Infractiunea de luare de mita, prev. de art.
254 alin.1,2 Cod penal , rap. la art.6,7 din
Legea nr. 78/2000. Analiza probelor administrate
în cauza. Valoarea probatorie a transcrierii
convorbirilor telefonice. Individualizarea
judiciara a pedepsei aplicate inculpatului.
Sentinta penala nr.56/P/18.03.2010
Prin rechizitoriul PARCHETULUI DE PE LÂNGA ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, DIRECTIA NATIONALA ANTICORUPTIE, SERVICIUL TERITORIAL BACAU, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului, fara antecedente penale, pentru savârsirea infractiunii de luare de mita, prev. de art. 254 alin. 1 si 2 din Codul penal, raportat la art. 6,7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
În actul de sesizare a instantei s-au retinut urmatoarele:
Analizând probele administrate în cursul urmaririi penale si în cursul cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul, a îndeplinit functia de sef serviciu la Inspectia Silvica si de Vânatoare Neamt, din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Vânatoare Suceava.
Conform fisei postului, printre atributiunile de serviciu se mentioneaza:- la pct.1 „Coordoneaza întreaga activitate a I.S.V. Neamt”;
- la pct.12 „Exercita controlul cu privire la respectarea reglementarilor de regim silvic de persoanele fizice si juridice, altele decât cele mentionate la pct.11 (detinatori sau administratori de fonduri forestiere) care desfasoara activitati supuse regimului silvic”;
- la pct.19 „Controleaza modul în care este respectata legislatia cu privire la circulatia materialelor lemnoase si executa controlul instalatiilor de transformat lemn rotund, al punctelor si activitatilor de depozitare, prelucrare ori comercializare a produselor lemnoase conform legislatiei în vigoare”.
La sfârsitul anului 2008, în domeniul regimului silvic, au survenit mai multe modificari legislative, cu privire la modul de circulare si evidentiere a materialului lemnos la agentii economici. Astfel: prin Ordinul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr.584/2008, publicat în Monitorul Oficial nr.661 din 22.09.2008, au fost aprobate conditiile si procedurile de emitere, suspendare sau retragere a acordului de distribuire si utilizare a formularelor cu regim special si a sigiliilor crotali pentru identificarea pomilor de Craciun; prin H.G. nr.996/2008, publicata în Monitorul Oficial nr.643 din 09.09.2008, intrata în vigoare la 01.10.2008, au fost aprobate normele referitoare la provenienta, circulatia si comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spatiilor de depozitare a materialelor lemnoase si a instalatiilor de prelucrare lemn rotund, iar prin Ordinul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr.583 din 15.09.2008, publicat în Monitorul Oficial nr.662 din 23.09.2008, s-a aprobat metodologia privind organizarea si functionarea Sistemului informational integrat de urmarirea materialelor lemnoase (S.U.M.A.L.) si obligatiile operatorilor economici legate de acestea.
Dupa intrarea în vigoare a actelor normative mai sus mentionate, la sfârsitul anului 2008, la sediul I.S.V. Neamt, au fost invitati toti reprezentantii legali ai agentilor economici de pe raza judetului Neamt, ale caror societati aveau ca obiect de activitate exploatarea, prelucrarea sau comercializarea materialului lemnos, inclusiv SC, reprezentata legal de , care are ca obiect de activitate „comert cu ridicata a materialului lemnos …”, conform datelor de la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Neamt.
Cu acest prilej, acestora li s-au adus la cunostinta noile obligatii ce le reveneau cu privire la evidentierea, în format electronic, a activitatilor ce le desfasurau, potrivit programului S.U.M.A.L., fiindu-le înmânate si câte un suport magnetic continând datele necesare.
Agentii economici respectivi, din acel moment, au luat la cunostinta si de faptul ca în perioadele 01 – 05 ale urmatoarelor luni aveau obligatia de a prezenta raportarea, conform programului S.U.M.A.L., la I.S.V. Neamt.
În conformitate cu dispozitiile art. 3 lit. a din H.G. nr.996/27.08.2008, constituie contraventie „neutilizarea sistemului informational integrat de urmarire a materialelor lemnoase, denumit în continuare S.U.M.A.L., de catre persoanele prevazute la art.20 alin.2 din norma (potrivit art.20 al.2 lit. b utilizarea sistemului S.U.M.A.L. este obligatoriu pentru operatorii economici care exploateaza, prelucreaza sau comercializeaza materiale lemnoase)”. Aceasta contraventie, conform art.4 alin.1 lit. a si alin.2, se sanctioneaza cu amenda de la 4.500 la 30.000 lei, iar potrivit art.6 din acelasi act normativ, în cazul acestor contraventii, sunt aplicabile si dispozitiile O.G. nr.2/2001, modificata si completata de Legea nr.180/2002 privind regimul contraventiilor.
