1. Infractiunea de înselaciune. Continut constitutiv. Implicatii în plan procesual. Lipsa unei parti nelegal citate. Consecinte
Cod penal, art.215 alin. (1)
Cod procedura penala, art.379 pct.2 lit.b) teza I
Potrivit art.215 al.1 din Codul penal, infractiunea de înselaciune consta în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba.
De esenta infractiunilor îndreptate împotriva patrimoniului, de rezultat, cum este si infractiunea de înselaciune, este producerea unei pagube în patrimoniul unei persoane, care în plan procesual se reflecta în citarea acestor persoane ca parti vatamate în procesul penal; daca prima instanta lucru a omis acest lucru, neprocedând la stabilirea corecta a cadrului procesual prin citarea, în calitate de parti vatamate, ceea ce ar fi dat posibilitatea acestora si sa precizeze daca se constituie sau nu parte civila în cauza, a persoanelor juridice induse în eroare prin depunerea înscrisurilor falsificate depuse de inculpat în sustinerea cererilor sale de a beneficia de privilegiile recunoscute de lege persoanelor care au participat la Revolutia româna din decembrie 1989, sentinta penala apelata trebuie desfiintata, iar cauza – trimisa spre rejudecare.
Potrivit art.379 pct.2 lit.b) teza I din Codul de procedura penala, instanta, judecând apelul (…) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc în lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta instanta despre aceasta imposibilitate. Cu atât mai mult se impune desfiintarea hotarârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în situatia în care o parte nu a fost deloc citata la prima instanta, desi trebuia.
(TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA I PENALA, DECIZIA NR. 253/A DIN 22.04.2009)
Asupra apelurilor penale de fata:
Prin sentinta penala nr.910/27.11.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti în dosarul penal nr.5008/299/2008, în baza art.334 C.p.p., s-a schimbat încadrarea juridica a faptei de înselaciune retinuta în sarcina inculpatului din dispozitiile art.215 al.1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal în dispozitiile art.215 al.1 si 2 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b C.p.p., s-a dispus încetarea procesului penal fata de inculpatul N.S.T., sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art.26 rap. la art.288 Cod penal.
În baza art.292 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul N.S.T., la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
În baza art.215 al.1 si 2 C.p. cu aplic. art.41 al.2 C.p. condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a si 34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a facut aplicarea art.71-64 lit. a teza II si b Cod penal.
În baza art.14 si 346 al.1 C.p.p. inculpatul a fost obligat la 2.000 RON daune morale catre partea civila G.I.
În baza art.191 al.1 Cod pr.pen., inculpatul a fost obligat la 1.000 RON cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 9.07.2007 sub numarul 14169/299/2007 petentul G.I. a formulat plângere în temeiul art.278 ind.1 Cod pr.pen., împotriva rezolutiei nr.1569/II-1/2007 din data de 19.06.2007 a prim – procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti prin care s-a respins ca inadmisibila plângerea petentului împotriva solutiei de netrimitere în judecata emise în dosarul nr.6559/P/2004 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti fata de intimatul N.S.T. sub aspectul savârsirii infractiunilor prevazute de art.26 rap. la art. 288 Cod penal, 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si 215 al. 1, 2 si 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Prin sentinta penala nr.1858/2.11.2007 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti s-a dispus în temeiul art.278 ind.1 al.1 Cod pr.pen. respingerea lipsei calitatii de interes a petentului, iar în temeiul art. 278 ind. 1 al. 8 lit. a Cod pr.pen. a fost respinsa ca neîntemeiata plângerea formulata de acesta în contradictoriu cu intimatul N.S.T., si a fost mentinuta solutia de scoatere de sub urmarire penala a intimatului N.S.T. dispusa prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Prin decizia nr.143/R/01.02.2008 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I-a Penala a fost admis recursul petentului împotriva acestei sentinte, a fost casata sentinta Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si pe fond s-a dispus în temeiul art. 278 ind.1 al.8 lit.c Cod pr.pen. admiterea plângerii formulate de petent împotriva dispozitiei de scoatere de sub urmarire penala a învinuitului N.S.T. cuprinsa în rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si a fost trimisa cauza spre solutionare Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub aspectul savârsirii de catre inculpatul N.S.T. a infractiunilor prevazute de art.215 al.1, 2 si 3 c.p. cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, 26 rap. la art. 288 Cod penal, 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-a retinut în considerentele deciziei de casare ca materialul de urmarire penala releva ca inculpatul a cunoscut caracterul fals al certificatelor de revolutionar ce i-au fost procurate de catre numitul R.C., si le-a utilizat în scopul producerii de consecinte juridice.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub numarul 5008/299/2008.
