Prin sentinta penala nr. 601/18.12.2008 pronuntata de Judecatoria Reghin în dosarul nr.2556/289/2007 au fost condamnati inculpatii Xx si Xx la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infractiunii de taiere ilegala de arbori în forma continuata, prev. de art.32 alin. 2 si 4 litera a din O.G.nr.96/1998 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infractiunii de furt de arbori în forma continuata prev. de art. 98 alin.3 si 4 raportat la art.97 alin.4 litera a din Legea nr.26/1996 cu art.41 alin.2 Cod penal. Au fost contopite pedepsele stabilite, în baza art.34 lit.b si art.33 lit.a Cod penal, inculpatii urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. A fost respinsa actiunea civila formulata de partea civila apelanta R.N.P.Romsilva – Directia Silvica Târgu-Mures.
Împotriva acestei hotarâri au declarat apel inculpatii si partea civila.
În motivare, inculpatii arata ca organele de urmarirepenala si instanta nu erau competente sa instrumenteze cauza, deoarece inculpatul Xx este politist. Audierea martorilor s-a efectuat în absenta avocatului ales. Procesul verbal de cercetare la fata locului este nul pentru mai multe motive de fond si de forma. Martorii acuzarii sunt în dusmanie cu inculpatii. În alta ordine de idei, comiterea faptelor de catre inculpati nu rezulta din probe. Inculpatii au contestat si valoarea materialului lemnos taiat si sustras.
În motivarea apelului partii civile se arata ca materialul lemnos taiat si furat nu s-a recuperat, si solicita obligarea inculpatilor la plata prejudiciului în suma de 4275,2 lei.
Analizând apelul declarat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, instanta îl considera fondat.
Considerentele pe care instanta de apel le are în vedere sunt urmatoarele:
În ce priveste problema necompetentei invocata de apelanti, retine ca, potrivit Adresei IPJ Harghita de la fila 53 din dosarul primei instante, inculpatul Xx nu avea calitatea de organ al politiei judiciare. Ca urmare, nu i se aplica prevederile art. 27 alin. 3 din Legea nr. 218/2002 care instituie o competenta speciala în cazul acuzatilor cu o asemenea calitate.
În ce priveste starea de fapt, în mod corect s-a retinut vinovatia inculpatilor. Instanta de apel face urmatoarele precizari:
Obiectul material al infractiunilor comise de inculpati este format din cei 6 arbori din specia molid indicati în procesul verbal de constatare a infractiunii din data de 3.05.2005 si Fisa de calcul din aceeasi data ( filele 9-11 ds.urm. pen.). Valoarea materialului lemnos ce face obiectul cauzei este, asa cum rezulta din aceste acte, de 4275,2 lei noi, inclusiv TVA. În dosarul de urmarire penala s-a mai depus o Fisa de calcul, cu privire la alti arbori taiati în aceeasi parcela, în valoare de 2170 lei, dar acesti arbori au fost taiati de autori necunoscuti. Ei nu sunt de luat în calcul la stabilirea prejudiciului cauzat de inculpati. În acest sens sunt Adresele si actele anexa depuse la dosarul de apel de catre Directia Silvica, în care se precizeaza ca prejudiciul la care se refera cealalta fisa de calcul a fost imputat padurarului de canton ( filele 52, 66, 180).
Privitor la probele de vinovatie, instanta de apel constata urmatoarele:
Procesele verbale de constatare a infractiunii si de cercetare la fata locului nu sunt nule din cauza lipsei mentiunilor indicate de inculpatii- apelanti, fiindca neregulile nu sunt de natura celor ce ar afecta aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, pentru a considera ca au cauzat o vatamare iremediabila, conform art. 197 alin. 1 Cod pr. pen. . Pe de alta parte, este adevarat ca procesele verbale nu constituie probe ca inculpatii sunt autorii faptelor. Ele se marginesc sa preia sub acest aspect continutul unor declaratii ale martorilor.
