Interpretarea si aplicarea art.14 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Notiunea de „persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament”
Articolul 14 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului statueaza – printre altele – asupra dreptului copilului de a mentine legaturi personale cu persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament, atât timp cât asemenea legaturi nu sunt contrare interesului sau. Din analiza acestei dispozitii legale, rezulta ca ea a fost edictata în vederea protejarii interesului superior al copilului, care primeaza în fata oricarui alt considerent.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 176 din 18 decembrie 2008
În speta, Tribunalul Iasi a admis apelul D.G.P. S.P.C. – Iasi si a schimbat în tot sentinta Judecatoriei Iasi, respingând cererea reclamantilor A.D. si A.C., de a avea legaturi personale cu minora C.R.-E.
Instanta de apel a retinut ca minora C.R.-E. are vârsta de 8 ani, iar în perioada 2002-2007 intimata A.C. a luat-o în îngrijire, în calitate de asistent maternal profesionist, si în prezent minora se afla în îngrijirea unui alt asistent maternal profesionist si anume D.D.-E., în baza sentintei civile nr. 1145 din 8 iunie 2007 a Tribunalului Iasi, prin care s-a dispus înlocuirea masurii plasamentului în regim de urgenta, luata de D.G.A.S.P.C. - Iasi prin Decizia nr. 85 din 11 mai 2007, ca urmare a suspendarii atestatului nr. 811/2005 de asistent maternal profesionist al lui A.C.
S-a mai retinut ca familia A. mai are un fiu, D.A., potrivit fisei de evaluare psihologica a familiei A.D. si A.C., care locuieste împreuna cu bunicii sai, iar în ce priveste latura afectiva se simte putin singur, mai ales acasa.
În mod gresit prima instanta a stabilit ca reclamantii pot avea relatii personale cu minora R.-E. si o pot vizita atâta timp cât din probele dosarului rezulta o alta situatie de fapt, a constatat tribunalul.
Declaratiile extrajudiciare depuse la dosar (preotul paroh, primarul comunei S., medicul familiei si educatoarea de la Gradinita din comuna S.) si tabelele cu cetatenii din comuna S. în care-si mentioneaza acordul cu privire la adoptia minorei de catre familia A. nu au relevanta în cauza, atâta timp cât referatele întocmite de catre D.G.A.S.P.C. - Iasi mentioneaza ca intimata A.C. se afla sub influenta bauturilor alcoolice atunci când erau facute vizite la domiciliul familiei A.,pentru evaluarea sa ca asistent maternal profesionist.
Evolutia minorei R.-E. rezulta din referatul întocmit de apelanta la 19 iunie 2007, prin raportul de vizita la domiciliul asistentei maternale profesioniste D.D.-E., minora îmbunatatindu-si vocabularul, eliminând treptat expresiile obscene însusite în mediul familial anterior si parând mai sigura pe sine si încrezatoare, fiind comunicativa si zâmbitoare.
Potrivit biletului de externare emis de Spitalului Clinic de Psihiatrie „Socola” Iasi, minora R.-E. a fost diagnosticata cu anxietate latenta cu agresivitate în scop de autoaparare,imaturitate emotionala, negativism, dificultati de adaptare, (simptomatologie declansata si întretinuta de primul plasament familial).
Consumul de alcool al reclamantei A.C. este mentionat si în declaratia martorei C.C., data în fata instantei de fond, persoana care efectua evaluarea lunara a asistentului maternal si de psihologul L.C. la evaluarea din 3 octombrie 2007 privind familia A. Si minora R.-E., atunci când a fost audiata de catre instanta în camera de consiliu în baza dispozitiilor art. 24 alin. 2 din Legea 272/2004, a precizat ca mama C. consuma bauturi alcoolice, dupa care dormea, iar minora ramânea singura.
Echilibrul de interese în joc trebuie sa tina cont de interesul superior al copilului, caci acesta este cel care trebuie sa accepte familia cu care intra în relatii si nu invers, a constatat tribunalul.
Din probele dosarului si în mod special din declaratia minorei data în camera de consiliu, care a precizat ca la familia A. a fost batuta si ca doreste sa fie crescuta la familia la care este în prezent, nu rezulta o legatura puternica de afectiune între minora si reclamanti pentru a se stabili un cadru prielnic unor legaturi personale cu aceasta.
Conventiile internationale în materia protectiei si a drepturilor copiilor lasa autoritatilor o libertate de apreciere cu privire la vârsta la care copilul poate fi considerat suficient de matur pentru ca dorintele sale sa fie luate în seama.