În cursul cercetarii judecatoresti a fost audiat martorul B.M. si a fost administrata proba cu înscrisuri.
Analizând actele cauzei instanta retine urmatoarele:
La data de 13.12.2001 lucratori din cadrul Sectiei 25 de Politie, compartimentul economic, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca un numar de 22 de persoane beneficiaza de prevederile Legii nr. 42/1990 - lege pentru cinstirea memoriei eroilor martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, precum si ranitilor din timpul Revolutiei din decembrie 1989, folosind în acest scop înscrisuri false care le atesta aceste calitati.
Au fost identificate la sediul Asociatiei "Victoria Revolutiei din Decembrie 1989" a unui numar de 22 de certificate si brevete de revolutionar, toate datate 3.10.1995, eliberate pe numele a 22 de persoane, între care si inculpatul N.S.T..
Instanta retine ca potrivit verificarilor efectuate de organele de cercetare penala numele inculpatului, si nici al celorlalte persoane, nu figura în Decretul nr. 400/1995 – decret privind conferirea titlului de erou martir al Revolutiei Române din 1989 si a titlului de "Luptator pentru victoria Revolutiei Române din 1989 " – publicat în Monitorul Oficial nr. 91/27.12.1995.
Aceste aspecte sunt confirmate si prin adresa Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru problemele revolutionarilor din decembrie 1989, prin care s-a comunicat ca persoanele cu privire la care se solicita aceste verificari, între care si inculpatul N.S.T., nu au nici una din calitatile prevazute de Legea nr.42/1990.
Verificarile efectuate pe parcursul urmaririi penale cu privire la inculpatul N.S.T.au stabilit ca în cursul anului 2000, acesta a obtinut de la numitul R.C.A. certificatul de revolutionar nr.5610/3.10.1995 si brevetul de revolutionar emis în baza Decretului nr.400/1995.
Folosindu-se de aceste documente, inculpatul s-a înscris la Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicina Preventiva. Prin adresa nr.653/12.02.2002 Centrul medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicina preventiva a comunicat ca inculpatul N.S.T. se afla în baze de date a acestei institutii însa nu a primit asistenta medicala.
Prin adresa nr.1416/24.01.2002 Directia de Impozite si Taxe Locale Sector 1 a comunicat ca inculpatul N.S.T. figureaza ca beneficiar al prevederilor Legii nr.42/1991 fiind scutit de la plata impozitului pe imobilul în proprietatea sa, iar în urma achitarii debitelor datorate aceasta institutie a comunicat prin adresa nr.9119/14.05.2002 ca inculpatul nu mai beneficiaza de scutire de impozit.
La data de 11.07.2001 inculpatul N.S.T. s-a adresat printr-o cerere scrisa si semnata personal Primariei Municipiului Otopeni solicitând înscrierea sa în Anexa nr.6 a Legii nr.18/1991 cu modificarile si completarile anterioare.
Cererea a fost înregistrata sub numarul 4123/11.07.2001 iar la data de 16.07.2001, Comisia Locala Otopeni pentru aplicarea Legii nr.18/1991 a propus Prefecturii Judetului Ilfov prin adresa nr.4123/11.07.2001, încadrarea în Anexa nr. 6 pozitia nr.127 cu o suprafata de teren de 1 ha anexând copii dupa înscrisurile care dovedeau calitatea de revolutionar a învinuitului.
În baza acestei propuneri Comisia Judeteana Ilfov a hotarât suplimentarea în Anexa nr. 6 pozitia 127 cu suprafata de 1,99 ha pentru învinuitul N.S.T.