Aceste probe exista, însa, în dosar: Martorul Xx arata ca inculpatii au ajutat la încarcarea lemnelor taiate si au însotit transporturile (f. 40, 41 d.u.p., f. 152 din dosarul primei instante). Martorul Xx arata ca inculpatii au doborât copacii cu propriile fierastraie mecanice. Transporturile de lemne erau escortate de Xx, îmbracat în uniforma de politie, pentru a nu fi opriti pentru control ( f. 42, 44 d.u.p., f. 207 din dosarul primei instante). Martorul Xx declara ca inculpatul Xx i-a spus ca lemnele taiate sunt ale lui. Martorul arata ca inculpatii au taiat si au transportat arborii ( f. 45, 50 d.u.p. f. 186 din dosarul primei instante). Martorul Xx arata ca l-a vazut pe Xx în masina lui Xx, înaintea unui camion încarcat cu material lemnos (f 70 d.u.p., f. 184 din dosarul primei instante). Martorul Xx relateaza ca inculpatii i-au cerut sa traga cu tractorul niste lemne, ceea ce a si facut (f 71 d.u.p., f. 185 din dosarul primei instante).
Inculpatii au încercat în apel sa înlature declaratiile martorilor. Au invocat existenta unei stari conflictuale, si au depus în copie mai multe plângeri penale ale inculpatului Xx si ale unor agenti de politie, în care sunt mentionati Xx, Xx, Xx ca denuntându-i în mod calomnios pentru diverse fapte, hotarâri pronuntate în litigiile ale inculpatului Xx cu IPJ Harghitasi cu numitul Xx, alte acte din care rezulta solutii de neurmarire împotriva inculpatului pentru diverse infractiuni (f. 125 si urm.). În opinia instantei de apel, aceste acte nu demonstreaza nimic, în afara de faptul ca inculpatul a înteles sa îsi exercite dreptul la actiune împotriva unor diverse persoane. Au mai depus si actele din dosarul 186/P/2005 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Harghita în care Xx si Xx îl denuntasera pentru luare de mita si alte infractiuni , iar Xx si Xx, ascultati în calitate de martori, au confirmat faptele . Inculpatul a fost scos de sub urmarire, iar Xx a atacat – fara succes – solutia (f. 143 si urm.). Din aceste acte rezulta, într-adevar, o stare conflictuala a inculpatului, dar cu Xx si Xx, nu cu Xx si Xx. Acestia din urma, din moment ce au fost chemati ca martori, au fost obligati sa se prezinte si sa declare ceea ce ei au perceput ca fiind adevarul, fiind fara sens ca inculpatul sa considere aceasta un motiv de dusmanie. În fine, inculpatii au depus înregistrarea unei convorbiri telefonice, transcrisa, între Xx si martorul Xx (f. 191, f. 217 si urm.). Din convorbire rezulta ca numitii Xx si Xxi-au promis martorului si lui Xx bani în schimbul marturiei, dar nu au mai dat banii, si ca declaratii de martor au fost redactate la dictarea sefului de post din Ibanesti. Nu rezulta ca martorii ar fi fost influentati de promiterea banilor si ar fi dat declaratii mincinoase. În ce priveste dictarea sefului de post din Ibanesti, ea nu poate privi declaratiile date Politiei municipiului Reghin si Judecatoriei Reghin. Recapitulând, dintre martorii cauzei doar cu privire la Xx s-a demonstrat o stare conflictuala. Referitor la Xx si Xx se invoca influentarea marturiei si se depun acte, dar acuzatia nu este sustinuta, referitor la Xx se face o singura mentiune în Motivele de apel , iar referitor la Fagaras Liviu nici nu se invoca nimic.
În concluzie, chiar facând abstractie de declaratia martorului Xx, dar retinând declaratiile celorlalti martori, care se coroboreaza între ele si cu actele dosarului si constatând ca sustinerile inculpatilor, în sensul ca nu au nimic de a face cu faptele, sunt contrazise de probe, instanta de apel retine ca dovedita vinovatia inculpatilor.
