Infractiunea de evadare. Stabilirea pedepsei. Nelegalitate.
Conform deciziei pronuntate în recursul în interesul legii cu nr. LXXXI/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, sintagma „ pedeapsa ce se executa” continuta în dispozitiile art.269 al.3 Cod penal se interpreteaza în sensul ca se refera la pedeapsa ramasa de executat, din pedeapsa în a carui executare se afla condamnatul la momentul evadarii.
Stabilirea de catre instanta de fond a unei pedepse rezultante obtinute în urma adaugarii sanctiunii pentru savârsirea infractiunii de evadare, la pedeapsa în a carei executare se afla în momentul evadarii, este nelegala si contravine deciziei cu nr. LXXXI/2007) a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care are caracter obligatoriu, conform art.414 alin.2 Cod procedura penala.
Sectia penala – Decizia penala nr. 3/A/13 ianuarie 2009
Prin sentinta penala nr.326/23.10.2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara - sectia penala în dosarul penal nr. 6222/97/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului V.V. la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.269 alin.1 Cod penal cu art. 37 lit. a Cod penal.
A fost adaugata aceasta pedeapsa la pedeapsa de 2 ani închisoare stabilita în sarcina inculpatului prin sentinta penala nr. 49/10.01.2007 a Judecatoriei Timisoara potrivit art.269 alin.3 Cod penal.
Pentru a dispune astfel tribunalul de prima instanta a retinut ca în data de 17.09.2007, beneficiind de un regim de executare deschis, în timp ce se afla la punctul de lucru al S.C. „M” SA Deva din apropierea locului de detentie, profitând de neatentia colegilor inculpatul a parasit punctul de lucru, sarind gardul împrejmuitor a plecat pe sosea, înspre Deva, apoi spre Mintia.
Fiind alertate organele abilitate inculpatul a fost depistat în jurul orelor 16,40 în apropierea statiei CFR Mintia.
Împotriva hotarârii au declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Hunedoara si inculpatul V.V. aducându-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie, primul, sub aspectul gresitei aplicatiuni a dispozitiilor art. 269 alin.3 Cod penal, iar cel de-al doilea , în ce priveste cuantumul sanctiunii aplicate.
Apelul Parchetului este fondat.
Instanta de fond a aplicat gresit, prevederile art.269 alin. 3 Cod penal, care instituie un regim sanctionator special pentru aceasta infractiune.
Instanta de fond a considerat ca sintagma”pedeapsa ce se executa” se refera la pedeapsa ce a fost stabilita prin hotarârea de condamnare, în speta 2 ani închisoare desi Înalta Curte de Casatie si Justitie printr-o decizie pronuntata în recurs în interesul legii a statuat ca art.269 alin.3 Cod penal se refera la restul ramas neexecutat la data evadarii, din pedeapsa în a carei executare se afla evadatul.
Astfel, raportat la dispozitiile imperative ale deciziei nr. LXXXI/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta de fond a utilizat o tehnica de contopire eronata, aspect ce impune desfiintarea hotarârii cu consecinta stabilirii unei pedepse formate din sanctiunea de 6 luni închisoare( aplicata pentru infractiunea de evadare), la care se adauga restul de 7 luni si 16 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 49/10.01.2007 a Judecatoriei Timisoara.