Interesul superior al copilului
Dosar nr. 1521/258/2008 – decizia civila nr.40 din 31.03.2009
Promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului, ca principiu primordial al respectarii si garantarii drepturilor copilului, astfel cum este reglementat prin dispozitiile art.6 lit.a din Legea nr.272/2004, este respectat prin încredintarea ambilor frati la mama apelanta, care dispune de conditii corespunzatoare pentru cresterea si educarea acestora.
Prin Sentinta civila nr.1873/23.10.2008 a Judecatoriei Miercurea Ciuc a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâta AV, fiind admisa în parte si actiunea reconventionala formulata de pârâta, si în consecinta s-a dispus desfacerea casatoriei din vina ambelor parti, reluarea de catre pârâta a numelui purtat anterior casatoriei, acela de „M”, încredintarea minorului AI, nascut în 2006 tatalui reclamant si al minorei AV, nascuta în 2008 mamei pârâte, cu obligarea partilor la plata pensiei de întretinere în cuantum lunar de 105,25 lei, respectiv 125 lei pe seama minorilor.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca vinovati de desfacerea casatoriei se fac ambii soti asa cum se poate observa din declaratiile martorilor audiati precum si din interogatoriul pârâtei-reclamante. Din acelasi probatoriu rezulta ca nici unul dintre cei doi parinti nu se poate ocupa singur de cresterea copiilor minori, ambii fiind sprijiniti de propriile familii.
Atasamentul fata de cei doi copii îl manifesta atât mama, cât si tatal, în masura priceperii si a experientei celor doi tineri. Vârsta minorului AI si atasamentul familiei reclamantului si a pârâtului însusi determina instanta sa aprecieze ca interesul superior al minorului este satisfacut prin încredintarea lui tatalui, în timp ce vârsta frageda a minorei AV impune prezenta permanenta si supravegherea mamei, fapt care nu trebuie privit de cele doua parti ca o separare a celor doi frati, ci ca o solutie de moment.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel pârâta-reclamanta reconventionala, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotarârii instantei de fond în sensul respingerii actiunii formulate de reclamant, precum si a admiterii actiunii reconventionale, respectiv desfacerea casatoriei din vina exclusiva a reclamantului; reluarea numelui purtat anterior casatoriei, acela de M, încredintarea minorilor spre crestere si educare apelantei; obligarea reclamantului la plata pensiei de întretinere pe seama celor doi copii minori.
Apelanta a solicitat totodata obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata în fond si în apel.
În motivarea apelului se arata ca din probatoriul administrat în fata instantei de fond rezulta cu certitudine si fara putinta de tagada, ca pentru destramarea relatiilor de casatoriei se face vinovat în exclusivitate reclamantul care a avut un comportament provocat de consumul excesiv de bauturi alcoolice. Acesta în stare de ebrietate provoca scandal în familie, a agresat fizic si verbal pe apelanta care a fost determinata sa paraseasca domiciliul conjugal la început cu minorul si pe urma cu cei doi copii minori.
În al doilea rând instanta de fond în mod gresit a solutionat cererea partilor privind încredintarea spre crestere si educare a celor doi copii minori, adoptând o solutie nelegala raportat la prevederile art.42 si urm. Codul familiei la practica judiciara din domeniu. Instanta de fond a facut o aplicare gresita a legii în ceea ce priveste aprecierea interesului minorilor, când a separat doi copii minori crescuti în permanenta de mama materna.
Instanta de fond la termenul din data de 16 oct.2008 a ascultat parintii, ocazie cu care apelanta si-a manifestat vointa în sensul cresterii si educarii celor doi copii, în timp ce reclamantul a refuzat în mod categoric oferta instantei privind cresterea si educarea celor doi copii, dorind doar pe minorul AI, cel care are o vârsta frageda de 1 an si 11 luni.
Din probatoriul administrat în cauza apelanta are posibilitati materiale si morale de a creste ambii copii, vârsta lor frageda impune prezenta permanenta a mamei, dânsa a fost cea care s-a ocupat de cei doi copii minori atât în timpul convietuirii cât si dupa despartirea în fapt.