Chiar daca la dosarul cauzei exista declaratia apelantei, ca a cerut încadrarea minorei în grad de handicap grav, existând si un certificat de încadrare al copilului în grad de handicap, valabil 6 luni de la data eliberarii si anume 20 nov. 2007, emis de Comisia pentru Protectia Copilului Iasi, instanta a perceput personal starea emotionala a minorei atunci când a audiat-o si apreciaza ca la vârsta de 8 ani, chiar daca a fost timorata la începutul momentului audierii, aceasta a putut relata pe deplin constienta situatia afectiva dintre ea si reclamanti, C.R.-E., precizând ca la parintii la care se afla acum este mai bine decât la mama C. si tata D.
În speta sunt puse în discutie interesele reclamantilor si ale minorei.
Din punctul de vedere al minorei nu este justificata crearea, împotriva vointei ei, de relatii afective cu persoane cu care nu este unita printr-o legatura biologica si pe care nu le percepe ca fiind o familie, a constatat tribunalul.
Desi dorinta reclamantilor este legitima si urmareste sa creeze o relatie de atasament. de afectiune prin întretinerea de legaturi cu minora, ea nu se poate bucura de o protectie absoluta în virtutea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului în masura în care intra în conflict cu refuzul minorei de a stabili o relatie.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în mai multe cauze (E.P. împotriva Italiei din 16 nov. 1999) ca în virtutea aspiratiilor reclamantilor de a dezvolta legaturi de atasament, de a mentine o atmosfera de familie, dreptul acestora este limitat de interesul superior al copilului, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii A.C. si A.D. criticând-o pentru gresita aplicare a legislatiei românesti si internationale referitoare la drepturile copilului. Astfel, solutia tribunalului a fost fundamentata pe declaratia data de minora, în fata instantei de apel, retinându-se ca nu exista o legatura puternica de afectiune între minora si recurenti, care sa asigure un cadru prielnic unor legaturi personale cu aceasta. Nu s-a mentionat în procesul verbal de audiere daca, în afara de judecator, la audiere a asistat si actuala asistenta maternala sau un reprezentant al D.G.A.S.P.C. – Iasi.
Instanta nu a pus sub semnul întrebarii cele relatate de minora desi acestea erau în totala contradictie cu relatarile minorei de la instanta de fond, ce dovedeste ca are o personalitate usor influentabila sub actiunea unor persoane din mediul în care minora traieste zi de zi.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât si a dispozitiilor legale operante în cauza, curtea a retinut ca art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, statueaza asupra dreptului copilului de a mentine legaturi personale cu ambii parinti, cu rudele si cu alte persoane fata de care a dezvoltat legaturi de atasament, atât timp cât asemenea legaturi nu sunt contrare interesului sau.
Din analiza dispozitiei legale mentionate reiese ca ea a fost edictata în vederea protejarii interesul superior al copilului care a dezvoltat un atasament ridicat fata de alte persoane decât membrii familiei sale.
În speta, reclamantii recurenti aveau sarcina probei, conform dispozitiilor art. 1169 Cod civil, în sensul demonstrarii faptului ca între ei si minora C.R.-E. nascuta la 23.02.2000 s-au dezvoltat relatii de atasament si ca ar fi în interesul superior al acesteia sa se mentina relatii personale si contacte directe, întrucât ele ar fi de natura a contribui la dezvoltarea sa armonioasa din punct de vedere fizic, spiritual, mintal, moral si social.
Situatia de fapt a fost corect retinuta de instanta de apel, a constatat curtea.
În cauza nu se mai poate discuta de existenta unui atasament al copilului fata de persoana recurentilor.
Contextul situational particular al cauzei releva atât împrejurarile extreme ce au determinat mutarea minorei la un alt asistent maternal profesionist, cât si refuzul minorei de a-i vedea pe recurenti.
Prin sentinta civila nr.1145din 8 iunie 2007 pronuntata de Tribunalul Iasi a fost admisa cererea reclamantei D.G.A.S.P.C. Iasi si s-a dispus conform art.66 alin. 2 Legea nr.272/2004 înlocuirea masurii plasamentului în regim de urgenta luata de reclamanta prin decizia nr.85 din 11 mai 2007 cu cea a plasamentului la asistentul maternal profesionist D.E.-D. a copilului C.R.-E. nascuta la 23.02.2000 în Iasi, fiica lui C.Gh. si S.E. Instanta a avut în vedere faptul ca în urma evaluarilor lunare efectuate de D.G.A.S.P.C. Iasi la domiciliul asistentului maternal profesionist A.C. s-a constatat ca aceasta, de fiecare data, se afla sub influenta bauturilor alcoolice, minora fiind total neîngrijita si locuind într-o camera unde nu era caldura.
