Insulta – aplicarea legii penale mai favorabile
Prin sentinta penala nr. 523/09.03.2007 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti – Sectia Penala, ramasa definitiva prin nerecurare, a fost achitat inculpatul M.G.O. sub aspectul savârsirii infractiunilor de insulta, de amenintare si de loviri sau alte violente.
Prin rezolutia emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 5 Bucuresti la data de 08.08.2006, în cadrul dosarului nr.1930/P/2006, s-a dispus înaintarea catre Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a plângerii formulata la data de 07.03.2006 de catre partea vatamata C. S. A. împotriva inculpatului M. G. O. sub aspectul savârsirii infractiunilor de lovire sau alte violente, amenintare si insulta, prev. de art.180 alin.1 C.pen., art.193 C.pen. si art.205 C.pen, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În motivarea plângerii, partea vatamata a aratat ca în data de 06.03.2006, în jurul orelor 16.00 – 16.15 – în timp ce se afla pe Sos. Panduri, sector 5, în apropierea intersectiei cu Calea 13 Septembrie cu autoturismul personal cu nr. B-19-…, conducatorul autoturismului cu nr. B-47-…, dupa ce l-a deranjat în trafic, a oprit masina, a venit la partea vatamata si a lovit-o cu pumnii peste fata, i-a adresat injurii si a amenintat-o cu bataia. Partea vatamata a solicitat – în cadrul plângerii - identificarea acestei persoane.
În drept, partea vatamata nu a indicat nici un temei legal.
Cu prilejul audierii de catre organele de politie, partea vatamata a aratat ca îsi mentine plângerea formulata împotriva conducatorului autoturismului cu nr. B-47-… si a precizat ca semnalmentele individului care l-a agresat sunt urmatoarele: înaltime 1.70 – 1.75m, vârsta aproximativ 35 de ani, constitutie supraponderala, ten masliniu, par negru tuns scurt, ochi caprui si lipsa a 2-3 dinti din fata - partea de sus.
În ceea ce-l priveste pe inculpat, acesta a declarat cu prilejul audierii de catre organele de politie ca nu el l-a agresat pe partea vatamata, ci ca un alt ocupant al masinii conduse de catre inculpat a avut un schimb de replici cu partea vatamata, neputând preciza daca acea persoana a lovit-o sau nu pe partea vatamata.
Probele încuviintate partilor au fost administrate, fiind audiati martorii, iar în cadrul administrarii probei cu înscrisuri partea vatamata a depus în original certificatul medico-legal nr. A2/1235/6.III.2006 eliberat la 15.03.2006 de catre I.N.M.L. Mina Minovici.
Totodata, a fost emisa adresa pentru comunicarea fisei de cazier judiciar a inculpatului, fiind depusa la dosar adresa nr. 988595/04.09.2006 emisa de I.G.P.R. Bucuresti – Serviciul Evidenta Operativa si Cazier Judiciar, din care reiese faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine în fapt si în drept urmatoarele:
Astfel, în ziua de 06.03.2006, în jurul orei 16.00-16.30, în zona sos. Panduri în apropierea intersectiei cu Calea 13 Septembrie, partea vatamata C. S. A. conducea autoturismul Dacia Logan cu nr. B-19-… si a fost incomodat de catre inculpatul M. G. O. care a efectuat o manevra în trafic conducând autoturismul cu nr. B-47-… cu care realiza activitati de taximetrie în calitate de angajat al SC V. TAXI TRANS SRL. Partea vatamata a oprit autoturismul în partea dreapta a autoturismului condus de inculpat, având loc un schimb de replici între partea vatamata si una dintre cele 3 persoane – clienti ai inculpatului – care ocupa scaunul din dreapta. De asemenea, instanta retine ca partea vatamata a fost lovita în data de 06.03.2006 având o echimoza zigomatic drept, i s-au adresat injurii, însa nu a fost amenintata.
