Prin sentinta civila nr.19778/30.11.2009 Judecatoria Constanta a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei formulata de contestatoarea S.C. P. S.A.-Membru OMV Grup în contradictoriu cu intimata C.E., în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Prin contestatia la executare formulata, contestatoarea a solicitat instanteisa dispuna anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr.277/2008 al BEJ Volintiru Stefan, suspendarea executarii silite pâna la solutionarea contestatiei si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea contestatiei, contestatoarea a contestat expertiza contabila efectuata în faza executari,i atât sub aspectul temeiniciei acestui act, sustinând ca sumele rezultate în urma calculului efectuat de expert, al carui algoritm nu e prezentat, sunt eronate, cât si pentru încalcarea disp. art.201 si urm. Cod procedura civila. S-a aratat ca toate actele realizate de organul de executare privind numirea expertului, stabilirea obiectivelor, efectuarea expertizei, nu s-au comunicat contestatoarei, încalcându-se astfel în mod flagrant dreptul la aparare, precum si principiul contradictorialitatii administrarii unei astfel de probe. A precizat ca executorul nu a înteles sa-i comunice expertiza decât dupa efectuarea acesteia si dupa înfiintarea popririi pentru sumele stabilite prin aceasta.
Totodata, contestatoarea a considerat ca cheltuielile de executare impuse sunt solicitate în mod nelegal, întrucât la dosarul cauzei nu se regaseste nici o dovada a achitarii onorariului de expert si de avocat, iar onorariul de executare depaseste limita legala impusa de OUG nr.144/2007.
Prin precizari depuse ulterior, contestatoarea a aratat ca toate actele de executare efectuate pentru creditor sunt nelegale, având în vedere ca societatea si-a exprimat în mod clar intentia de a executa de buna voie obligatiile impuse de Tribunalul Constanta prin titlul executoriu; astfel, prin notificarea trimisa creditorului în 12.06.2008 a solicitat acestuia comunicarea contului bancar în care urmau a fi virate sumele de bani datorate în temeiul sentintei civile pronuntate de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr.2188/118/2008. A sustinut ca în cadrul expertizei ce va fi efectuata, trebuie sa se porneasca de la contractele colective de munca din perioada 2005-2008, care stabilesc drepturile salariale cuvenite salariatilor societatii contestatoare.
La data de 16.03.2009 contestatoarea a depus la dosar cerere având ca obiect întoarcerea executarii silite prin restabilirea situatiei anterioare, în situatia în care instanta va admite contestatia la executare si va anula formele de executare efectuate în dosarul de executare nr.277/2008 al BEJ Volintiru Stefan.
În drept, a invocat disp. art.399 si urm., art.403 alin.1 Cod procedura civila.
La termenul de judecata din 02.11.2009 instanta a invocat din oficiu, în temeiul art.400 alin.1 coroborat cu art.373 alin.2 Cod procedura civila exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta, cu privire la care a retinut urmatoarele :
Urmare a cererii formulata de creditoarea-intimata C.E., în baza titlului executoriu – sentinta civila nr.585/14.05.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta, a fost începuta executarea silita împotriva debitorului SC P. SA – membru OMV Group, cu sediul central în Bucuresti, sector 1 si punct de lucru Zona Petromar Constanta, formându-se dosarul de executare nr. 277/2008 al BEJ Volintiru Stefan.
A fost emisa în acest sens adresa de înfiintare a popririi asupra conturilor detinute de debitor la tertul poprit Raiffeisen Bank SA Bucuresti, adresa fiind comunicata tertului poprit, la sediul din Bucuresti, conform dovezii de comunicare.
Conform art.400 alin.1 Cod procedura civila, contestatia se introduce la instanta de executare.
Potrivit art.373 alin.2 Cod procedura civila, instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speta, astfel cum rezulta din adresa de înfiintare a popririi, executarea se realizeaza prin poprirea conturilor detinute de debitor la Raiffeisen Bank SA Bucuresti, în consecinta judecatoria în circumscriptia careia se face executarea este Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Instanta a retinut ca în speta nu sunt incidente disp. art.454 alin.2 ind.2 Cod procedura civila, în conditiile în care în adresa de înfiintare a popririi nu se indica elemente de identificare pentru fiecare titular de cont în parte si nici pentru fiecare subunitate a societatii debitoare si nici disp. art.454 alin.2 ind.3 Cod procedura civila, deoarece adresa de înfiintare a popririi este adresata si comunicata catre Raiffeisen Bank SA.