Reclamantul nu s-a implicat niciodata în procesul de crestere si educare a celor doi copii minori, obtinerea spre crestere si educare a minorului I fiind o problema de ambitie a familiei reclamantului, care poate dauna grav minorului pe viitor, cel care va fi despartit de mama sa.
Un alt principiu încalcat prin dispozitia instantei de fond este acela al mentinerii fratilor împreuna. Acest principiu, desi nu îsi gaseste o reglementare legala în legislatie decât în materia plasamentului (art.60 alin.3 lit.b din Legea nr.272/2004) trebuie retinut si aplicat si în materia încredintarii minorilor unuia dintre parinti pentru identitate de ratiune.
Asa cum s-a subliniat în doctrina si în practica judiciara, masura separarii minorilor frati trebuie sa fie adoptata numai în situatii exceptionale si pentru cauze temeinic justificate ce nu se regasesc în prezenta cauza.
În drept se invoca art.274, art.282 si urm.C.pr.civ.
Prin întâmpinarea înaintata instantei la data de 12.12.2008, intimatul solicita respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, mentinerea dispozitiilor instantei de fond, precum si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata (filele 21-24).
În motivarea întâmpinarii se arata ca cea care a parasit domiciliul conjugal este pârâta, mai mult nu era prima ocazie în care era confuza atât în sentimentele ei fata intimat, cât si cu privire la apartenenta sa la familia A.
Nedovedirea agresivitatii fizice a intimatului se datoreaza faptului ca niciodata nu a lovit-o pe sotia sa.
Pârâta a recunoscut vina sa pentru destramarea casatoriei mai mult din interogatoriul administrat, recunoaste ca apela la ajutorul parintilor pentru a-l convinge pe intimat în unele probleme, iar la urmatoarea întrebare recunoaste ca era agresat fizic în aceasta casatorie intimatul.
Cu privire la încredintarea minorilor se arata ca în aceasta materie nu exista nici o prevedere legala care ar statua cum ca minorii, fratii nu pot fi crescuti separat.
Inculpatul solicita ca la luarea hotarârii sa se tina cont de cele recunoscute de pârâta, ea recunoscând ca într-adevar nu este un mediu favorabil minorilor actualul domiciliu, respectiv la parintii ei.
Nu conditiile materiale sunt cele necesare si importante pentru acesti copii minori ci un mediu linistit, familial, sigur, cu niste oameni care sunt în stare sa asigure dragostea necesara cresterii normale si echilibrate a unui copil.
În acest sens la întrebarea nr.20, chiar pârâta recunoaste ca pentru cresterea si educarea în conditii normale, dar si pe plan material reclamantul este mai în masura sa se ocupe de copilul cel mare.
În probatiune partile au solicitat administrarea probei testimoniale cu câte un martor.
Instanta constata ca apelul a fost formulat în termen si este legal timbrat.
În cauza a fost administrata proba cu acte, precum si proba testimoniala cu martorul BA.
Examinând apelul declarat de apelanta în raport de motivele de apel invocate, precum si din oficiu conform art.295 teza a II-a Cod de procedura civila, instanta constata ca acesta este întemeiat în parte, din urmatoarele considerente:
În ceea ce priveste motivul destramarii casniciei, tribunalul apreciaza ca prima instanta în mod corect a constatat în baza probelor testimoniale administrate ca ambele parti au contribuit prin comportamentul lor la deteriorarea relatiilor de casatorie (filele 52-55).
Din declaratia martorului audiat în apel, numitul BA (fila 36) de asemenea rezulta culpa comuna, martorul relatând ca partile s-au certat frecvent, ca apelanta l-a agresat fizic pe intimat, si ca intimatul este un consumator de bauturi alcoolice.