Aceasta situatie de fapt a fost retinuta având în vedere masura în care s-au coroborat declaratiilor partilor – în baza art. 69 raportat la art. 75 C.proc.pen. - cu concluziile certificatului medico-legal prezentat si cu sustinerile martorilor audiati în cauza, fiind înlaturate de catre instanta unele afirmatii ale partilor, precum si unele sustineri din depozitiile martorilor S.B.V. si S.E., cu privire la fiecare fapta descrisa în plângerea prealabila:
Cu privire la infractiunea de lovire sau alte violente prev. de art. 180 C.pen.
Faptul ca partea vatamata a fost lovita în data de 06.03.2006 având o echimoza zigomatic drept este dovedit prin concluziile certificatului medico-legal nr. A2/1235/6.III.2006 eliberat la 15.03.2006 de catre I.N.M.L. Mina Minovici care atesta ca partea vatamata prezenta – în data de 06.03.2006 – o leziune traumatica - respectiv, zigomatic drept o echimoza rosietica neomogena de cca. 4/3 cm - ce s-a putut produce prin lovire cu corp dur, nefiind necesare îngrijiri medicale, care confirma cele declarate de catre partea vatamata atât cu prilejul audierii în fata organelor de politie, cât si în cadrul audierii în faza cercetarii judecatoresti.
Instanta retine, însa, ca agresiunea care a avut drept consecinta cele retinute în certificatul medico-legal nu a fost savârsita de catre inculpat pentru urmatoarele motive:
1. Cu prilejul audierii de catre organele de politie, partea vatamata a aratat ca cel care l-a agresat era conducatorul autoturismului cu nr. B-47-… si a precizat ca semnalmentele individului care l-a agresat sunt urmatoarele: înaltime 1.70 – 1.75m, vârsta aproximativ 35 de ani, constitutie supraponderala, ten masliniu, par negru tuns scurt, ochi caprui si lipsa 2-3 dinti din fata - partea de sus. Desi din punct de vedere strict juridic, declaratia acestuia data în fata organelor de politie nu poate fi avuta în vedere la solutionarea cauzei, fiind o declaratie data în afara procesului penal, întrucât - în raport de obiectul cauzei deduse judecatii - în procesul de fata nu exista faza urmaririi penale, ci doar faza judecatii, nu se poate face abstractie în totalitate de aspectele expuse de aceasta în fata organelor de politie, ele fiind relevante, mai ales ca în cursul cercetarii judecatoresti partea vatamata a reiterat semnalmentele respective: un tip corpolent, statura 1.70 – 1.80, fata rotunda si avea dintii din fata –jos lipsa. Se constata ca exista o singura diferenta, referitor la faptul ca agresorului îi lipseau dintii din fata jos.
Instanta apreciaza ca partea vatamata a identificat foarte exact persoana care l-a agresat, iar din constatarile instantei – cu prilejul formularii concluziilor pe fond de catre inculpat – a reiesit faptul ca acesta nu este o persoana supraponderala sau corpolenta, nu are fata rotunda, iar dantura sa în partea din fata este intacta, aspect confirmat si de sustinerile inculpatului – cu ocazia audierii în cadrul cercetarii judecatoresti – care a declarat ca nu si-a efectuat o lucrare stomatologica si nu si-a pus dinti noi dupa incident.
2. De asemenea, se confirma sustinerile inculpatului în sensul ca în masina sa mai erau trei persoane, aspect recunoscut atât de partea vatamata, cât si de martorii audiati. Fiind audiat – atât în fata organelor de politie, cât si în faza cercetarii judecatoresti – inculpatul a declarat ca aceste persoane erau clienti de etnie rroma pe care îi luase de la Hotel Mariott si ca ocupantul scaunului din dreapta a crezut ca i-au fost adresate injurii de catre partea vatamata care a oprit autoturismul în partea dreapta a autoturismului condus de catre inculpat, astfel încât acesta a coborât din masina si s-a dus la autoturismul condus de partea vatamata, în dreptul portierei. Inculpatul a declarat ca coborât din autoturism pentru a-l lua pe client, dar nu a vazut daca respectivul a lovit-o sau nu pe partea vatamata. Prin urmare, se contureaza dubii cu privire la savârsirea faptei de catre inculpat, existând posibilitatea ca fapta de lovire sa fi fost savârsita de o alta persoana dintre cele prezente la incident.