În drept, fata de cele discutate la termenul din data de 2.03.2009, instanta va schimba încadrarea juridica a faptelor retinute în sarcina inculpatilor prin sentinta atacata din infractiunile de furt de arbori în forma continuata prev. de art. 98 alin.3 si 4 raportat la art.97 alin.4 litera a din Legea nr.26/1996 cu art.41 alin.2 Cod penal, în infractiunile de furt de arbori în forma continuata prev. de art.110 alin.1 litera c, alineat 2 litera a din Legea nr.46/2008 sau Codul Silvic, cu art.41 alin.2 Cod penal si art.13 Cod penal si din infractiunile de taiere ilegala de arbori în forma continuata, prev. de art.32 alin.3 si 4 litera a din O.G.nr.96/1998 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infractiunile de taiere ilegala de arbori în forma continuata, prev. de art.32 alin.2 si 4 litera a din O.G.nr.96/1998 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.13 Cod penal, în baza art.334 Cod procedura penala, conform propunerii instantei de apel. Are în vedere împrejurarea ca , raportata la pretul actual al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, de 86 de lei, prejudiciul cauzat este de mai mult de 20 de ori, dar mai putin de 50 de ori acest pret.
La termenul din 30.03.2009 instanta de apel a propus o schimbare a încadrarii juridice a faptelor în sensul mentinerii încadrarii initiale (valoarea prejudiciului de peste 50 de ori valoarea metrului cub), dar cu aplicarea art. 13 Cod penal. Aceasta încadrare lua în calcul si Fisa a doua de calcul, cea care cuprinde material lemnos în valoare de de 2170 lei. Cum s-a stabilit în final ca acesti arbori nu au fost taiati de inculpati, ci de autori necunoscuti ( vezi supra) propunerea este neîntemeiata.
Au mai formulat si inculpatii apelanti prin aparator o cerere de schimbare a încadrarii juridice a acelorasi fapte, în infractiunile prev.de art.32 alin.1 si 4 din O.G.nr.96/1998 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si de art.110 alin.1 litera a si alin.2 litera a din Legea nr.46/2008 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, calculând prejudiciul la mai putin de 20 de ori valoarea unui metru cub de masa lemnoasa pe picior ( f. 166 si urm., 177). Se aveau în vedere la acest calcul coeficientii stabiliti ulterior faptei, prin OUG 85/2006. Partea civila a replicat ca acest act normativ nu se aplica retroactiv, încât rationamentul este inadmisibil ( f.179 – 181). Instanta de apel considera de asemenea neîntemeiat rationamentul apararii. Pe de o parte, Decizia nr. 12/2008 pronuntata în recurs în interesul legii se refera in terminis doar la majorarea ulterioara a pretului mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior si la noua limita valorica devenita criteriu de incriminare. Nu paguba este cea care se modifica, în problema analizata de Înalta Curte, ci criteriul la care ea se raporteaza. Pe de alta parte, chiar daca s-ar dori aplicarea prin analogie a Deciziei, paguba trebuie calculata prin înmultirea pretului metrului cub cu factorul k, acesta din urma fiind o functie a diametrului cioatei. Apararea utilizeaza factorul k din Ordonanta din 2006, combinat cu valoarea metrului cub conform legii în vigoare în 2005. Dar Decizia nr. 12/2008 dispune aplicarea legii mai favorabile, nu a unei combinatii de legi.
Privitor la cuantumul pedepselor, instanta de apel va face o reindividualizare, întrucât a modificat încadrarea faptelor.