Prin adresa nr.CP/DT/744/29.01.2002 Prefectura Judetului Ilfov a comunicat ca inculpatul N.S.T. este beneficiar al unei suprafete de teren de 1 ha obtinut în temeiul legii nr. 42/1990, enumerând printre documentele care au stat la baza atribuirii acestei suprafete de teren si certificatul de revolutionar nr. 5610/3.10.1995, împreuna cu brevetul respectiv.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti s-a dispus în baza art.262 pct.2 Cod pr.pen. raportat la art.10 lit.d Cod pr.pen. scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului N.S.T., solutie ce a fost desfiintata prin decizia Tribunalului Bucuresti - Sectia I-a Penala.
Prin acelasi rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului R.C.A. sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art.288 al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal.
Prin sentinta penala nr.403/7.02.2006 a judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti s-a dispus condamnarea inculpatului R.C.A. sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art.288 al. 1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului dispozitiile art. 83 Cod penal.
În baza art.348 Cod pr.pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate emise de inculpat, între care 2 legitimatii de membru AVRD '89, certificat de calitate luptator pentru victoria Revolutiei române din decembrie 1989, si Brevet de luptator pentru victoria Revolutiei române din decembrie 1989, toate emise pe numele inculpatului N.S.T. ( f. 830 dup).
Sentinta penala a ramas definitiva prin decizia penala nr. 1443/R/1.02.2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I-a Penala.
Analizând materialul probator administrat în cauza constata ca sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunilor retinute în sarcina inculpatului prin decizia nr. 143/R/1.02.2008 a Tribunalului Bucuresti Sectia I-a penala atât sub aspectul laturii obiective cât si sub aspectul laturii subiective.
Constata astfel ca datele cauzei releva în mod indubitabil ca inculpatul a obtinut în cursul anului 2000 de la numitul R.C. certificat si brevet care atestau calitatea de revolutionar, acte pe care le-a utilizat pentru a obtine anumite beneficii, în sensul scutirii de la plata impozitelor, asistenta medicala gratuita si dobândirea în proprietate a unei suprafete de teren.
Utilizarea actelor în cauza la institutiile mentionate nu este contestata de altfel de catre inculpat si rezulta în mod direct din copiile cererilor adresate acestor institutii si aflate la dosarul de urmarire penala.
Caracterul fals al brevetului si certificatului dobândite de inculpat au fost stabilite, cu autoritate de lucru judecat, prin sentinta penala nr.403/7.02.2007 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Inculpatul a sustinut în cursul urmaririi penale ca nu a cunoscut caracterul fals al acestor înscrisuri, el însusi participând la evenimentele din decembrie 1989 astfel încât s-a considerat îndreptatit la obtinerea acestor acte.
Sustinerile inculpatului sunt nereale, materialul probator dovedind ca acesta a cunoscut caracterul fals al înscrisurilor în cauza.
În acest sens, instanta retine ca în anul 1991 inculpatul a devenit membru AVRD, în aceasta calitate obtinând o legitimatie, ce a fost înlocuita de catre numitul R.C.A., care în anul 2000 i-a eliberat inculpatului, la solicitarea acestuia, o alta legitimatie, precum si brevetul si certificatul falsificate.
Teza inculpatului nu poate fi acceptata în conditiile în care acesta cunostea conditiile stabilite prin Decretul nr. 400/1995 publicat în M.O. nr. 91/27.12.1995 pentru acordarea calitatii de revolutionar.
Inculpatul sustine în plus ca a lipsit din tara în perioada 1991-1995, acesta fiind motivul pentru care nu s-a putut interesa de demersurile facute de numitul R.C.A. pe care îl însarcinase cu obtinerea acestor acte.
Or, înscrisurile falsificate i-au fost remise inculpatului în anul 2000, astfel ca este ilogic ca într-o perioada de 5 ani inculpatul sa nu se intereseze de rezultatul acestor demersuri.
Mai mult, inculpatul personal nu a depus niciodata cerere pentru eliberarea certificatului si titlului de revolutionar, fapt atestat prin adresa din 1.11.1007 a Guvernului României, desi aceasta cerere avea caracter obligatoriu.
În acest sens relevanta este si depozitia martorului B.M., care a relatat ca personal l-a avertizat pe inculpat despre caracterul fals al brevetului si certificatului obtinute de la numitul R.C., precum si de posibilul caracter ilicit al activitatii celui din urma.