3. Cu privire la depozitia martorului S.B.V. în sensul ca l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care a lovit-o pe partea vatamata, instanta o va înlatura având în vedere ca acesta a dat declaratie în fata instantei la data de 18.01.2007, incidentul petrecându-se în data de 06.03.2006 – deci dupa aprox. 10 luni – iar martorul declarând ca nu l-a mai vazut pe inculpat de la incident, având în vedere si faptul ca descrierea facuta de catre partea vatamata inculpatului, precizând expres semnalmentele mentionate, nu corespunde cu aspectul fizic al inculpatului. Este adevarat ca acest martor a declarat ca l-a recunoscut pe inculpat, dar aceasta afirmatie trebuie analizata prin raportare la materialul probator existent, inclusiv afirmatiile facute de catre partea vatamata chiar dupa incident – prin declaratia data în fata organelor de politie – reiterate de catre aceasta în fata instantei de judecata cu privire la semnalmentele celui care l-a agresat. Totodata, o asemenea declaratie nu este suficienta pentru a înlatura dubiile create cu privire la savârsirea de catre inculpat a faptei. Este adevarat ca din interpretarea art. 69 si art. 75 C. proc. pen. ( care se refera la necesitatea coroborarii declaratiilor partilor cu celelalte probe administrate într-o cauza) reiese faptul ca declaratia unui singur martor poate sta la baza solutiei pronuntate într-o cauza, dar numai daca produce încredere deplina ca relateaza adevarul, întrucât si în privinta declaratiei martorului se aplica ,,cenzura’’ impusa de art. 63 alin. 2 raportat la art. 3 C.proc.pen.
În consecinta, fata de principiul aprecierii probelor în scopul aflarii adevarului - consacrat de art. 63 C.proc.pen.- instanta va retine ca sunt expresia adevarului doar acele declaratii care se coroboreaza cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate în cauza.
4. Cu privire la depozitia martorului S.E., instanta retine ca acesta a fost prezent pentru o perioada scurta de timp la incident – aproximativ 10 – 15 secunde -, nu a coborât din masina sa, acesta atestând doar faptul ca a avut loc un schimb de replici între clientii din masina inculpatului si partea vatamata, precum si faptul ca inculpatul a coborât din masina pentru a interveni în altercatie, însa nu a stat pâna la sfârsit, neputând preciza derularea exacta a incidentului – inclusiv aspectul pretinsei savârsiri a faptei de lovire a partii vatamate de catre inculpat - decât pe perioada intervalului de timp mentionat. Astfel, instanta va retine din declaratia acestui martor doar ceea ce se coroboreaza cu restul materialului probator, respectiv faptul ca mai erau 3 clienti în masina inculpatului si ca acesta a coborât din masina pentru a interveni în schimbul de replici ce a avut loc între una dintre cele 3 persoane si partea vatamata.
5. În acest context, instanta retine ca prezumtia de nevinovatie prevazuta de art. 5 indice 2 C.proc.pen. consta în aceea ca orice persoana este considerata nevinovata pâna la stabilirea vinovatiei printr-o hotarâre penala definitiva.
În acest sens, instanta se raporteaza si la prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului devenite obligatorii în virtutea art. 11 alin. 2 raportat la art. 20 din Constitutia României. Astfel, art. 6 pct. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului statueaza ca orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pâna ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
Prezumtia de nevinovatie trebuie analizata prin prisma incidentei a doua principii fundamentale:
• cel al aprecierii probelor administrate în scopul aflarii adevarului;
• principiul in dubio pro reo ( îndoiala profita inculpatului).
