Individualizarea judiciară a pedepselor. Pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege [art. 64 alin. 1 lit. a), teza i]

Individualizarea judiciară a pedepselor. Pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege [art. 64 alin. 1 lit. a), teza I]

C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a), art. 71 art. 72

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale – Protocolul nr. 1, art. 3

CEDO, cauza Hirst vs. Marea Britanie

Conform art. 71 alin. (2) C. pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

Totuşi, în privinţa pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza Hirst contra Marii Britanii, pronunţată la 30 martie 2004, că o interdicţie absolută de a vota impusă tuturor deţinuţilor nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Primul Protocol al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, întrucât nu există o legătură între interdicţia votului şi prevenirea infracţiunilor sau scopul reinserţiei sociale a infractorilor. În acord cu jurisprudenţa CEDO, Curtea de Apel Timişoara consideră că faţă de infracţiunea săvârşită de inculpaţi şi anume infracţiunea de ucidere din culpă, nu se impune condamnarea acestora la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului electoral de a alege.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală,

decizia penală  nr. 910 din 1 octombrie 2009

Prin sentinţa penală nr. 47 din 6 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 2439/290/2006, Judecătoria Reşiţa, în baza art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul I.I. la 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare; în baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) – c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.; în baza art. 71 alin. (4)  C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a  executării pedepsei închisorii; în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a reţinut următoarele:

În data de 16 iulie 2004, în jurul orei 7,00, autotractorul Mercedes-Benz Actros cu  semiremorcă basculantă a fost condus de inculpatul I.I. pe DJ 89 în direcţia Târnova - Soceni. Când a ajuns la intersecţia cu DN 58, inculpatul a iniţiat o manevră de virare la dreapta către Brebu. În acea perioadă DN 58 se afla în lucrări de reabilitare a îmbrăcăminţii asfaltice, fiind turnat strat nou de asfalt pe o parte din lăţimea totală de 10,2 m,  pe care o avea suprafaţa carosabilă în zona intersecţiei. Partea pe care nu se turnase încă asfalt nou era poziţionată în plan transversal pe dreapta raportat la direcţia Caransebeş-Reşiţa, diferenţa de nivel dintre cele două suprafeţe ale carosabilului fiind de cca. 10 cm.

Datorită gabaritului mare al autotractorului, pe parcursul evoluţiei sale în viraj acesta a depăşit axa mediană a drumului naţional, pătrunzând în interiorul sensului de deplasare Caransebeş – Reşiţa  cu aproximativ 0,25 m.

În acel moment în direcţia Caransebeş – Reşiţa a circulat automobilul mixt Dacia, condus de inculpata V.V.R. După parcurgerea unui segment de drum în pantă şi în curbă la dreapta, când a observat poziţia autotractorului în planul carosabilului, inculpata a acţionat sistemul de frânare şi a efectuat o manevră de virare către dreapta, autovehiculul a intrând în derapaj, ieşind de pe zona nou asfaltată şi evoluând pe cea alăturată. Ulterior, inculpata a manevrat către stânga astfel că autovehiculul Dacia a traversat pe o direcţie oblică suprafaţa carosabilă a DN 58 spre marginea din stânga a acestuia, după care inculpata a virat iarăşi la dreapta, automobilul a mai evoluat cca. 26 m pe planul longitudinal al drumului, răsturnându-se pe partea dreaptă şi revenind pe roţi.

Pe parcursul deplasării, autovehiculul Dacia, în momentele când a ajuns în zona marginii din stânga a carosabilului a lovit cu partea stângă victima P.M., care a fost proiectată pe acostamentul sensului Reşiţa – Caransebeş. Victima P.M. a fost transportată de urgenţă la Spitalul Judeţean Reşiţa unde a fost diagnosticată ca având o stare generală gravă, fiind în comă de gradul II, iar la data de 25.07.2004  a decedat.

Conform raportului medico-legal întocmit, s-a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi s-a produs din cauza insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă hemoragiei meningo-cerebrale în cadrul unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral acut deschis şi traumatism toraco-pulmonar.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I.I. de a nu respecta regulile de circulaţie privind depăşirea axului drumului declanşând o stare de pericol pentru inculpata V.V.R., prin pătrunderea pe partea stângă a carosabilului în condiţiile în care din sens opus circula automobilul Dacia, având ca şi consecinţă decesul victimei P.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă  prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut că dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice nerespectate de către inculpat sunt prevăzute de art. 78 şi art. 135 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

În ceea ce priveşte, fapta inculpatei V.V.R., de a nu respecta regulile de circulaţie privind adaptarea vitezei la condiţiile de drum, acţionând sistemul de frânare şi efectuând mai multe manevre de virare către dreapta şi stânga, autovehiculul intrând în derapaj, iar în momentele când a ajuns în zona marginii din stânga a carosabilului a lovit cu partea stângă victima P.M., care a decedat, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă  prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut că dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice nerespectate de către inculpată sunt prevăzute de art. 48 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză, să o adapteze condiţiilor de drum şi să reducă viteza în curbe periculoase şi lipsite de vizibilitate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, conform dispoziţiilor art. 362 – 363 C.proc.pen., inculpaţii I.I. şi V.V.R.