Relevante sunt si împrejurarile ca inculpatul a primit în anul 2000 certificatul si brevetul de revolutionar, de la numitul R.C.A., iar aceste acte purtau ca data a emiterii anul 1995, aspect pe care inculpatul l-a observat cu certitudine, si mai mult, dupa ce a depus la data de 24.09.2001 cerere de scutire la plata impozitului pe imobil la Directia de Taxe si Impozite Sector 1, în baza Legii nr. 42/1990, inculpatul a solicitat ulterior ridicarea acestei scutiri, achitând la zi impozitul aferent.
Toate aceste elemente releva existenta laturii subiective a infractiunilor retinute în sarcina acestuia, instanta retinând ca acesta a actionat cunoscând ca actele utilizate de el au caracter fals, si le-a folosit în vederea producerii de consecinte juridice si în scopul obtinerii unui folos injust, scop concretizat prin dobândirea în proprietate a unei parcele de teren situate în com. Otopeni.
Sub aspectul încadrarii juridice, fapta inculpatului de a-l fi ajutat pe numitul R.C.A. sa falsifice certificatul nr. 5610/3.10.1995 atestând calitatea de luptator pentru victoria Revolutiei Române din decembrie 1998, un brevet de revolutionar si adeverintele tip "Guvernul României – Secretariatul de stat pentru problemele revolutionarilor" si o adeverinta tip ADVR 89 care îi atestau calitatea de luptator pentru victoria Revolutiei Române din decembrie 1989 cu mentiunea „ranit”, prin furnizarea datelor necesare, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 26 din Codul penal rap. la art. 288 din Codul penal.
Întrucât aceasta fapta a fost savârsita în cursul anului 2000, constata ca termenul prescriptiei raspunderii penale, calculat conform art. 122 lit. d Cod penal, de 7 ani si 6 luni, s-a împlinit pâna în momentul pronuntarii prezentei hotarâri, motiv pentru care sunt incidente dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. g Cod pr.pen.
Întrucât inculpatul prin aparator a solicitat achitarea sa pentru savârsirea acestei infractiuni, si nu si-a însusit cererea de încetare a procesului penal formulata de reprezentantul Ministerului Public, instanta se va pronunta cu privire la vinovatia inculpatului, constatând, pentru motivele aratate mai sus, ca acesta a actionat cu forma de vinovatie ceruta de lege, cunoscând caracterul ilicit al demersurilor numitului R.C.A. si acceptând rezultatul acestora, motiv pentru care fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fapta pentru care nu poate fi aplicata o pedeapsa întrucât a intervenit prescriptia raspunderii penale.
Ca atare în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod de procedura penala rap. la art.10 lit.g Cod de procedura penala s-a dispus încetarea procesului penal fata de inculpat sub aspectul acestei infractiuni.
Fapta inculpatului de a prezenta aceste înscrisuri falsificate la mai multa institutii de stat, respectiv la Primaria comunei Otopeni, la Directia de Taxe si Impozite Locale sector 1, si la Centrul de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicina Bucuresti pentru a obtine foloase necuvenite întruneste elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune prevazuta de art.215 al.1 si 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Întrucât în nici una din aceste situatii nu s-a încheiat un contract cu institutiile în cauza, în temeiul art.334 Cod de procedura penala instanta fondului a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea prevazuta de art.215 al.1, 2 si 3 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal în infractiunea prevazuta de art.215 al.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal.
Fapta inculpatului N.S.T. de a folosi aceste înscrisuri în fata institutiilor mentionate întruneste elementele constitutive ale infractiunii de uz de fals prevazuta de art.291 al.1 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Fapta inculpatului care, cu aceleasi ocazii, a declarat în mod fals ca are calitatea de revolutionar întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 292 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanta fondului a avut în vedere dispozitiile art.72 Cod penal, retinând modalitatea si împrejurarile concrete de comitere a faptelor, pozitia procesuala nesincera a inculpatului, caracterul profund imoral al intentiei acestuia, de a se folosi de împrejurari cu o deosebita relevanta istorica si sociala pentru a obtine avantaje materiale, rezultatul produs, anume dobândirea unei suprafete de teren în detrimentul altor persoane îndreptatite în mod just la obtinerea acestora, motiv pentru care va aplica inculpatului pedepse orientate spre minimul special, pe care le va contopi în temeiul art. 33 lit.a si 34 lit. b c.p. în pedeapsa cea mai grea, alegând însa ca modalitate de executare executarea în stare de detentie, apreciind ca aceasta modalitate de executare are aptitudinea de a atinge scopul preventiv si de exemplaritate al pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, s-a retinut ca în ceea ce priveste cererile depuse de inculpat la Directia de Taxe si Impozite si la Centrul Medical de Diagnostic si Tratament, acestea nu au în prezent consecinte concrete din punct de vedere material, întrucât inculpatul a restituit celei dintâi institutii sumele de a caror plata a fost initial scutit, iar în privinta asistentei medicale, aceasta nu a fost acordata, desi inculpatul se afla în baza de date a institutiei mentionate.