Astfel, art. 63 alin. 2 C.proc.pen. stabileste ca probele nu au valoare dinainte stabilita, aprecierea lor realizându-se în urma examinarii întregului material probator în scopul aflarii adevarului, conform art. 62 C.proc.pen. raportat la art. 3 C.proc.pen.
De asemenea, se retine ca inculpatul – în temeiul art. 66 alin. 1 C.proc.pen. – beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.
Daca din ansamblul materialului probator nu se poate retine vinovatia inculpatului pentru savârsirea faptei ce a facut obiectul judecatii si nu au putut fi înlaturate dubiile prin administrarea probelor în faza cercetarii judecatoresti, persistând o stare de incertitudine care exclude posibilitatea pronuntarii unui verdict de culpabilitate, în cauza opereaza principiul in dubio pro reo ( îndoiala profita inculpatului ), astfel încât instanta trebuie sa pronunte o hotarâre de achitare. Principiul in dubio pro reo se refera la existenta unor asemenea dubii încât ideea de certitudine care trebuie sa fundamenteze vinovatia inculpatului nu se poate contura. De asemenea, instanta retine ca si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca de situatia îndoielnica beneficiaza cel acuzat ( CEDH, 6 decembrie 1988, pct. 77; Comisia EDO, dec. din 5 mai 1981, plângere nr. 9037/80; Comisia EDO, raport din 30 martie 1963 în cauza Austria c. Italia), întrucât principiul prezumtiei de nevinovatie tinde a proteja o persoana învinuita de savârsirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate care nu a rezultat în mod cert din ansamblul procedurii penale litigioase ( CEDH, 23 aprilie 1998, Bernard c. France). În orice caz, stabilirea culpabilitatii inculpatului în lipsa unor dovezi convingatoare de vinovatie este contrara art. 6 par. 2 CEDO (hot. din 20 martie 2001 în cauza Telfner c. Austriei).
Fata de cele expuse, instanta constata ca din materialul probator administrat în cauza rezulta dubii cu privire la savârsirea de catre inculpat a faptei de lovire - care corespunde laturii obiective a infractiunii de lovire sau alte violente-, acesta neprezentând toate semnalmentele precizate expres si detaliat de catre partea vatamata si din probatoriul administrat rezultând suspiciunea ca o alta persoana ar fi putut savârsi fapta descrisa de catre partea vatamata si confirmata de concluziile certificatului medico-legal. Totodata, se constata si faptul ca alte probe pertinente, concludente si utile nu mai puteau fi administrate în cauza, singurele persoane care au mai fost prezente la incident fiind clientii aflati în masina inculpatului la momentul incidentului, a caror identitate este însa necunoscuta.
În consecinta, neputând fi rasturnata prezumtia de nevinovatie instituita în favoarea inculpatului, instanta - în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. c. C.proc.pen. – l-a achitat pe inculpatul M.G.O. sub aspectul savârsirii infractiunii de loviri sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 1 C.pen.
Cu privire la infractiunea de insulta prev. de art. 205 C.pen.
Faptul ca în data de 06.03.2006 – orele 16.00-16.30 i-au fost adresate injurii partii vatamate cu ocazia incidentului din trafic la care au fost prezenti atât inculpatul, cât si alte 3 persoane – clienti ai acestuia - este probat prin declaratia partii vatamate, dar si a inculpatului, confirmate si de cele declarate în acest sens de martorul S.B.V., însa pentru considerentele expuse la punctul anterior nu a putut fi rasturnata prezumtia de nevinovatie stabilita în favoarea inculpatului nici sub aspectul savârsirii infractiunii de insulta.