Împotriva acestei hotarâri, au declarat recurs atât contestatoarea SC P. SA-Membru OMV Grup, cât si intimata C.E.
În recursul declarat de contestatoarea SC P. SA-Membru OMV Grup, s-a aratat ca deoarece executarea silita a fost efectuata în Constanta, contestatoarea a introdus contestatia la executare la instanta competenta teritorial-Judecatoria Constanta, respectând dispozitiile imperative ale art.373 si art.400 din Codul de procedura civila. Este adevarat ca s-a invocat, ca si motiv de nelegalitate a executarii silite, necompetenta executorului judecatoresc investit de catre intimata cu efectuarea executarii silite, însa consecinta efectuarii actelor de un executor necompetent este anularea executarii si desfiintarea tuturor actelor efectuate de acesta, de catre instanta în circumscriptia careia a fost efectuata executarea, chiar si nelegal.
În recursul declarat de intimata C.E., s-a sustinut ca hotarârea este nelegala deoarece executarea silita a fost îndreptata în contra Agentiei Constanta a Reiffeisen Bank, iar potrivit art.453 alin.1 din Codul de procedura civila poprirea se înfiinteaza de executorul de la sediul tertului poprit.
Analizând sentinta recurata în raport de criticile formulate, tribunalul retine urmatoarele :
Cu privire la recursul declarat de contestatoarea SC P. SA-Membru OMV Grup.
Dispozitiile legale aplicabile spetei au fost în mod corect retinute de instanta de fond, însa interpretarea acestora s-a facut în mod gresit.
Potrivit art.373 alin.2 Cod procedura civila, instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Cum executarea a fost începuta de creditoarea C.E. la BEJ Volintiru Stefan din municipiul Constanta, acesta aflându-se în circumscriptia Judecatoriei Constanta, instanta de executare este Judecatoria Constanta.
Conform art.400 alin.1 Cod procedura civila, contestatia se introduce la instanta de executare.
Cum instanta de executare este Judecatoria Constanta, în mod corect contestatia la executare a fost introdusa la Judecatoria Constanta.
Asa cum a sustinut si recurenta, împrejurarea ca un motiv al contestatiei priveste tocmai faptul ca executarea a fost începuta de un executor necompetent nu este de natura a atrage competenta teritoriala a altei instante decât cea în circumscriptia careia se afla situat biroul executorului judecatoresc ale carui acte sunt contestate, deoarece prin instanta de executare unde se introduce contestatia se întelege instanta în circumscriptia careia s-a început executarea silita si nu instanta care ar fi fost competent daca cererea de executare ar fi fost instrumentata de un executor competent teritorial, potrivit legii.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, în temeiul art.312 alin.3 din Codul de procedura civila, constatând ca în mod gresit prima instanta s-a dezinvestit fara a intra în cercetarea fondului, tribunalul va admite recursul, va casa sentinta civila recurata si va trimite cauza primei instante pentru continuarea judecatii.
Cu privire la recursul declarat de intimata C.E.
Art.3021 alin.2 Cod procedura civila prevede ca la cererea de recurs se va atasa dovada achitarii taxei de timbru, conform legii.
Pentru termenul de judecata din 16.02.2010, recurenta a fost citata cu mentiunea achitarii taxei judiciare de timbru de 4 lei si a timbrului judiciar de 0,3 lei, însa aceasta nu s-a conformat.
În acest sens, prin deciziile Curtii Constitutionale nr.65/2000, nr.372/2004 si nr.242/2005 s-a retinut ca accesul liber la justitie, consacrat de art.21 din Constitutie si art.6 din Conventia europeana a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, nu înseamna gratuitate, scutirile de la plata taxei judiciare de timbru fiind în mod expres prevazute de art.15 din Legea nr.146/1997.
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligatii pâna la termenul stabilit se sanctioneaza, conform art.20 alin.3 din aceeasi lege, cu anularea actiunii sau a cererii.
Constatând ca recurenta nu a îndeplinit aceasta obligatie stabilita de lege, recursul va fi anulat ca netimbrat.