2. Indemnizatia pentru cresterea copilului – situatia nasterii copiilor gemeni. Natura juridica a indemnizatiei. Scopul legii.
Contencios administrativ
Art. 1-8 din O.U.G. 148/2005
Indemnizatia pentru cresterea copilului prevazuta de OUG 148/2005 suplineste veniturile parintelui nefiind un drept al copilului. Nasterea a doi copii gemeni nu determina acordarea a doua îndemnizatii.
Curtea de Apel Bacau - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal
Decizia nr. 660 / 2008
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Neamt reclamanta U.T. în contradictoriu cu Directia de Munca si Protectie Sociala Neamt a formulat contestatie împotriva deciziei nr. 16774/24.04.2008 emisa de pârâta, solicitând anularea deciziei si obligarea pârâtei la plata sumei de 1200 lei (RON) cu titlu de indemnizatie pentru cresterea gemenilor minori U.F. si U.I. nascuti la 10.01.2008 în municipiul Piatra Neamt.
În motivarea cererii reclamanta arata ca la data de 10.01.2008 a nascut pe minorii U.F. si U.I.. S-a adresat cu cerere pentru acordarea drepturilor prevazute de OUG nr. 148/2005. Prin decizia nr. 10157/18.02.2008 Directia de Munca si Protectie Sociala a dispus sa i se acorde doar suma de 600 lei pentru ambii copii. A formulat contestatie împotriva deciziei date, dar prin decizia nr. 16774/24.04.2008 pârâta a respins contestatia.
Reclamanta considera nelegale actele administrative emise de pârâta.
În art.1 din OUG nr. 148/2005 se prevede dreptul la o indemnizatie de cresterea copilului de 600 lei. În tot cuprinsul ordonantei se face referire doar la un singur copil, ca beneficiar al indemnizatiei, motiv pentru care în cazul a doi copii se impune acordarea unei sume duble de 1200 lei. Atâta timp cât reclamanta are doi copii, aceasta se considera îndreptatita sa beneficieze de indemnizatie pentru fiecare dintre acestia.
În apararile formulate Directia de Munca si Protectie Sociala Neamt a depus întâmpinare sustinând legalitatea si temeinicia deciziei atacate si solicitând respingerea actiunii. Se invoca art. 2 al. 1 din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului. Potrivit acesteia „Concediul si indemnizatia lunara, sau dupa caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare primele trei nasteri survenite dupa data de 1 ianuarie 2006...." . În art. 3 al. 1 din H.G. nr. 1025/2006 se subliniaza „ ... prin nastere se întelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii". Reclamanta este beneficiara indemnizatiei pentru cresterea copilului pentru nasterea survenita la 10 ianuarie 2008, în cuantum de 600 lei.
În dovedire au fost depuse decizia nr. 10157 din 18.02.2008 si decizia nr. 16774/22.04.2008 emise de pârâta, certificatele de nastere ale copiilor U.I. si U.F., precum si adeverinta din care reiese ca reclamanta are calitatea de salariata în functia de medic a Spitalului O.R.. De asemenea, reclamanta a depus solutia data asupra exceptiei de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului.
Examinând materialul probator, actele si sustinerile partilor instanta de fond a retinut ca în fapt reclamanta a nascut doi gemeni si pretinde indemnizatia prevazuta de OUG nr. 148/2005 pentru fiecare dintre ei.
Pârâta a decis acordarea unei singure indemnizatii.
În drept: reclamanta sustine ca indemnizatia trebuie acordata raportat la numarul de copii.
Pârâta sustine ca indemnizatia se acorda pentru nastere indiferent daca s-a nascut unul sau mai multi copii.
Prin sentinta instanta a retinut ca este adevarat ca art.1 din OUG nr. 148/2005 prevede ca indemnizatia este un drept cuvenit persoanelor beneficiare ale concediului si nu un drept cuvenit copilului sau copiilor.
Din interpretarea restrictiva a acestui text ar rezulta ca indemnizatia este unica, indiferent de numarul de copii nascuti la o singura nastere si reprezinta un drept cuvenit celui aflat pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la doi ani.
Însa, preambulul OUG nr. 148/2005 trateaza drepturile stabilite ca drepturi cuvenite copilului (copiilor). Scopul prevazut de legiuitor este „sustinerea familiei în vederea cresterii copilului„. Fiind un drept cuvenit copilului, cresterea a doi copii implica drepturi pentru fiecare dintre acestia.
Instanta a avut în vedere exceptia de nelegalitate admisa cu privire la art. 2 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 aprobate prin HG nr. 1825/2005. Astfel, în considerentele deciziei nr. 1947/4.04.2007 a înaltei Curti de Casatie si Justitie - sectia contencios administrativ si fiscal - s-a retinut ca „acordarea indemnizatiei lunare de crestere a copiilor trebuie facuta, în virtutea dispozitiilor OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului prin raportare la numarul copiilor nascuti, iar nu la numarul nasterilor. Este nelegala prevederea cuprinsa în art. 2 din HG. ce defineste nasterea drept aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, ce adauga astfel actului normativ cu forta superioara în aplicarea caruia a fost adoptat si încalca principiul egalitatii de tratament între copiii proveniti dintr-o sarcina simpla si una multipla".
Fata de cele aratate mai sus, pentru identitate de ratiune, art. 2 al. 1 si art. 3 al. 1 din HG nr. 1025/2006 adauga la lege, iar adaugirea referitoare la definitia nasterii este nelegala.