Astfel, instanta constata existenta unui concurs între doua temeiuri pentru pronuntarea unei solutii de achitare sub aspectul savârsirii de catre inculpat a infractiunii de insulta prevazuta de art. 205 C.pen.: cel prevazut de art. 10 lit. b C.proc.pen, respectiv de art. 10 lit. c C.proc.pen, iar instanta va acorda prioritate celui dintâi pentru ca se retine în cauza incidenta art. 10 lit. b C.proc.pen. având în vedere ca prin dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, si intrata în vigoare la 12.08.2006 au fost abrogate dispozitiile art. 205, art. 206 si ale art. 207 din Codul penal. Prin urmare, infractiunea de insulta a fost dezincriminata.
Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 62/18.01.2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completare Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, publicata în Monitorul Oficial nr. 104 din 12 februarie 2007 a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate ridicata în Dosarul nr. 3.003/325/2006 al Judecatoriei Timisoara, în Dosarul nr. 2.414/P/2006 al Judecatoriei Târgu Jiu, respectiv în Dosarul nr. 1.462/85/2006 al Tribunalului Sibiu - Sectia penala si s-a constatat ca dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art. 205, art. 206 si art. 207 din Codul penal, sunt neconstitutionale.
Astfel, instanta constata ca se impune analizarea efectelor deciziei Curtii Constitutionale prin care un text legal abrogator a fost lipsit de eficienta juridica, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii sale.
Potrivit prevederilor art. 147 alin. (1) din Constitutie, pe durata a 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, textul legal constatat ca fiind neconstitutional este suspendat de drept, iar dupa expirarea acestui termen îsi înceteaza efectele, daca nu a fost pus de acord cu prevederile Constitutiei. Pe cale de consecinta, suspendarea de drept a textului abrogator determina reintrarea în vigoare a dispozitiilor abrogate.
Decizia amintita a fost pronuntata în cadrul controlului concret a posteriori de constitutionalitate. Art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 a produs efecte juridice de la data intrarii în vigoare a legii – 12.08.2006 -, dupa acea data nemaifiind posibila tragerea la raspundere penala a celor care au savârsit faptele prevazute de fostele articole 205 si 206 din Codul penal. Decizia Curtii Constitutionale, determinând, prin efectele sale, suspendarea efectelor normei juridice declarate ca fiind neconstitutionale, face ca de la data publicarii sale în Monitorul Oficial al României, Partea I – respectiv 12.02.2007, sa reintre în vigoare dispozitiile art. 205 si 206 din Codul penal, ceea ce echivaleaza cu incriminarea din nou a faptelor de insulta si de calomnie.
Aceasta situatie nu duce, însa, la însusirea de catre Curtea Constitutionala a rolului de legislator pozitiv – care revine exclusiv Parlamentului – în baza a 2 argumente dezvoltate în opinia concurenta consemnata în cadrul deciziei: 1. prin efectul constatarii neconstitutionalitatii dispozitiei abrogatoare reintra în vigoare aceleasi dispozitii care fusesera abrogate si nu altele noi; 2. reintrarea în vigoare a dispozitiilor abrogate nu constituie decât un efect mediat al deciziei Curtii, de constatare a neconstitutionalitatii dispozitiei abrogatoare, si nu un efect direct al acesteia.
Fata de aceste dispozitii, instanta constata ca în prezent este din nou incriminata infractiunea de insulta.
În consecinta, se identifica doua momente esentiale în ceea ce priveste reglementarea infractiunii de insulta: 12.08.2006, când a intrat în vigoare Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi; respectiv, 12.02.2007, când a fost publicata decizia Curtii Constitutionale nr. 62/18.01.2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006.
Având în vedere ca sesizarea instantei a avut loc la data de 15.08.2006 prin plângerea prealabila formulata de partea vatamata C. S. A. si înaintata instantei prin rezolutia emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 5 Bucuresti la data de 08.08.2006, în cadrul dosarului nr.1930/P/2006.si cu privire la pretinsa savârsire de catre inculpat în data de 06.03.2006 si a infractiunii de insulta prevazuta de art. 205 C.pen., iar pâna la data pronuntarii prezentei hotarâri a fost reincriminata infractiunea de insulta, instanta constata ca în cauza sunt incidente dispozitiile art. 13 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile infractiunilor nedefinitiv judecate.
