Infractiuni grave. Cerere de înlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea. Mentinerea temeiurilor care au stat la baza luarii masurii arestarii. Încheiere de admitere a cererii. Netemeinicie.
Cod procedura penala: art. 136 alin. 1 , art.139 alin. 1 , art. 148 lit. f)
Conventia europeana a drepturilor omului : art. 8
Potrivit art. 139 alin. 1 C. proc. pen., masura preventiva luata se înlocuieste cu alta masura preventiva, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii respective.
În contextul în care actele dosarului nu releva împrejurarea ca au intervenit elemente noi de natura a justifica sustinerea ca punerea în libertate a inculpatelor nu mai prezinta pericol pentru ordinea publica, urmeaza a se respinge cererea de înlocuire a masuri arestari preventive cu cea a obligarii de a nu parasi localitatea.
Orice detentie provizorie conforma legii implica prin natura sa si o restrângere a dreptului la viata privata si familiala. Simplul fapt al arestarii în aceeasi cauza a ambilor parinti, nu poate constitui o ingerinta nejustificata în viata de familie atâta timp cât aceasta ingerinta vizeaza protejarea unui interes public, fiind respectate exigentele art. 8 din CEDO.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie – Decizia penala nr.170/19 noiembrie 2009
Prin Încheierea penala pronuntata de Tribunalul Alba – Sectia penala la 16.11.2009 în dosar nr. 3845/107/2009 s-a dispus, printre altele, admiterea cererilor formulate de inculpatele C.E.M. si S.N.G. si în baza art. 139 Cod procedura penala s-a dispus înlocuirea masurii arestarii preventive luata fata de acestea cu masura obligarii de a nu parasi tara, cu impunerea respectarii masurilor prev. de art. 145/1 Cod procedura penala .
În baza art. 145/1 rap. la art. 145 alin. 2/2 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatelor ca în caz de încalcare a obligatiilor ce le revin se va lua fata de acestea masura arestarii preventive.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre s-a retinut, în esenta, de catre tribunal, ca temeiurile avute în vedere cu ocazia luarii masurii preventive a arestarii nu s-au modificat în ce priveste indiciile comiterii faptelor de catre inculpate, însa tribunalul a avut in vedere criteriul de evaluare a pericolului pentru ordinea publica pe care-l reprezinta inculpatele la acest moment, prin raportare la elementele prevazute la art. 136 al.8 Cod procedura penala
In speta, prin arestarea inculpatelor, colectivitatea din care face parte si opinia publica, în general, a luat act de faptul ca cei care vor savârsii fapte similare, vor fi privati de libertate, ca de la momentul arestarii preventive a inculpatelor si pâna în prezent organul de urmarire penala a administrat probe, dosarul fiind trimis la instanta, astfel ca desfasurarea ulterioara a procesului penal nu ar avea de suferit prin lasarea inculpatelor în libertate cu impunerea unor obligatii si masuri care se circumscriu art. 136 alin.1 lit.c raportat la art. 145 Cod procedura penala.
Inculpatele au în întretinere copii minori iar sotii lor sunt de asemenea arestati preventiv, acestea sufera de diferite afectiuni si nu au antecedente penale. Se impune a se lua în considerare totodata necesitatea ocrotirii minorilor privati de prezenta ambilor parinti pe o perioada considerabila (din punctul de vedere al interesului superior al copiilor), precum si obligatia statului de a lua toate masurile legale pentru ocrotirea vietii de familie, ingerinta trebuind sa fie proportionala cu scopul urmarit, conform art. 8 din CEDO.
Totodata, Tribunalul a apreciat ca de la momentul arestarii si pâna în prezent, trecând aproape 6 luni, impactul asupra opiniei publice si a comunitatii din care inculpatele fac parte s-a estompat iar acestea au înteles consecinta savârsirii pe viitor a acelorasi fapte pentru care sunt cercetate, iar impunerea obligatiilor prevazute de art. 145 Cod procedura penala constituie o garantie a bunei desfasurari a procesului penal cu inculpatele în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, motivat DIICOT – Serviciul Teritorial Alba Iulia, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitându-se casarea încheierii atacate si rejudecând cauza respingerea cererilor de înlocuire a masurii arestarii preventive formulate de catre inculpatele C. E.M. si S. N. G., motivându-se, în esenta, ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru a se admite cererile de înlocuire a masurii arestarii preventive luata fata de cel doua susnumite inculpate.