Întrucât, la începutul lunii februarie 2009, s-a constatat ca mai multe firme din judetul Neamt nu au facut nicio raportare, potrivit programului S.U.M.A.L., la data de 09.02.2009, inginerul– sef serviciu, împreuna cu inginerul– consilier principal, ambii din cadrul I.S.V. Neamt, au format o echipa de control pe aceasta tematica, facând si deplasarea în teren.
Pentru efectuarea controalelor respective, ca documente justificative, s-au întocmit ordine de deplasare, pentru perioada 09 – 13.02.2009, pe aversul carora existând mentiunea „controale gatere privind implementarea programului S.U.M.A.L. judetul Neamt”, ce s-au evidentiat într-un registru corespunzator, aflat la seful de serviciu.
În conformitate cu dispozitiile art.5 lit. a din H.G. nr.996/27.08.2008, persoanele sus mentionate aveau calitatea de agent constatator si, în corelare cu dispozitiile art.21 alin.1 din O.G. nr.2/2001, acestia aveau si posibilitatea de aplicare a sanctiunilor contraventionale.
Astfel, la data de 09.02.2009, în jurul orei 13,00, cei doi reprezentanti ai I.S.V. Neamt au ajuns la domiciliul lui , loc unde se afla atât gaterul, cât si sediul social al firmei .
Inculpatul a purtat o discutie cu martora (sotia denuntatorului si angajata, ca lucrator comercial al societatii susmentionate) si, întrucât era plecat din localitate , a insistat sa discute telefonic cu acesta, fara a-i cere acesteia vreun document justificativ, potrivit obiectivelor de control. La solicitarea sa, inculpatul a primit de la martora numarul de telefon al sotului sau, respectiv - si l-a sunat pe acesta din curtea casei si i-a cerut sa vina de urgenta acasa, întrucât se afla în control, pentru verificarea conditiilor de implementare a programului S.U.M.A.L. si ca, în caz contrar, îl va amenda contraventional cu 4.500 lei, pentru nerespectarea dispozitiilor legale privind evidentierea circulatiei materialului lemnos.
În timpul cât s-a purtat aceasta discutie, s-a aflat în masina I.S.V.-ului.
Denuntatorul i-a spus inculpatului ca va reveni acasa în jurul orei 17,00 si ca poate consulta documentele necesare, solicitându-i-le sotiei sale, însa acesta nu a fost de acord, cerându-i sa aiba o discutie personala. La ora 15:27:10, inculpatul l-a sunat, din nou, pe denuntator, cerându-i sa se prezinte la sediul firmei, în caz contrar, „îl va executa”.
Denuntatorul nu a putut ajunge la domiciliul sau, decât în jurul orei 17:00, când a încercat sa-l apeleze pe inculpatul la numarul de telefon, însa acesta nu i-a raspuns.
La ora 18:14:54, denuntatorul, fiind acasa, împreuna cu sotia sa, nasul sau, si fratele sau, a fost sunat de catre inculpat, solicitându-i-se sa se prezinte, a doua zi, la ora 08:30, la biroul sau, de la I.S.V. Neamt, spunându-i „sa fie pregatit”, denuntatorul întelegând, fara echivoc, prin aceasta, ca trebuie sa-i ofere o suma de bani, pentru a nu fi sanctionat contraventional.
În dimineata de 10.02.2009, în jurul orei 08:30, denuntatorul s-a deplasat la I.S.V. Neamt, având asupra sa suportul magnetic cu Programul S.U.M.A.L., prin care dorea sa justifice faptul ca era nefunctional si acesta a fost motivul pentru care nu a facut raportarile conform H.G. nr.996/2008.