În privinta Primariei com. Otopeni, s-a constatat ca pe parcursul urmaririi penale aceasta institutie a precizat ca nu se constituie parte civila în cauza.
În ceea ce priveste constituirea de parte civila a partii vatamate G.I., constata ca aceasta este justificata din punctul de vedere al daunelor morale.
Astfel, desi cererile inculpatului si ale partii vatamate nu au vizat restituirea aceleiasi suprafete de teren, astfel încât nu se poate concluziona ca actiunea inculpatului a avut drept consecinta directa privarea partii vatamate de dreptul sau asupra suprafetei în cauza, nu mai putin însa fapta inculpatului a provocat partii vatamate un prejudiciu nepatrimonial cert, constând în impedimentele suferite ulterior în obtinerea drepturilor sale, având în vedere ca prin atribuirea unei suprafete de teren inculpatului s-a diminuat suprafata de pamânt disponibila pentru satisfacerea pretentiilor persoanelor ce în mod real aveau calitatea de revolutionar, partea vatamata depunând ulterior în acest context numeroase demersuri pentru valorificarea drepturilor sale, activitati ce au implicat pentru aceasta un consum de energie fizica, timp, disponibilitati banesti, astfel încât se impune acordarea de daune morale în favoarea partii vatamate, daune pe care instanta le cuantifica la suma de 2.000 RON.
Împotriva acestei hotarâri au declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, inculpatul N.S.T.si partea civila G.I.
Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a aratat ca desi prin decizia nr.143/R/01.02.2008 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I-a Penala a dispus trimiterea cauzei spre competenta solutionare Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub aspectul savârsirii de catre inculpatul N.S.T. a infractiunilor prevazute de 26 rap. la art. 288 Cod penal, art.215 al.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.291 al.1 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal si art.292 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, iar în considerentele sentintei penale nr.910/27.11.2008, instanta a retinut ca în cauza a fost dovedita vinovatia inculpatului cu privire la toate faptele pentru care a fost sesizata Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, în dispozitivul hotarârii nu se regaseste nicio solutie cu privire la savârsirea de catre inculpat a infractiunii de uz de fals prevazuta de art.291 teza I Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Inculpatul N.S.T. a solicitat desfiintarea sentintei penale apelate si, pe cale de consecinta, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, aceasta instanta omitând a se pronunta cu privire la infractiunea prevazuta de art. 291 Cp. Or, în eventualitatea în care instanta de apel ar retine cauza spre rejudecare, inculpatul ar fi privat de o cale de atac, cu privire la aceasta infractiune. De asemenea, a contestat modalitatea de individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare, cu executare, doar pe baza unor declaratii, subiective, ale martorului B.M., care a formulat el însusi numeroase plângeri împotriva inculpatului.
Astfel, cu referire la acest motiv de apel, apreciaza ca, în mod gresit, instanta de fond si-a argumentat hotarârea doar pe baza declaratiilor martorului mai sus mentionat, întrucât, în opinia sa, declaratiile acestuia nu pot fi decât subiective, cât timp, deci, declaratia sa apare ca nerelevanta în cauza.
Partea civila G.I. a criticat hotarârea instantei sub aspectul gresitei schimbarii a încadrarii juridice data faptelor retinute în sarcina inculpatului, precum si al gresitei solutionari a laturii civile, în sensul admiterii doar în parte a pretentiilor sale.
Tribunalul, analizând hotarârea primei instante, atât prin prisma criticilor formulate de Parchet si parti, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.371 alin.2 din Codul de procedura penala, apreciaza ca aceasta nu este legala si temeinica, apelurile formulate în cauza fiind fondate, pentru motivele ce vor fi aratate în continuare.