În drept, se invoca dispozitiile art. 139, 141 Cod procedura penala.
Prin Decizia penala nr. 170 din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel – Sectia pentru cauze cu minori si de familie a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia, a casat încheierea penala atacata numai sub aspectul solutionarii cererilor de înlocuire a masurii arestarii preventive formulate de inculpatele C. E.M. si S. N. G. si rejudecând cauza în aceste limite, a respins cererile de înlocuire a masurii arestarii preventive formulate de susnumitele inculpate.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre s-a retinut urmatoarele considerente :
În conformitate cu dispozitiile art. 139 Cod procedura penala, masura arestarii preventive luata se înlocuieste cu o alta masura preventiva, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
Conform art. 148 lit. f) Cod procedura penala masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata exista indicii temeinice ca inculpatii ar fi savârsit faptele pentru care sunt cercetati, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea lor în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
În speta, în faza de urmarire penala, în conformitate cu dispozitiile art. 136 lit. d) Cod procedura penala s-a luat fata de inculpatele C.E.M. si S.N.G. masura arestarii preventive, având în vedere temeiurile înscrise la art. 143 si art. 148 lit. f) Cod procedura penala, masura ce a fost prelungita si apoi mentinuta în conditiile legii.
Masura arestarii preventive fata de inculpate s-a luat la data de 29 aprilie 2009, iar prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia emis la data de 14.08.2009, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecata a inculpatelor C.E.M. si S.N.G. pentru comiterea infractiunilor de initiere, constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a) si b) pct.5 din aceeasi lege si înselaciune cu consecinte deosebit de grave în forma continuata, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 C.pen., cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.
S-a retinut, ca situatie de fapt, în esenta, ca cele doua numite inculpate, alaturi de alti inculpati, în perioada 2007-2008 s-au constituit într-o grupare infractionala organizata, care a actionat pe raza judetelor Alba, Hunedoara, Sibiu si Arad, în scopul obtinerii de venituri ilicite prin savârsirea infractiunii de înselaciune cu consecinte grave.
În fapt, inculpatii, prezentându-se sub diverse nume fictive drept reprezentanti ai unor firme straine sau colectionari au dat anunturi prin mai multe publicatii ca sunt interesati sa achizitioneze masini de cusut de diferite marci cu mari sume de bani. Dupa ce victimele îi contactau le solicitau acestora diferite sume de bani, pe care sa-i depuna în conturi pe care le deschideau anterior la mai multe banci, sub pretextul procurarii unor acte de autenticitate a masinilor de cusut precum si pentru achitarea mai multor taxe, pretinzând ca fara achitarea acestor sume de bani nu se puteau perfecta vânzarile. Ulterior, dupa ce victimele transferau sumele solicitate în conturile indicate de inculpati, acestia nu se mai prezentau pentru perfectarea vânzarilor si nu mai raspundeau la telefoane. În scopul savârsirii acestor fapte inculpatii se foloseau de telefoane cu cartele pre-paid nenominalizate precum si de mai multe înscrisuri falsificate, care sa întareasca convingerea victimelor ca ofertele sunt serioase si ca dupa îndeplinirea conditiilor solicitate de inculpati urma ca victimele sa încheie tranzactiile si sa-si primeasca sumele de bani convenite pentru vânzarea masinilor de cusut.