Denuntatorul s-a întâlnit cu inculpatul într-unul din birourile institutiei, în care se aflau si colegii acestuia, loc unde a dat explicatiile necesare si a fost îndrumat sa se prezinte cu o persoana de la firma care sa fie instruita cu privire la modul de utilizare a Programului S.U.M.A.L. (lucru care s-a si întâmplat în decursul zilei respective, sotia acestuia prezentându-se cu contabila societatii). În aceste împrejurari, inculpatul l-a chemat, apoi, în biroul sau personal, nefiind alta persoana prezenta, si în continuarea discutiei avute cu o zi înainte si a neregulilor constatate la firma sa, l-a întrebat pe acesta „Patroane, esti pregatit?”, - întelegând ca trebuie sa-i ofere o suma de bani pentru a nu fi sanctionat contraventional. Deoarece asupra sa avea doar suma de 500 lei, i-a oferit-o inculpatului, acesta însa i-a returnat banii, aruncându-i si spunându-i ca trebuie sa-i dea „15 boabe” (1.500 lei), în aceeasi zi. La rugamintile denuntatorului, care i-a motivat unele probleme persoane reale, ce nu-i permiteau sa-i dea acea suma, inculpatul a fost intransigent, spunându-i ca, daca nu-i va da suma integrala, pâna la ora 10:00 a.m., îi va sista si activitatea societatii, folosind, în acest sens, expresia „Patroane, daca nu, te execut!”
În aceste conditii, a mers si a sesizat organele de urmarire penala, cu privire la cele întâmplate pe parcursul celor doua zile, iar acestea au organizat un flagrant. Denuntatorul a împrumutat suma de 300 euro de la fratele sau, (care venise în acea perioada de la munca, din Italia) si, dupa insistentele inculpatului, materializate într-un numar de cinci apeluri telefonice, cele doua parti s-au întâlnit, în jurul orei 18,00, la Popasul turistic „Tudor”, Denuntatorul s-a deplasat la fata locului, având asupra sa suma de 300 euro, (marcate din punct de vedere criminalistic cu creion chimic galben fluorescent, cu mentiunea „MITA”-10.02.2009.), pe care i-a înmânat-o inculpatului.
Cu prilejul realizarii procedurii specifice de surprindere în flagrant, asupra inculpatului au fost gasiti cei 300 de euro, inscriptionati „MITA 10.02.2009”
În urma constatarii infractiunii flagrante, inculpatul a fost retinut pentru 24 de ore, în perioada 10 – 11.02.2009, iar fata de acesta a fost luata, de catre Tribunalul Neamt, masura preventiva de a nu parasi tara, pâna la data solutionarii definitive a cauzei, care, ulterior, prin încheierea din 25.08.2009 pronuntata de Tribunalul Neamt, a fost revocata.
Suma de 300 de euro, gasita asupra inculpatului, a fost ridicata de organele de urmarire penala, depusa la dosarul cauzei si, ulterior, consemnata la Banca Comerciala Româna S.A.
Situatia de fapt retinuta rezulta din coroborarea probelor administrate în cursul urmaririi penale si în faza cercetarii judecatoresti. Astfel, sustinerile denuntatorului se coroboreaza cu procesul - verbal de constatare a infractiunii flagrante, procesul – verbal de consemnare a seriilor bancnotelor si de marcare criminalistica a acestora, plansa fotografica de marcare criminalistica a bancnotelor, procesul-verbal de redare, în forma scrisa, a convorbirii telefonice, purtate la data de 10.02.2009, ora 16,59, între denuntator si inculpat, procesul-verbal de redare, în forma scrisa, a convorbirii ambientale purtate la data de 10.02.2009, între denuntator si inculpat, declaratiile martorilor. Apararea inculpatului ca suma de 300 de euro gasita asupra sa, în urma realizarii flagrantului din data de 10.02.2009, reprezinta restituirea unui împrumut acordat denuntatorului, în luna decembrie 2008, este nefondata.
În primul rând, cu prilejul surprinderii în flagrant, inculpatul a justificat provenienta sumei de 300 euro, ca fiind primita de la un prieten, fara a oferi, alte indicii. Audiat de procuror la data de 11.02.2009, în prezenta aparatorilor alesi, acesta a declarat ca denuntatorul îi era dator cu suma de 300 euro, pe care i-o împrumutase în luna decembrie 2008, iar la data de 10.02.2009 i-a solicitat restituirea împrumutului.
Ulterior, inculpatul s-a prevalat de dispozitiile art.70 alin.2 din Codul de procedura penala, nedând declaratii în cauza.
Din declaratiile denuntatorului rezulta ca relatia sa cu inculpatul era doar de ordin administrativ, între agent comercial verificat si organ de control, pe cunoscându-l în virtutea acestor activitati de mai multi ani, fara a exista, însa, o legatura apropiata, de amicitie. Aceasta sustinere se coroboreaza cu faptul ca inculpatul, la data de 09.02.2009, nu cunostea numarul telefonic personal al denuntatorului (fara ca acesta sa fi fost schimbat în perioada anterioara de timp).