În primul rând, desi prin Decizia nr.143/R/01.02.2008 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I-a Penala a dispus trimiterea cauzei spre competenta solutionare Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub aspectul savârsirii de catre inculpatul N.S.T. a infractiunilor prevazute de 26 rap. la art. 288 Cod penal, art.215 al.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.291 al.1 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal si art.292 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, iar în considerentele sentintei penale atacate prima instanta a retinut ca în cauza a fost dovedita vinovatia inculpatului cu privire la toate faptele pentru care a fost sesizata Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, în dispozitivul hotarârii nu se regaseste nicio solutie cu privire la savârsirea de catre inculpat a infractiunii de uz de fals, prevazuta de art.291 teza I Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Condamnarea inculpatului în apel pentru o infractiune nesupusa judecatii în prima instanta ar fi nelegala, inculpatul fiind lipsit atât de dreptul la aparare, cât si de un grad de jurisdictie.
În al doilea rând, prima instanta a dispus condamnarea inculpatului, printre altele, si pentru infractiunea de înselaciune, prevazuta de art.215 al.1 si 2 din Codul penal, cu aplicarea art.41 al.2 din Codul penal, retinând, în mod corect, ca inculpatul N.S.T. a prezentat înscrisurile falsificate obtinute de la R.C.A. (certificatul nr. 5610/3.10.1995 atestând calitatea de luptator pentru victoria Revolutiei Române din decembrie 1998, un brevet de revolutionar si adeverintele tip "Guvernul României – Secretariatul de stat pentru problemele revolutionarilor" si o adeverinta tip ADVR 89 care îi atestau calitatea de luptator pentru victoria Revolutiei Române din decembrie 1989 cu mentiunea „ranit”) la mai multe institutii de stat, respectiv la Primaria comunei Otopeni, la Directia de Taxe si Impozite Locale sector 1 Bucuresti, si la Centrul de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicina Bucuresti, pentru a obtine foloase necuvenite.
Potrivit art.215 al.1 din Codul penal, infractiunea de înselaciune consta în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba.
De esenta infractiunilor îndreptate împotriva patrimoniului , de rezultat, cum este si infractiunea de înselaciune, este producerea unei pagube în patrimoniul unei persoane, care în plan procesual se reflecta în citarea acestor persoane ca parti vatamate în procesul penal, lucru pe care prima instanta de fond l-a omis, neprocedând la stabilirea corecta a cadrului procesual ca urmare a sesizarii sale de catre instanta de control judiciar, prin citarea în calitate de parti vatamate, ceea ce ar fi dat posibilitatea acestora si sa precizeze daca se constituie sau nu parte civila în cauza, a persoanelor juridice induse în eroare prin depunerea înscrisurilor falsificate depuse de inculpat în sustinerea cererilor sale de a beneficia de privilegiile recunoscute de lege persoanelor care au participat la Revolutia româna din decembrie 1989: Prefectura judetului Ilfov (având în vedere ca legea nu recunoaste capacitate procesuala decât în materia litigiilor de fond funciar Comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor), Primaria comunei Otopeni – judetul Ilfov, Directia de Taxe si Impozite Locale sector 1 Bucuresti si, respectiv, Centrul de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicina Bucuresti. Citarea Prefecturii judetului Ilfov se impune si pentru opozabilitatea hotarârii pronuntate, în masura în care instanta, în masura în care îl va condamna pe inculpat, solutionând latura civila, va considera necesara anularea titlului de proprietate obtinut de inculpat prin folosirea înscrisurilor falsificate si inducerea în eroare a autoritatilor competente, în vederea restabilirii situatiei anterioare savârsirii infractiunii.
Potrivit art.379 pct.2 lit.b) teza I din Codul de procedura penala, instanta, judecând apelul (…) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc în lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta instanta despre aceasta imposibilitate. Cu atât mai mult se impune desfiintarea hotarârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta în situatia în care o parte nu a fost deloc citata la prima instanta, desi trebuia, cum este situatia în speta.
Prin urmare, Tribunalul va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, de inculpatul N.S.T. si de partea civila G.I. împotriva sentintei penale nr.910/27.11.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti în dosarul penal nr.5008/299/2008, va desfiinta sentinta penala apelata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.