În ceea ce priveste însa încredintarea minorilor, tribunalul este de parere ca prima instanta nu a tinut cont de probatoriul administrat si a nesocotit principiul interesului superior al copiilor, care se realizeaza deopotriva prin asigurarea stabilitatii si continuitatii în îngrijirea, cresterea si îngrijirea acestora, precum si prin mentinerea fratilor împreuna.
Prima instanta a dispus încredintarea minorului în vârsta de numai 2 ani si 4 luni, respectiv a numitului AI, tatalui reclamant, desi acesta se afla în îngrijirea mamei sale, împreuna cu minora AV.
Prin probele administrate nu s-a dovedit ca pârâta nu ar fi capabila de a-si îngriji copiii, iar ancheta sociala a concluzionat ca pârâta dispune de conditii corespunzatoare în vederea cresterii acestora, locuind într-o casa cu 3 camere, care are o suprafata de 70 mp. (fila 21 d.f.).
Nu s-a dovedit prin nici o proba ca apelanta ar fi neglijat copiii, sau ca ar fi avut o atitudine nepotrivita fata de acestia, iar vârsta frageda a minorilor, de numai 2 ani si 4 luni, respectiv de un an justifica pe deplin, chiar si impune prezenta permanenta a mamei în cresterea si îngrijirea acestora.
Desi dispozitiile Codului familiei nu interzic separarea fratilor, în practica judiciara s-a statuat în mod consecvent ca masura separarii trebuie sa fie adoptata numai în situatii exceptionale si pentru cauze temeinic justificate, ceea ce în speta nu s-a dovedit, întrucât apelanta are posibilitati si dispune de conditii pentru cresterea ambilor copii.
Pe de alta parte, tribunalul este de parere ca în speta sunt pe deplin aplicabile dispozitiile Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care reglementeaza prin art.6 lit.i ca respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza, printre altele, conform principiului asigurarii stabilitatii si continuitatii în îngrijirea, cresterea si educarea acestuia, ceea ce pâna în prezent s-a realizat de mama apelanta, în ceea ce îi priveste pe ambii copii.
Totodata, având în vedere dispozitiile art.60 din aceeasi lege, care reglementeaza în mod expres ca la stabilirea masurii de plasament se va urmari mentinerea fratilor împreuna, nu este mai putin valabil nici în situatia încredintarii copiilor în cadrul procesului de divort, dispozitie legala care trebuie avuta în vedere de instanta prin analogie si pentru identitate de ratiune.
În consecinta, tribunalul apreciaza ca în speta dedusa judecatii promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului, ca principiu primordial al respectarii si garantarii drepturilor copilului, astfel cum este reglementat prin dispozitiile art.6 lit.a din Legea nr.272/2004, este respectat prin încredintarea ambilor frati la mama apelanta, care dispune de conditii corespunzatoare pentru cresterea si educarea acestora.
Pentru aceste considerente, în baza art.296 Cod de procedura civila tribunalul va admite apelul, va schimba în parte hotarârea instantei de fond, în sensul ca va dispune încredintarea minorilor AI si AV spre crestere si educare mamei pârâte-reclamanta reconventionala.
Având în vedere dispozitiile art.42 alin.3 raportat la art.94 Codul familiei, tribunalul va obliga reclamantul-pârât reconventional la plata pensiei de întretinere de câte 60 lei lunar în favoarea minorilor, începând cu data de 18.09.2008, data înaintarii actiunii reconventionale (fila 34 d.f.) si pâna la majorat, sau alte dispozitii ale instantei.
La stabilirea cuantumului pensiei de întretinere instanta a avut în vedere venitul mediu realizat de reclamant conform Adeverintei nr.149/01.10.2008 emisa de SC M SRL, precum si dispozitiile art.94 alin.3 din Codul familiei care reglementeaza ca întretinerea datorata de parinte se stabileste pâna la o treime din câstigul sau de munca pentru 2 copii (373 lei : 2 = 124,3 lei : 2 = 61,16 lei).
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei ca fiind legale si temeinice.
În baza art.274 alin.1 Cod de procedura civila intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata în suma de 20,15 lei în favoarea apelantei, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.