Totodata, martora, sotia denuntatorului, a precizat, cu certitudine, ca sotul sau, , nu contractase vreun împrumut de la inculpat si ca, în situatia în care avea probleme financiare, se împrumuta de la fratele sau, , iar martorul care a asistat la discutiile telefonice dintre inculpat si denuntator, a învederat ca inculpatul facea presiuni asupra denuntatorului pentru a-i da mita si a nu fi sanctionat contraventional. Mai mult, din listingul convorbirilor telefonice aferente perioadei 09.02.2009 – 10.02.2009 rezulta insistenta inculpatului în realizarea scopului infractional, materializate prin numarul mare de apeluri telefonice initiate de catre acesta.
În conditiile controlului efectuat la , societatea respectiva se afla în situatia prevazuta de art.3 din H.G. nr.996/2008, în vigoare de la data de 01.10.2008, aspect ce constituia o contraventie sanctionabila, potrivit art.4 alin.1 lit. a si alin.2, amenda de la 4.500 lei la 30.000 lei – sanctiune principala, la care putea fi alaturata si cea complementara, în conformitate cu art.5 alin.3 din O.G. nr.2/2001, modificata si completata. Or, indiferent daca se aplica oricare din sanctiunile prevazute de art.5 din O.G. nr.2/2001 (avertisment, amenda, etc.), era obligatorie încheierea de catre organul silvic de control a unui act constatator – proces-verbal de constatare a contraventiei, act ce nu a fost întocmit si care a constituit tocmai motivatia pretinderii mitei.
Instanta va înlatura din probatoriul administrat declaratia martorului, declaratie pro causa, care nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate în cauza.
Raportat la cele expuse, nu se impune achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b, iar în subsidiar, la art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Tribunalul va înlatura si apararea inculpatului privind nelegalitatea actului de sesizare a instantei si restituirea cauzei organului competent, pentru refacerea urmaririi penale, întrucât urmarirea penala nu s-a facut de procurorul competent, iar aplicarea dispozitiilor art. 268 Cod procedura penala s-a realizat în mod gresit, deoarece se confirma doar acele acte care nu pot fi refacute.
Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt, în baza denuntului formulat, a efectuat acte de urmarire penala în dosarul nr. 50/P/2009, privind pe inculpatul, pentru savârsirea infractiunii de luare de mita, prevazuta de art. 254 alin. 1,2 Cod penal. Prin ordonanta 50/P/2009 din 12.03.2009, Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Directiei Nationale Anticoruptie, Serviciul Teritorial Bacau, întrucât functia îndeplinita de inculpatul, face parte din categoria celor prevazute de art. 13 lit. s din O.U nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, situatie în care competenta de solutionare apartine Directiei Nationale Anticoruptie, Serviciul Teritorial Bacau.
Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Bacau, a confirmat actele de urmarire penala administrate si masurile procesuale dispuse în perioada 10 – 11.02.
Potrivit dispozitiilor art. 268 alin. 1 din Codul de procedura penala, când procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii aratati în art. 207, 208 si 209 alin. 3 si 4, urmarirea penala s-a facut de un alt organ decât cel prevazut în textele mentionate, ia masuri ca urmarirea penala sa fie facuta de organul competent, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi text, în cazul prevazut în alineatul precedent, ramân valabile masurile asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate sau încuviintate de procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute.
Or, potrivit textului sus aratat, actele de urmarire penala si masurile procesuale care nu au putut fi refacute ( proces-verbal de consemnare a denuntului, declaratia olografa a denuntatorului, rezolutia de începere a urmaririi penale, proces-verbal de înscriere a bancnotelor si capcanare a acestora, în vederea realizarii procedurii de prindere în flagrant, proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante si anexele, declaratia martorului asistent Blaga Vasile, procesul-verbal privind redarea continutului convorbirii telefonice dintre inculpat si denuntator, ordonanta de punere în miscare a actiunii penale fata de inculpat etc.) au fost confirmate de procurorul competent si ramân valabile.
Cu privire la motivul invocat de inculpat, în sensul restituirii cauzei la procuror, fiind încalcate dispozitiile art. 911 Cod procedura penala, întrucât autorizatia provizorie de interceptare a fost data la 10 februarie 2009, ora 11,00, iar urmarirea penala a fost începuta la 10 februarie 2009, ora 11,30, se constata ca este nefondat.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 911 alin. (1) Cod procedura penala, interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, în conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savârsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si înregistrarea se impune pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziata.