Cu privire la inculpatul Xx retine ca acesta nu are în antecedente decât o amenda penala pentru evaziune fiscala. Cuantumul pagubei, care constituie criteriu al încadrarii juridice, se situeaza spre limita superioara - de circa 49 de ori valoarea unui metru cub de masa lemnoasa. A implicat un numar însemnat de persoane, care l-au ajutat fara vinovatie la comiterea faptei. Apreciind, considera ca aplicarea unor pedepse cu închisoarea spre minimul special e suficienta pentru realizarea scopului lor preventiv. Va contopi pedepsele stabilite, în baza art.34 lit.b si art.33 lit.a Cod penal. Având în vedere cele retinute cu privire la antecedentele inculpatului, precum si împrejurarea ca, desi nu a recunoscut faptele, s-a prezentat la termenele de judecata, ca procesul la care este parte are deja o durata îndelungata, de circa 5 ani, considera ca nu se impune executarea în regim de detentie a pedepsei . Va dispune suspendarea conditionata a pedepsei aplicate, în baza art.81 alin.2 Cod penal. Va fixa inculpatului un termen de încercare, conform art.82 alin.1 Cod penal, si îi va atrage atentia asupra dispozitiilor art.83 Cod penal.
Cu privire la inculpatul Xx, sunt de luat în considerare toate împrejurarile aplicabile primului inculpat: Nu are antecedente penale. Cuantumul pagubei, care constituie criteriu al încadrarii juridice, se situeaza spre limita superioara - de circa 49 de ori valoarea unui metru cub de masa lemnoasa. A implicat un numar însemnat de persoane, care l-au ajutat fara vinovatie la comiterea faptei. Desi nu a recunoscut faptele, s-a prezentat la termenele de judecata, si procesul la care este parte are deja o durata îndelungata, de circa 5 ani. Ca urmare, considera si în cazul lui ca aplicarea unor pedepse cu închisoarea spre minimul special este suficienta pentru realizarea scopului lor preventiv. Va contopi pedepsele stabilite, în baza art.34 lit.b si art.33 lit.a Cod penal. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanta considera totusi necesar un tratament diferit de al celuilalt inculpat. Inculpatul Xx a comis faptele în timp ce era politist, folosindu-se de aceasta calitate. Conform martorului Xx , transporturile de lemne erau escortate de Xx, îmbracat în uniforma de politie, pentru a nu fi opriti pentru control. În cazul lui, scopul preventiv al pedepsei nu se poate realiza fara executarea efectiva a acesteia. Urmeaza sa îi fie aplicata si pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin.1 literele a,b si c – functia pe care nu o va putea ocupa fiind cea de politist - Cod penal, în baza art. 71 Cod penal.
În latura civila, în mod gresit a respins prima instanta pretentiile partii civile Instanta de apel îi va obliga pe inculpati, în solidar, la plata sumei de 4.275,20 lei daune materiale în favoarea acesteia, în baza art.346 alin.1 Cod procedura penala raportat la art.14 alin.3 litera b, alin.4 Cod procedura penala. Valoarea prejudiciului rezulta din Fisa de calcul, iar mentiunea din Fisa ca lemnele furate au fost confiscate este contrazisa chiar de consemnarile de la punctul 8 din acelasi act, de procesul verbal de constatare a infractiunii – punctul 9, de adresele si actele anexa depuse la dosarul de apel de partea civila, acte care se coroboreaza cu ansamblul probelor. În valoarea prejudiciului s-a inclus în mod întemeiat si TVA. Derogarea de la plata TVA care pare sa rezulte în cazul bunurilor furate din prevederile art. 128 alin. 8 lit. a din Codul fiscal nu este aplicata în practica de organele fiscale, în baza Normelor de aplicare ale Codului, care nu înteleg prin „bunuri furate” bunurile sustrase de autori cunoscuti, care repara paguba.
Ca urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala instanta va admite toate apelurile si în rejudecare va dispune conform celor de mai sus.
Va mentine restul dispozitiilor sentintei atacate, în masura în care sunt compatibile cu prezenta decizie.
Având în vedere si prev. art. 192 alin. 3 Cod procedura penala,