Având în vedere si caracterul discriminatoriu al adaugirii, instanta de fond a înlaturat aplicabilitatea textului adaugat, iar prin hotarâre a dispus admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
Împotriva sentintei nr. 165 din 15.07.2008 a formulat recurs Directia de Munca si Protectie Sociala Neamt criticând sentinta recurata sub aspectul interpretarii dispozitiilor OUG nr. 148/2005. Se arata ca prin nasterea intervenita la 10.01.2008, reclamanta a adus pe lume doi copii, dar conform prevederilor art. 3 din OUG nr. 148/2005 nu poate beneficia decât de o indemnizatie. Retinerea de catre instanta de fond a considerentelor deciziei nr. 1977/A.0A.2007 a I.GCJ. nu are relevanta în cauza.
Intimata a solicitat respingerea recursului apreciind ca legala hotarârea instantei de fond. Astfel, arata ca legile în vigoare nu sunt perfecte ci perfectibile, ca scopul legii este acela de a sustine familia în vederea cresterii copiilor, aceasta indemnizatie fiind un drept al copilului iar stabilirea indemnizatiei doar pentru un copil însemna încalcarea acestui drept celuilalt copil. Se arata ca prin art. 2 din HG nr. 1025 se instituie discriminari cu privire la peroane aflate în situatii identice.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate si din oficiu aceasta instanta apreciaza ca este fondat pentru urmatoarele considerente.
În fapt reclamanta a dat nastere la doi copii gemeni, împrejurare fata de care a solicitat acordarea indemnizatiei prevazuta de OUG nr. 148/2005 pentru ambii copii. Prin decizia nr. 10157/18.02.2008 D.M.P.S. Neamt a aprobat plata unei singure indemnizatii.
Actul emis de intimata este în acord cu dispozitiile legale în vigoare, respectiv OUG nr. 148/2005, instanta de fond procedând la o interpretare gresita a dispozitiilor OUG nr. 148/2005.
Din analiza în ansamblu a actului normativ rezulta ca scopul a fost de a sustine familia în vederea cresterii copilului, indemnizatia nefiind un drept al copilului ci al parintelui suplinind veniturile realizate din exercitarea unei profesii.
Concluzia ca indemnizatia prevazuta de art. 2 nu este în favoarea copilului rezulta din coroborarea art. 1,4,5,6,8 din OUG nr. 148/2005. Astfel, potrivit art. 5 de indemnizatie beneficiaza oricare dintre parintii firesti ai copilului daca îndeplineste conditiilor prev. de art. 1 si daca depune înscrisurile prevazute de art. 8. Din art. 1 cât si din art. 8 rezulta ca pot beneficia de indemnizatie doar parintii care au realizat timp de 12 luni, anterior datei nasterii copilului venituri supuse impozitului pe venit ceea ce denota ca indemnizatia suplineste venitul parintelui aflat în concediu de crestere a copilului. Daca indemnizatia ar fi fost prevazuta ca un drept al copilului, conditia ca anterior datei nasterii, parintele sa fi realizat venituri, nu mai era înserata în actul normativ si s-ar fi dispus plata indemnizatiei pentru fiecare copil, indiferent daca parintele a realizat sau nu venituri.
Singurul drept care este înscris în favoarea copilului este alocatia reglementata de art. 4, alocatie care se acorda pentru fiecare copil, asa încât, în speta celor doi copii ai reclamantei li se cuvin doua alocatii în cuantumul prevazut de art. 4.
Relevanta deosebita în interpretarea legii o au art. 6 al. 3,4. Astfel, se prevede ca în ipoteza în care în perioada de 2 ani în care un parinte se afla în concediu de crestere a copilului intervine o noua nastere, durata concediului se prelungeste corespunzator însa se acorda o singura indemnizatie. Din continutul art. 4 rezultând fara echivoc ca indemnizatia nu a fost prevazuta pentru copil, ci în sprijinul îmbunatatirii echilibrului social - economic al familiei.
Este adevarat ca pentru cresterea a doi copii se impun cheltuieli mai mari si ca asa cum apreciaza intimata legile nu sunt perfecte ci perfectibile însa instanta este tinuta a aplica OUG nr. 148/2005 în forma în vigoare, doar legiuitorul fiind în masura a modifica legea atunci când apreciaza ca nu este în acord cu situatia economica, sociala, cu normele europene, etc.
Invocarea deciziei nr. 1947/4.04.2007 a I.GGJ. nu are relevanta în cauza, deoarece, ca principiu admiterea unei exceptii de nelegalitate nu este opozabila decât partilor din litigiul în care a fost invocata iar pe de alta parte la data emiterii de catre recurenta a deciziei contestate, HG nr. 1825/2005 era abrogata, fiind în vigoare HG nr. 1025/2006. In fata instantei de fond nu s-a invocat nelegalitatea HG nr. 1025/2006 si oricum instanta de fond nu avea competenta, fata de faptul ca HG nr. 1025/2006 este act emis de autoritatea centrala, sa analizeze legalitatea acesteia.
Mai mult, instanta apreciaza ca fata de forma în care este în vigoare OUG nr. 148/2005 dispozitiile HG nr. 1025/2006 nu au relevanta în interpretarea notiunii de indemnizatie.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedura civila cu art. 304 pct.9 Cod procedura civila, instanta a admis recursul, a modificat sentinta recurata în sensul respingerii actiunii.