Alin. (2) al aceluiasi articol enumera infractiunile pentru care se poate admite acest mijloc de proba.
Din analiza dispozitiilor art. 911 Cod procedura penala, rezulta ca înregistrarea convorbirilor telefonice este subordonata unor conditii strict determinate, si anume:
a) sa existe date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savârsirea unei infractiuni.
Datele sau indiciile temeinice pot privi fie pregatirea, fie savârsirea unei infractiuni, astfel încât înregistrarea se poate efectua si înainte de savârsirea oricarei infractiuni;
b) sa priveasca o infractiune dintre cele pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu;
c) sa fie utila pentru aflarea adevarului. Utilitatea trebuie apreciata de organul de urmarire penala care face propunerea pentru autorizarea, de catre judecator, a interceptarilor convorbirilor telefonice;
d) sa existe o autorizatie din partea judecatorului competent.
Potrivit dispozitiilor art. 913 alin. (1) Cod procedura penala, convorbirile telefonice sunt redate integral într-un proces-verbal ce constituie mijloc de proba.
Rezulta, asadar, ca legalitatea interceptarilor convorbirilor telefonice nu este conditionata de începerea urmaririi penale. Legea nu prevede, ca o garantie distincta, obligativitatea înstiintarii persoanei interesate despre faptul înregistrarii. Aceasta omisiune este fireasca, având în vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea masura si caracterul secret al acesteia. Ulterior, însa, învinuitul sau inculpatul are dreptul de a lua cunostinta despre înregistrare, având, totodata, posibilitatea de a contesta continutul înregistrarilor.
Prin urmare, împrejurarea ca în cauza de fata autorizatia provizorie pentru interceptarea convorbirilor telefonice si ambientale a fost data de procuror, la 10 februarie 2009, ora 11,00, iar rezolutia de începere a urmaririi penale a fost data la 10 februarie 2009, ora 11,30, nu poate sa constituie un motiv de restituire a cauzei la procuror, nefiind incidente niciunul din cazurile limitativ prevazute în dispozitiile art. 332 alin. (2) Cod procedura penala.
Cât priveste valoarea probanta a procesului-verbal ce se încheie cu ocazia înregistrarilor, se impune a se observa ca legea nu cuprinde nicio derogare de la principiul liberei aprecieri a probelor, instanta de judecata analizând aceste probe în contextul celorlalte probe administrate în faza de urmarire penala si în cursul cercetarii judecatoresti.
În fine, instanta apreciaza ca în cauza nu a fost încalcat nici dreptul la respectarea vietii private a inculpatului.
Potrivit dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului „orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale”, iar amestecul unei autoritati publice nu este admis decât în „masura în care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, într-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationale, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protectia drepturilor si libertatilor altora.”
Constitutia României dispune, de asemenea, ca „autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata” (art. 26), iar în art. 28 se prevede ca secretul „convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.”
În acelasi timp, însa, în art. 53 se prevede ca, în mod exceptional, exercitiul acestor drepturi „poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale.”
Tribunalul a respins cererea inculpatului formulata prin aparatorii sai alesi, la termenul din data de 11.02.2010, de efectuare a unei expertize tehnice, având în vedere ca transcrierea convorbirilor telefonice si ambientale dintre inculpat si denuntator se coroboreaza cu celelalte probe administrate în cauza si au fost efectuate cu autorizarea autoritatii competente independente.
Initial, interceptarile si înregistrarile au fost autorizate, cu titlu provizoriu, pe o perioada de 48 de ore.
De asemenea, nu pot face obiectul expertizei transcrierea convorbirilor audio si audio-video, daca exista semnatura digitala a organelor de urmarire penala care au efectuat înregistrarea audio-video, daca înregistrarea este autentica (este o clona) si omologarea camerei video cu care a fost înregistrat flagrantul. Aparatura folosita este cea din dotarea Parchetului de pe lânga Tribunalul Neamt, pentru care nu exista norme legale de omologare (nici inculpatul nu a indicat care sunt aceste norme), iar interceptarea si înregistrarea s-a facut de procuror, conform dispozitiilor art. 912 Cod procedura penala.