Examinând actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel constata ca în cauza temeiurile avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive a celor doua inculpate nu s-au schimbat si impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciindu-se ca lasarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica, de natura sa aduca atingere desfasurarii procesului penal, în raport de natura si gravitatea faptelor, de reactia comunitatii în raport de circumstantele reale retinute drept cadru al comiteri faptelor pentru care inculpatele au fost trimise în judecata, de caracterul organizat al acestor activitati ilicite desfasurate de catre inculpate, de starea de pericol creata prin vatamarea adusa patrimoniului unui numar de peste 1700 de persoane, prin mijloace frauduloase de catre membri grupului, precum si de limitele de pedeapsa prevazuta de lege.
Asa fiind, Curtea nu-si poate însusi argumentul instantei de fond referitor la disparitia pericolului concret pentru ordinea publica pe care îl prezinta lasarea inculpatelor în libertate.
Mai mult decât atât, prin Decizia penala nr. 159 din 22 octombrie 2009, dosar nr. 1281/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia a casat în parte încheierea penala pronuntata la data de 20.10.2009 de Tribunalul Alba, urmarea a admiterii recursului procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. si, rejudecând cauza în fond, a respins cererea de înlocuire a masurii arestarii preventive formulata de acelasi inculpate C.E.M. si S.N.G., cu motivarea ca, cercetarea inculpatelor în stare de libertate, în stadiul actual al procesului, ar crea o rezonanta negativa în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în actul de justitie, date fiind, complexitatea deosebita a cauzei, multiplele acte infractionale de care membrii gruparii sunt acuzati. Ori, de la data pronuntarii acestei decizii penale, nu au aparut împrejurari noi care sa justifice o alta masura.
Curtea nu poate împartasii opinia instantei de fond ca punerea inculpatelor în libertate, în acest moment procesual, prin luarea unei masuri alternative detentiei provizorii se justificata prin argumentele de ordin familial si lipsa de antecedente penale, întrucât acestea trebuiau interpretate în mod corelat cu temeiurile de fapt si de drept ce justificau mentinerea masurii arestarii preventive, în continuare, luând în considerare mai cu seama natura activitatii infractionale a grupului organizat, conditiile concrete în care acesta s-a desfasurat, multitudinea si complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost expuse în actul de inculpare.
Faptul ca inculpatele sufera de o serie de afectiuni nu justifica admiterea cererii de înlocuire a masurii arestarii preventive, deoarece afectiunile prezentate de acestea nu sunt afectiuni de natura a nu le permite sa suporte regimul privativ de libertate, aspecte relevate de înscrisurile aflate la dosarul de fond.
Cercetarea inculpatelor în stare de libertate în stadiul actual al procesului ar crea o rezonanta sociala negativa în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în actul de justitie data fiind complexitatea deosebita a cauzei, multiplele acte infractionale de care membrii gruparii sunt acuzati.
Examinând situatia inculpatelor pe tarâmul art. 8 din CEDO, Curtea retine totodata ca detentia provizorie a acestora, cel putin pentru moment, întruneste exigenta proportionalitatii între scopul legitim urmarit si dreptul la viata de familie.
Orice detentie provizorie conforma legii implica prin natura sa si o restrângere a dreptului la viata privata si familiala. Simplul fapt al arestarii în aceeasi cauza a ambilor parinti, nu poate constitui o ingerinta nejustificata în viata de familie atâta timp cât aceasta ingerinta vizeaza protejarea unui interes public, asa cum este în cauza.
În atare situatie era de constatat ca nu sunt îndeplinite conditiile înlocuirii masurii arestarii preventive cu cea a obligarii de a nu parasii tara, iar prima instanta, facând aplicarea art. 139 si art. 145 alin. 1 Cod procedura penala, a pronuntat sub acest aspect o solutie nelegala si netemeinica.
Retinând asadar ca în speta exista în acest moment motive suficiente si pertinente pentru mentinerea inculpatelor în stare de arest si ca durata acestuia este una rezonabila în raport de complexitatea cauzei si diligenta depusa de autoritati, Curtea în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala a admis ca fondat recursul declarat de DIICOT – Serviciul Teritorial Alba Iulia, a casat încheierea penala atacata si a respins cererilor de înlocuire a masurii arestarii preventive formulate de inculpatele C.E.M. si S.N.G. .