Prin decizia penala nr. 42/R din 22 ianuarie 2004 a Curtii de Apel Galati s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Tribunalul Galati si inculpatii
V. C., F.C.C. si S.G.R., s-a casat în parte decizia penala nr. 1139/2 octombrie 2003 a Tribunalului Galati si sentinta penala nr. 930/20 martie 2003 a Judecatoriei Galati numai în ceea ce priveste latura penala a cauzei si în rejudecare;
În conformitate cu disp. art. 334 Cod procedura penala a dispus schimbarea calificarii juridice a infractiunii de viol comisa de inculpatii V.C., F.C.C. si S.G.R. din art. 197 alin. 1 si 2 lit. a din Codul penal, retinuta în actul de sesizare a instantei, în art. 197 alin. 1 si 2 lit. a cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 42 Cod penal.
A recunoscut în favoarea celor trei inculpati circumstanta legala atenuanta prevazuta de disp. art. 74 lit. a în ref. la art. 76 lit. b din Codul penal.
A condamnat pe inculpatii V.C., F.C.C. si S.G.R. la câte 4 ani închisoare pentru comiterea infractiunii de viol prevazuta de disp. art. 197 alin. 1 si 2 lit. a cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal si art. 74 lit. a în referire la art. 76 lit. b din Codul penal si la câte 2 ani pedeapsa complimentara a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a si b Cod penal dupa executarea pedepsei principale.
A mentinut celelalte dispozitii ale hotarârilor, cu exceptia celor vizând latura penala a cauzei.
A dedus din pedepsele aplicate inculpatilor durata arestarii preventive de la 30 august 2001 si pâna la punerea efectiva în libertate, si anume : inculpatul F.C. C. – 29 octombrie 2003 si inculpatii V.C. si S.G.R. – 29 decembrie 2003.
Pentru a dispune astfel, Curtea examinând motivele de recurs invocate, cât si din oficiu cauza potrivit art. 3859 alin. 3 Cod procedura penala combinat cu art. 3856 alin. 2 si art. 3857 alin. 1 Cod procedura penala a constatat ca, asa cum s-a retinut în actul de sesizare a instantei, faptele savârsite de inculpati, în ansamblul lor contin numai actele materiale caracteristice infractiunii de viol.
În mod gresit si, în baza unei motivari nejuridice, prima instanta a admis cererea de schimbare a încadrarii juridice, formulata de procurorul de sedinta si a dispus condamnarea inculpatilor pentru doua infractiuni distincte respectiv viol si perversiuni sexuale, solutie mentinuta gresit si de instanta de apel.
În realitate, asa cum corect a sustinut reprezentantul parchetului în recurs este vorba de acte sexuale repetate de orice natura (normale, anale si orale) - asa cum prevede textul art. 197 Cod penal - situatie ce confera caracter continuat infractiunii de viol.
Este evident ca, facându-se dovada existentei unor raporturi sexuale normale, orale si anale, actele sexuale au fost repetate si era obligatia instantelor de fond si apel sa retina incidenta prevederilor art. 41 alin. 2 si art. 42 Cod penal.
Cu privire la retinerea circumstantelor atenuante personale, Curtea a apreciat ca, în lipsa unor limitari din partea legiuitorului, instanta este suverana în a aprecia daca acestea pot sau nu pot fi retinute în favoarea inculpatilor, pe baza propriilor convingeri si în limitele dispozitiilor art. 74 Cod penal.
Daca legiuitorul ar fi dorit sa excepteze aplicarea art. 74 Cod penal în cazul unor infractiuni cu un potential de periculozitate sociala mai mare, ar fi aratat expres acest lucru, ceea ce nu s-a întâmplat în realitate.
Aspectul de netemeinicie rezida însa din eficienta data, potrivit art. 76 Cod penal acestor circumstante personale atenuante, în sensul ca, atât instanta de fond, cât si cea de apel au individualizat gresit sanctiunile, coborând nepermis de mult sub limita prevazuta de textul sanctionator.
În consecinta s-a impus reindividualizarea pedepselor, astfel încât acestea, chiar în conditiile mentinerii dispozitiilor art. 74 si art. 76 Cod penal, sa exprime corect gradul de pericol social al faptelor inculpatilor si sa asigure resocializarea acestora.
Cu privire la recursurile inculpatilor, Curtea constata ca, din probele administrate în cauza nu rezulta existenta acordului partii vatamate la întretinerea de raporturi intime cu acestia, ci dimpotriva, ca inculpatii au profit de naivitatea partii vatamate si au atras-o într-un apartament, sub un pretext aproximativ verosimil, respectiv de a contacta, prin intermediul ei, pe o fosta colega comuna de scoala.
Abia dupa ce s-au asigurat ca partea vatamata nu mai poate parasi apartamentul, inculpatii si-au manifestat adevaratele intentii si, ignorând opozitia manifestata de partea vatamata, au întretinut cu acesta acte sexuale firesti si nefiresti.
Nu poate fi confundat acordul partii vatamate de a însoti pe unul din inculpati la o anumita adresa, cu acordul de a participa la o orgie sexuala, planuita si organizata de cei trei inculpati.
Ca recursul inculpatilor a fost admis însa doar pentru motivul însusit din expunerea procurorului de sedinta, privind încadrarea juridica gresita a faptelor în doua infractiuni distincte de viol si perversiuni sexuale.