Din aceste considerente, la data de 12 iunie 2007, Consiliul Judetean Iasi – Comisia pentru Protectia Copilului Iasi a dispus suspendarea atestatului nr. 811 din 19 aprilie 2005 a asistentului maternal profesionist A.C.
În raportul de evaluare trimestriala înregistrat sub nr. 43469 din 9 octombrie 2007 la Consiliul Judetean Iasi - D.G. A.S.P.C. s-a consemnat faptul ca minorul A.D. a fost crescut de catre bunica paterna pâna la vârsta de 16 ani, timpul petrecut de acest minor cu parintii fiind limitat.
Recurenta A.C. a declarat la acel moment, ca fiul sau vine acasa „din când în când” si ca nu are – la parintii sai – o camera a sa, ori alte obiecte personale. Rezulta astfel ca recurentii nu sunt preocupati de unicul lor copil, însa pretind existenta unei strânse legaturi cu minora R.-E.
Examenul medical efectuat minorei la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Socola” Iasi evidentia, la data de 19 octombrie 2007, o dezvoltare psiho-congenitiva la nivelul deficientei mentale usoare, anxietate latenta cu agresivitate în scop de autoaparare, imaturitate emotionala, negativism, dificultati de adaptare, simptomatologie declansata si întretinuta de primul plasament familial.
Toate aceste împrejurari sunt de natura a crea instantei convingerea ca cele declarate de minora cu ocazia audierii în fata instantei de apel – ca a fost batuta la familia A., ca mama C. consuma bauturi alcoolice dupa care aceasta adormea, iar minora ramânea singura si ca doreste sa fie crescuta la familia la care se afla în prezent –sunt conforme cu realitatea si nu constituie o pozitie subiectiva a unui copil usor influentabil de persoanele din mediul în care se afla la un anumit moment dat, astfel cum sustin recurentii.
Examinarea psihologica a minorei R.-E. în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Socola” Iasi, a evidentiat, la data de 4 februarie 2008, randament intelectual global caracterizat de o functionalitate pozitiva în procesarea achizitiilor, ceea ce conduce spre ideea ca mediul în care se afla în prezent îi este favorabil unei dezvoltari normale si echilibrate.
În mod corect a retinut tribunalul ca dorinta reclamantilor, desi este legitima si urmareste crearea unor relatii de atasament, de afectiune prin întretinerea de legaturi cu minora, nu poate fi analizata fara a fi corelata cu punctul de vedere al minorei, respectiv acela de refuz al unor asemenea relatii.
Pe lânga aceste considerente de fapt si de drept particulare spetei, Curtea are în vedere si dispozitiile art. 8 din Conventia privind apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale ce reglementeaza dreptul persoanei la viata de familie, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, creata în aplicarea acestor dispozitii.
Dupa cum mentioneaza Curtea Europeana în hotarârea sa Marckx contra Belgiei, garantând dreptul la respectarea vietii de familie, articolul 8 presupune existenta unei „familii”. Simpla dorinta de a întemeia o familie, îndeosebi pe calea adoptiei, nu este asadar protejata de art. 8 al C.E.D.O., în temeiul vietii de familie, aspect ce transpare din hotarârea Frette contra Frantei.
În consecinta, dorinta recurentilor de a adopta pe minora, tabelele întocmite si care contin numele cetatenilor din comuna S. care îsi exprima acordul în legatura cu adoptia minorei de catre familia A., sunt irelevante sub aspectul în discutie.
Fata de cele ce preced, curtea a retinut ca între recurentii-reclamanti si minora R.-E. nu s-a dovedit existenta unei relatii de atasament, asa cum cere expres art. 14 din Legea 272/2004.
Pe de alta parte, stabilirea unor astfel de legaturi ar fi contrara interesului superior al minorei deoarece, în acea familie aceasta nu a beneficiat de un tratament corespunzator, ceea ce a si dus la scoaterea ei, în regim de urgenta, din acel mediu.
Constatând ca nu este operant motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, în baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila a fost respins recursul promovat de reclamantii A.C. si A.D., împotriva deciziei Tribunalului Iasi, care a fost mentinuta ca legala si temeinica.