Astfel, acest text de lege prevede – în alineatul 1 – ca în cazul în care de la savârsirea infractiunii si pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila. Pentru a se determina legea mai favorabila, se folosesc - de regula - trei criterii: a. conditiile de incriminare; b. conditiile de tragere la raspundere penala; c. sanctiunile penale.
Este evident faptul ca, în acest caz, legea penala mai favorabila este cea prin care s-a dezincriminat infractiunea de insulta, respectiv Legea nr. 278/2006, astfel încât aceasta devine aplicabila în cauza, conform exceptiei de la principiul neretroactivitatii legii penale consacrate expres în art. 15 alin. 2 din Constitutie - Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.
În acest context, sub aspectul savâsirii infractiunii de insulta de catre inculpat, instanta retine incidenta în cauza a cazului de achitare prevazut de art. 10 alin. 1 lit. b C.proc.pen.
Totodata instanta constata si incidenta art. 10 lit. c C.proc.pen. în cauza având în vedere ca aceleasi considerente expuse privind incidenta acestui caz de achitare sub aspectul savârsirii de catre inculpat a infractiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 1 C.pen. se aplica si sub aspectului savârsirii de catre acelasi inculpat a infractiunii de insulta prevazuta de art. 205 C.pen.
Având în vedere acestea, instanta constata ca exista un concurs între doua cazuri de achitare prevazute de art. 10 alin. 1 C.proc.pen, fapt pentru care este obligata sa aplice ordinea de prioritate stabilita în cadrul acestui text legal si sa faca aplicarea art. 10 alin. 1 lit. b sub aspectul savârsirii de catre inculpat a infractiunii de insulta.
În consecinta, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b C.proc.pen. cu aplicarea art. 13 C.pen. instanta l-a achitat pe inculpatul M.G.O. sub aspectul savârsirii infractiunii de insulta prevazuta de art. 205 C.pen. în procesul penal pornit la plângerea prealabila a partii vatamate C.S.A.
Cu privire la infractiunea de amenintare prev. de art. 193 C.pen.
Faptul ca partea vatamata ar fi fost amenintata cu moartea în data de 06.03.2006 nu rezulta din ansamblul materialului probator administrat în cauza. Astfel, în plângerea formulata partea vatamata a afirmat ca a fost amenintata cu bataia de catre persoana care l-a agresat, aspect reiterat si în cadrul declaratiei data în fata organelor de politie. Cu prilejul audierii de catre instanta de judecata, partea vatamata a precizat însa ca a fost amenintata cu moartea de catre inculpat, aspect care nu este confirmat nici de catre martorul partii vatamate S.B.V., acesta afirmând ca partii vatamate i-a fost adresata – de catre agresor – întrebarea: Daca mai comentezi, vrei sa mai dau?.
Astfel, afirmatia partii vatamate nu este sustinuta de materialul probator administrat în cauza, asa încât, în baza art. 69 raportat la art. 75 C.proc.pen., va fi înlaturata de catre instanta, retinându-se ca fapta nu exista.
Oricum, chiar si în situatia în care ar fi existat o amenintare cu bataia – asa cum sustinuse partea vatamata initial, dar neconfirmata de materialul probator, din declaratia martorului amintit reiesind doar adresarea catre partea vatamata a unei întrebari în forma mentionata – aceasta ar fi fost absorbita în infractiunea de lovire sau alte violente, întrucât fapta de amenintare este absorbita de infractiunea care a constituit obiectul amenintarii atunci când nu este respectata cerinta cu privire la faptul ca raul sau consecinta negativa cu care se ameninta trebuie sa fie realizabil/ realizabila într-un viitor nu prea îndepartat.
În consecinta, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. a C.proc.pen. instanta l-a achitat pe inculpat sub aspectul savârsirii infractiunii de amenintare prevazuta de art. 193 C.pen. în procesul penal pornit la plângerea prealabila a partii vatamate C.S.A.