea persoanei parintelui care doreste sa ramâna acasa si sa se preocupe de cresterea si îngrijirea copilului, sens în care statul intervine si acorda aceasta indemnizatie pentru a sprijini parintele, fiind o forma mixta de asigurare si asistenta sociala.
În ceea ce priveste momentul acordarii dreptului la indemnizatia pentru cresterea copilului în cuantumul prevazut la art. 1 alin. (1) si art. 2 din ordonanta de urgenta, asa cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 239/2009 si, respectiv, Legea nr. 240/2009, acesta a fost expres stabilit prin HG nr. 1016/9.09.2009 publicata în Monitorul Oficial nr. 655 din 2 octombrie 2009 ca începând cu data intrarii în vigoare a prevederilor acestor legi.
Raportat la dispozitiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, întrucât legile modificatoare sus-mentionate au intrat în vigoare la data de 18.06.2009, curtea apreciaza ca la acest moment reclamanta nu mai este îndreptatita sa beneficieze de o majorare cu 600 lei a cuantumului indemnizatiei de crestere a celor doi copii nascuti la data de 21 august 2006, în prezent minorii împlinind vârsta de 2 ani.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca desi a fost modificat cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului, la data de 18.06.2009 reclamantei nu-i mai sunt aplicabile prevederile sus-mentionate, actul normativ mentionat neprevazând aplicarea retroactiva a prevederii modificatoare, în lipsa unui temei legal, motivele invocate de reclamanta nu subzista, astfel ca, în baza art. 312 C.pr.civ. a fost respins recursul ca nefondat.