În drept, fapta inculpatului, care, la data de 10.02.2009, în calitate de sef serviciu la Inspectia Silvica si de Vânatoare Neamt din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si de Vânatoare Suceava, functionar public cu atributii de control, a pretins de la denuntatorul suma de 1.500 lei, în scopul de a nu-si îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute de art.3 si 4 din H.G. nr.996/28.08.2008 si a primit în aceeasi zi, de la acesta, suma de 300 euro, fiind surprins în flagrant, realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, în forma calificata, prevazute de art.254 alin.1, 2 Cod penal, raportat la art.6, 7 alin.1 din Legea nr.78/2000.
Sub aspect obiectiv, infractiunea de luare de mita savârsita de inculpat s-a realizat prin actiunea de pretindere a sumei de 1.500 lei si primire a sumei de 300 de euro, pentru a nu-si îndeplini atributiile de serviciu, referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor, prevazute de art.3 si 4 din H.G. nr.996/28.08.2008.
Banii primiti de inculpat sunt necuveniti, pentru ca privesc un act ilicit, respectiv neîndeplinirea atributiilor de serviciu.
Urmarea imediata a actiunii inculpatului a fost crearea unei stari de pericol, care aduce atingere bunului mers al activitatii de aplicare a legii, prin atitudinea sa lipsita de probitate.
Între actiunea sa si urmarea imediata exista legatura de cauzalitate, ce rezulta din însasi materialitatea activitatii desfasurate de inculpat.
Sub aspect subiectiv, actiunile inculpatului au fost savârsite cu intentie directa, întrucât acesta a pretins si primit bani, stiind ca acestia sunt necuveniti si au drept scop neîndeplinirea atributiilor de serviciu.
La individualizarea pedepsei, instanta va avea în vedere criteriile generale prevazute în art. 72 Cod penal, respectiv dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei savârsite, persoana inculpatului si împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Gradul de pericol social al faptei savârsite rezulta din modul si împrejurarile în care a fost savârsita, scopul urmarit, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si din persoana si conduita faptuitorului.
Inculpatul a primit de la denuntator o suma de bani, pentru neîndeplinirea atributiilor de serviciu, actionând cu intentie directa, ceea ce-i atribuie faptei o periculozitate mai mare.
Inculpatul are vârsta de 36 de ani, studii superioare, este inginer silvic, casatorit, doi copii minori si nu prezinta antecedente penale.
Dupa savârsirea infractiunii, inculpatul au avut o atitudine de negare a savârsirii acesteia, sustinând ca suma de bani primita reprezinta un împrumut dat anterior denuntatorului. Sustinerea lui nu este confirmata, asa cum s-a aratat anterior, de celelalte probe administrate.
Este de retinut atât calitatea inculpatului, de organ cu atributii de control, care a actionat în timpul exercitarii atributiilor de serviciu, precum si natura infractiunii savârsite de acesta, si anume, infractiune de coruptie, care este foarte grava si necesita a reactie prompta din partea autoritatilor, pe masura tulburarilor pe care le creeaza în mediul social.
Având în vedere cele anterior retinute, inculpatul va fi condamnat la o pedeapsa în cuantum minim prevazut de dispozitiile art. 254 alin. 1 si 2 Cod penal, respectiv 3 ani închisoare. Aceasta pedeapsa este pe masura tulburarii pe care fapta a produs-o în mediul social si poate asigura scopul prevazut în art. 52 Cod penal.
Totodata, inculpatul va fi condamnat si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, si c Cod penal, pe o durata de 1 an, dupa executarea pedepsei principale, fiind îndeplinite cerintele art. 65 Cod penal. Pedeapsa complementara este obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 254 Cod penal, iar pedeapsa principala aplicata este pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
Ca urmare a condamnarii la pedeapsa închisorii, se va aplica si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, si c Cod penal, pe durata prevazuta în art. 71 alin. 2 Cod penal.
Pentru interzicerea drepturilor civile, instanta retine ca natura faptei savârsite, gradul de pericol social al acesteia, circumstantele personale ale inculpatului, precum si pedeapsa principala aplicata, duc la concluzia unei nedemnitati în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II - a, b, si c Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat si dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru savârsirea infractiunii.
Luând în considerare si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta apreciaza ca interzicerea exercitiului acestor drepturi este necesara pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfasurarea instructiei penale, masura care este necesara într-o societate democratica. De asemenea, luând în considerare natura si durata pedepsei principale aplicate, instanta apreciaza ca interzicerea acestor drepturi este proportionala cu situatia care a determinat-o.
Având în vedere ca fapta a fost denuntata de denuntator, înainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat, în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, se va restitui denuntatorului,