Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Galati - sectia comerciala,sub nr.2806/121/2008 reclamanta-creditoare VA „I.A.” a solicitat in contradictoriu cu parata-debitoare SC „B.” SRL GALATI, instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitoarei, pana la concurenta sumei de 750.412 EURO.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca debitoarea ii datoreaza aceasta suma, întrucât aceasta din urma a achizitionat tabla , in baza contractelor de vânzare nr. 106740/04.10.2007, 106872/13.12.2007 si nr. 106887/18.12.2007.Intrucat debitoarea nu s-a conformat platii, creditoarea a calculat si dobânzi.
Mai precizeaza ca s-a adresat cu o cerere de arbitraj catre Centrul de Arbitraj International de la Viena, cerere înregistrata sub nr. SCH - 5075, sens in care ulterior a achitat si taxa de înregistrare a cererii, in suma de 2.000 EURO.
In cauza a formulat cerere de interventie principala numitul P.M.D., care a fost anulata ca netimbrata de instanta la termenul de judecata din data de 29.10.2009.
Instanta a stabilit in sarcina creditoarei o cautiune in cuantum de 5.000 lei.
Tribunalul Galati, prin încheierea din 3.11.2009, a admis cererea formulata de creditoarea V.A. „I.A.” Austria în contradictoriu de pârâta S.C. „B” S.R.L.Galati.
A dispus înfiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale pârâtei, pâna la concurenta sumei de 750.412 Euro, în echivalent lei.
Pentru a hotarî astfel, a retinut ca partile au încheiat contractele nr.106740/4.10.2007, nr.106872/13.12.2007, modificat prin actul aditional nr.1/27.03.2008 si nr.106887/18.12.2007, contracte în baza carora creditoarea a livrat tabla debitoarei în valoare de 750.412 Euro.
Pentru realizarea creantei în suma de 750.412 Euro, creditoarea s-a adresat Centrului de Arbitraj International al Camerei Economice Federale Austriece, iar la data de 31.08.2009, creditoarea a depus la dosar hotarârea arbitrala din data de 11.08.2009, pronuntata de arbitrul unic Dr. M.S. în dosarul nr.SCH-5075, prin care a fost admisa actiunea împotriva debitoarei din prezenta cauza.
Instanta de fond a retinut ca reclamanta a facut dovada promovarii actiunii pentru obligarea debitoarei la plata sumei cu privire la care s-a solicitat instituirea sechestrului asigurator, iar hotarârea depusa la dosar nu este înca definitiva.
A mai constatat ca institutia procesuala a sechestrului asigurator are menirea de a asigura actiunea civila, având ca obiect luarea de catre instanta a masurilor care sa asigure executarea unei hotarâri viitoare.
A retinut ca, în speta, sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.594 C.pr.civ. si art.907 – 908 Cod comercial, respectiv existenta unei creante exigibile constatata prin act scris, precum si promovarea unei actiuni pentru plata debitului, pentru a dispune indisponibilizarea bunurilor debitorului pe toata durata procesului, pentru ca, dupa obtinerea titlului executor, creditorul sa aiba posibilitatea dezdaunarii, pe calea executarii silite.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a declarat recurs pârâta S.C. „D.I.” SRL Galati (fosta „B” S.R.L.), înreg. sub nr.2806/121/2009 pe rolul Curtii de Apel Galati – sectia comerciala, maritima si fluviala.
Încheierea recurata a fost criticata sub aspectul nelegalitatii, pentru urmatoarele motive:
La data pronuntarii încheierii recurate, creditoarea obtinuse deja titlu executoriu, respectiv Hotarârea de arbitraj a V.I.”A.C.” pronuntata la data de 11 august 2009.
Prin urmare, în raport de prevederile art.591 C.pr.civ., cererea de înfiintare a sechestrului asigurator nu mai era admisibila.
A mai sustinut recurenta ca argumentul instantei de fond, potrivit caruia hotarârea arbitrala poate fi atacata cu recurs, este lipsit de fundament logic.
Curtea de Apel Galati a respins recursul declarat de debitoare, ca nefondat.
Pentru a hotarî astfel, a retinut urmatoarele:
Este adevarat ca, potrivit art.907 – 908 Cod comercial, raportat la art.591 alin.1 C.pr.civ., numai creditorul care nu are titlu executor, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune, cu dare de cautiune, potrivit art.908 alin.1 Cod comercial.
Aceasta masura de indisponibilizare a bunurilor debitorului este menita, în adevar, sa previna actele de înstrainare a acestor bunuri de catre debitorul de rea-credinta, care ar periclita executarea silita în viitor a hotarârii ce se va obtine.
Însa, contrar celor sustinute prin motivele de recurs, creditoarea-intimata nu a obtinut înca un titlu executor.
Hotarârea de arbitraj SCM – 5075 din 11 august 2009 pronuntata de Centrul de Arbitraj International al Camerei Economice Federale a Austriei (VIAC) este o hotarâre arbitrala straina, în sensul art.370 C.pr.civ. (hotarâre data pe teritoriul unui stat strain).
Or, potrivit art.370 indice 1 C.pr.civ., hotarârile arbitrale straine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea în mod corespunzator a prevederilor art.167 – 172 din Legea 105/1992.
De asemenea, conform art.370 indice 2 C.pr.civ., hotarârile arbitrale straine, pot fi puse în executare silita pe teritoriul României, prin aplicarea art.173 – 177 din Legea 105/1992.
Trebuie precizat faptul ca, în speta, nu este aplicabil Regulamentul (CE) nr.44/2001 (Bruxelles I), întrucât, desi hotarârea este pronuntata într-o tara membra a Uniunii Europene, acest Regulament nu se aplica în materia arbitrajului (art.1 alin.2 lit.d).
Prin urmare, hotarârea arbitrala în discutie trebuie supusa procedurii de recunoastere , potrivit art.167 – 171 din Legea 105/1992 si, ulterior, procedurii de încuviintare a executarii (exequatur), conform art.173 – 176 din acelasi act normativ.
Conform art.177 din Legea 105/1992, numai pe baza hotarârii definitive de încuviintare a executarii hotarârii straine pe teritoriul României se emite titlul executoriu, în conditiile legii române, mentionându-se în titlu si hotarârea de încuviintare.
Fata de cele susaratate este evident ca, în speta, creditoarea nu detine înca un titlu executoriu, astfel ca instanta de fond, admitând cererea de înfiintare a masurii asiguratorii asupra bunurilor debitoarei, a pronuntat o hotarâre legala si temeinica, a carei reformare nu se impune.
Asa fiind, potrivit art.312 alin.1 rap. la art.304 indice 1 C.pr.civ. a respins prezentul recurs, ca nefondat.