Inculpata V.V.R. a criticat sentinţa apelată, pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând, ca în urma admiterii de probe în apel, să se desfiinţeze sentinţa în ceea ce priveşte condamnarea sa şi admiterea acţiunii civile faţă de ea şi rejudecând să fie achitată de orice penalitate în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. ori să se reţină ca aplicabile dispoziţiile art. 47 C. pen.

Inculpatul I.I. a solicitat admiterea apelului său, desfiinţarea în tot a sentinţei şi achitarea sa conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 29 din 03.04.2009, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 2439/290/2006, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.I. V.V.R., împotriva sentinţei penale nr. 47/06.02.2008, pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 2439/290/2006.

Împotriva deciziei penale nr. 29/A/03.04.2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 2439/290/2006 din 26.03.2008 au declarat recurs în termenul legal inculpaţii V.V.R. (la data de 08.04.2009) şi I.I. (la data de 13.04.2009 – data ştampilei poştei), înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală sub nr. 2439/290/2006 din 05.05.2009.

În recursul său, inculpata V.V.R. a solicitat casarea deciziei, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. cu aplic. art. 47 C. pen. şi respingerea acţiunii civile faţă de ea.

În recursul său, motivat printr-un memoriu separat, inculpatul I.I. a solicitat modificarea în tot a deciziei şi a sentinţei, în sensul achitării sale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a celor analizate din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că recursurile inculpaţilor sunt fondate sub aspectul aplicării de către prima instanţă a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Din probele administrate reiese, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul şi inculpata au avut o culpă comună în producerea accidentului rutier.

Inculpatul a virat la dreapta şi a intrat pe drumul cu prioritate, extremitatea stânga faţă a cabinei depăşind axul imaginar al drumului şi creând astfel o stare de pericol pentru inculpata care circula în sensul opus de mers. Inculpatul a încălcat astfel dispoziţiile art. 47 din OUG nr. 195/2002 (în forma în vigoare la data accidentului - conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între ei o distanţă laterală suficientă şi, la nevoie, să circule cât mai aproape de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului lor de circulaţie), precum şi ale art. 1 (participanţii la trafic trebuie să se comporte pe drumul public astfel încât să nu constituie un pericol sau un obstacol pentru circulaţia rutieră), art. 153 alin. (1) (la întâlnirea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligaţi să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile, în sensul lor de mers) şi art. 166 alin. (2) (are prioritate  vehiculul care circulă pe un drum public pe care este instalat indicatorul cu semnificaţia „Drum cu prioritate”) din HG nr. 85/2003 (în vigoare la data accidentului).

Recursurile inculpaţilor sunt fondate însă sub aspectul aplicării lor de către prima instanţă a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Conform art. 71 alin. (2) C.pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.

Aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. se impune, întrucât la săvârşirea infracţiunii inculpaţii s-au folosit de o activitate desfăşurată de ei, respectiv de conducători auto.

În privinţa pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) teza I C. pen., în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicţie absolută de a vota impusă tuturor deţinuţilor nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, întrucât nu există o legătură între interdicţia votului şi prevenirea infracţiunilor sau scopul reinserţiei sociale a infractorilor. Dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte. O restricţie generală, automată şi nediferenţiată, la un drept consacrat de Convenţie şi care are o importanţă crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea şi este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei.

În cauza de faţă, instanţa de recurs consideră că faţă de infracţiunea săvârşită de inculpaţi (ucidere din culpă) nu se impune a se aplica acestora pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege. Chiar dacă rezultatul produs a constat în moartea unei persoane, aceasta a intervenit datorită culpei făptuitorilor, forma mai uşoară a vinovăţiei, inculpaţii fie neprevăzând rezultatul faptei lor, deşi trebuiau şi puteau să-l prevadă, fie prevăzând rezultatul faptei lor, fără să-l accepte, socotind fără temei că el nu se va produce.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. au fost admise recursurile declarate de inculpaţii V.V.R. şi I.I. împotriva deciziei penale nr. 29/A/03.04.2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 2439/290/2006 din 26.03.2008, au fost casate decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 47/06.02.2008 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 2439/05.05.2006, cu privire la pedeapsa accesorie, şi, rejudecându-se cauza în latura penală, a fost înlăturată interzicerea exercitării dreptului de a alege prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Domenii speta

Spete similare