Potrivit textului invocat „în situatia în care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta, în reconstituirea dreptului de proprietate când acesta se face pe vechile amplasamente si când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea."
Aceste dispozitii legale nu au fost interpretate în mod unitar si echitabil în ceea ce priveste persoanele, care pe lînga înscrisuri doveditoare, au solicitat si proba cu martori pentru diferente de teren cu vegetatie forestiera sau agricole:
Se ridica doua opinii, si anume:
- prima opinie se aliniaza pe ideea ca întinderea
suprafetei este cea consemnata în registrele agricole,
cererile de intrare în fostele cooperative agricole de
productie, documentele existente la arhivlele statului
referitoare la proprietatea terenurilor si în consecinta;
- a doua opinie se raliaza pe ideea ca întinderea
suprafetei alaturi de cea consemnata în înscrisurile
doveditoare, se va avea în vedere si cea dovedita cu
proba cu martori, dar numai atunci când reconstituirea
dreptului de proprietate se face pe vechile
amplasamente si când martorii ce le recunosc sunt
proprietarii vecini sau mostenitorii lor.
Aceasta din urma opinie ar reprezenta o interpretare corecta a dispozitiilor din titlu VI din legea nr.247/2005 privind modificarea si completarea legii nr 1/2000 pentru reconstituireadreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale legii nr. 169/1997, art.6 alin.3 coroborate cu dispozitiile art.6 alin.2 în care se prevede ca „ consemnarile efectuate între anii 1945 si 1990.... Au valoare declarativa cu privire la proprietate."